Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
Ambalajele cu garanție, pe lângă că sunt reciclabile valoroase pentru producătorii de băuturi, au devenit o sursă importantă de venit în România, țara cu cel mai mare risc de sărăcie sau excluziune socială din Europa. Pe străzi a apărut o nouă categorie de „zilieri”: colectorii informali. Sunt oamenii pe care-i vedem cum caută cât e ziua de lungă sticle, PET-uri sau doze, pentru a le returna și recupera garanția de 50 de bani per ambalaj.
Și oricât ne frustrează când stăm la coadă în spatele lor sau când blochează un aparat, realitatea e că ajută realmente mediul înconjurător, crescând rata de reciclare din România, în timp ce și-au găsit o nouă sursă de venit.
Totuși, „job-ul” de colector informal nu are un viitor. Oficialii care administrează Sistemul Garanție-Returnare (SGR) cred că odată ce numărul aparatelor tip RVM va crește, experiența de reciclare va fi mult mai ușoară pentru populația generală, care va fi încurajată să returneze.
Abonează-te la newsletter, ca să nu uiți de noi!
Astfel, colectorii informali vor dispărea pe măsură ce nu vor mai găsi atât de multe ambalaje aruncate la voia întâmplării. În urma lor, se speră, va rămâne un adevăr pe care alți europeni l-au conștientizat de ceva vreme: ambalajele din gunoi sunt bani aruncați la gunoi. Chiar dacă nu devenim conștiincioși într-ale reciclării de grija planetei și a locurilor în care trăim, ci a banilor, tot e un bun punct de pornire.
Un colector informal poate ajunge să câștige până la 5.000 de lei pe lună din asta, dacă se concentrează exclusiv pe strângerea ambalajelor cu simbolul SGR, arată specialiștii contactați de Panorama.
Deși poate fi frustrant să stăm în urma lor la cozile de la aparatele tip RVM,„vânătorii de PET-uri” contribuie la creșterea ratei de colectare a României, la reducerea poluării și la conștientizarea faptului că ambalajele care ajung la gunoi sunt, de fapt, banii noștri aruncați la gunoi.
Ministrul Mediului spune că numărul aparatelor RVM va crește cu 30% până la finalul lui 2024, iar asta, crede el, va face ca numărul colectorilor informali să scadă. Mai mulți operatori economici își vor dota în perioada următoare magazinele cu RVM-uri de tip bulk. Avantajul acestor noi aparate este că pot prelua până la 100 de ambalaje simultan și vor ușura, astfel, colectarea.
Potrivit estimărilor pe baza statisticilor RetuRO, gradul de reciclare la zece luni de la lansarea SGR este de peste 50%. Asta înseamnă că jumătate din ambalajele care au ajuns în piață au fost returnate de consumatori. Se văd creșteri semnificative de la o lună la alta. În august, rata de colectare a fost de 78%. La lansarea SGR, România avea o rată de colectare separată a deșeurilor de doar 13%, situându-se printre cele mai scăzute din UE.
2 miliarde de ambalaje au fost reciclate în total, efort la care colectorii informali au avut o contribuție majoră. Când programul SGR va ajunge la maturitate, obiectivul este să reciclăm anual 7 miliarde de ambalaje.
Reciclarea, job cu normă întreagă sau mod de rotunjire a veniturilor
Nea Gică e angajat al unei firme de reciclare din programul SGR. Muncește cât e ziua de lungă în punctul de colectare amenajat în curtea hipermarketului Carrefour Lujerului din București. La cei 50 de ani ai săi, se învârte sprinten în containerul care adăpostește șase RVM-uri: două pentru PET-uri, două pentru sticlă și două pentru doze de aluminiu.
Dă cu matura, golește aparatele când s-au umplut, ba chiar le mai și repară când se strică. Spune că, de câteva luni încoace, reciclarea s-a transformat într-o afacere foarte bănoasă pentru acei oameni care au ajuns să trăiască exclusiv de pe urma SGR-ului. Circa 6.000 de persoane s-ar înscrie în această categorie, conform estimărilor ministrului Mediului, deși nu e clar pe ce se bazează această estimare.
„Vin foarte mulți cu mașini de Giurgiu și de Ialomița pline cu ambalaje. Am avut o dubă de Giurgiu care a venit cu 30 de saci și a luat 800 de lei. A stat trei ore aici și a blocat automatul, a făcut coadă în spatele lui”, povestește nea Gică, ușor iritat de „antreprenoriatul de ocazie” din spatele horei reciclării.
Văzând atâtea, spune că a dibuit și o tipologie a colectorilor informali și a surselor lor de aprovizionare cu ambalaje. „Cei care mătură pe stradă vin cu două-trei pubele zilnic. Problema cu ei e că le aduc murdare și blochează aparatele. Apoi, sunt străinii care adună. Mulți sunt din ăia care livrează mâncare sau care lucrează la anveloparea blocurilor și fură sacii cu ambalaje de la ghenele blocurilor. Alții le cumpără de la restaurante. Un sac cu PET-uri e vreo 10 lei, iar în el intră vreo 300 de bucăți. Un sac cu sticle e vreo 15 lei, pentru că intră mai multe sticle decât PET-uri”, povestește nea Gică.
O sursă mai puțin legitimă pentru a face rost de ambalaje este furtul, recunoaște și Raul Pop, manager de programe la Ecoteca. Sunt multe situații când saci cu ambalaje, pregătiți pentru a fi ridicați de RetuRO de la restaurante sau cafenele, sunt furați de colectorii de ocazie.
Comoditatea oamenilor, mană cerească pentru colectorii informali
Cosmin (foto), 37 de ani, are loc de muncă, dar își suplimentează veniturile returnând ambalajele pe care le găsește cu ușurință la scara blocului său. Adună într-o săptămână cam 500 și în weeekend le duce la punctul de colectare, ca să-și ia banii pe ele.
„Seara, după muncă, ne strângem 8-10 inși să bem un șpriț, o bere. Când terminăm treaba, vecinii și prietenii mei îmi lasă mie sticlele, iar eu le pun în saci și vin la reciclat. Cel mai mult am făcut 270 de lei într-o săptămână. Dacă m-aș ocupa numai cu asta, aș face sigur 500 de lei la 3-4 zile”, spune Cosmin pe un ton triumfalist.
Nea Dorel spune și el că-și rotunjește venitul din reciclarea ambalajelor. El e om de serviciu la un bloc din Capitală și strânge sticle sau doze de la locatarii care nu au timp sau nu vor să recicleze și le aruncă direct la ghenă. „Am șapte-opt cazane de gunoi pe zi. E muncă multă, dar aia e, nu mă duc să fur, că nu vreau să fac pușcărie. Mai bine muncesc și fac și eu un ban în plus. Am vreo 2.000 de lei salariu de la bloc. De când a apărut programul, adun și ambalaje. Și mai fac măcar 50 de lei pe zi. Pe lună, poți să iei și 3.000 de lei, dar sigur se poate face și mai mult. Eu dacă aș trage mai tare, aș câștiga mai bine ca un director”, se laudă nea Dorel.
Dănuț, originar din Vrancea, e fierar de meserie. Obosit și plin de praf, ochește coșul de gunoi al unui supermarket Mega Image. E plin de sticle și le ia pe toate la mână să vadă dacă au simbolul SGR. Spune că nu se ocupă cu asta, dar, dacă le-a găsit în coș, nu-i e rușine să le adune. „Cred că a fost un client care le-a aruncat aici din cauză că nu merge aparatul ăla. Dacă le-am găsit, ce să fac, să le las aici? Le iau și mă duc să le returnez”, spune Dănuț, încântat de efortul lui.
Cu banii primiți, vrea să-și cumpere o bere și un pachet de țigări. Nu-i înțelege pe aceia care, din comoditate, preferă să arunce ambalajele decât să le returneze ca să-și recupereze garanția.
„Eu mă sperii de câți oameni aruncă la gunoi banii, pentru că practic asta se întâmplă. Așa de tare s-a prostit lumea? Chiar nu pricep de ce risipesc banii în halul ăsta!”.
De un ciubuc face și Kumal, 37 de ani, care e din Nepal și lucrează pe un șantier din București. După serviciu, și-a făcut un obicei și ia tomberoanele la scormonit, în speranța că poate găsește ambalaje cu simbolul SGR. Are la el o plasă de rafie plină pe jumătate cu PET-uri, doze și sticle strânse din gunoi. „În fiecare zi, după muncă, vreo două-trei ore, fac asta. Uneori, găsesc mai multe, alteori, nu prea am succes. Fac într-o săptămână cam 100 de lei. Cu banii ăștia îmi iau mâncare”, spune bărbatul.
Un colector informal poate câștiga și 5.000 de lei lunar
Existența colectorilor informali e încă o situație de tip cerere-ofertă, arată Raul Pop, de la Ecoteca. Ei fac munca pe care alți membri ai societății nu vor s-o facă, chiar dacă știu că pierd bani. „Caută în deșeuri ambalaje pentru că noi nu avem grijă să le ducem la reciclat și pur și simplu le aruncăm la gunoi. Fac un serviciu foarte important pentru mediul înconjurător.”
Pe aceeași lungime de undă este și reprezentantul unui lanț de supermarketuri din România, care consideră că este normal ca toți colectorii de ocazie să-și câștige pâinea cum pot, mai ales dacă sunt persoane care nu au alte venituri: „Dacă nu ai cu ce să trăiești și vezi 50 de bani pe jos, te apleci și-i ridici. Dacă multiplicăm cei 50 de bani cu câte ambalaje adună, se poate ajunge la sume chiar mari. Sunt oameni care fac între 3.000 și 5.000 de lei pe lună numai din colectarea ambalajelor”. Reprezentantul a dorit să-și păstreze anonimatul.
Din noiembrie 2023, dată la care a fost lansat SGR-ul, și până în prezent, românii au colectat prin RVM-urile din toată țara 2 miliarde de recipiente, reiese din datele RetuRO. La această cifră au contribuit și colectorii informali, efortul lor fiind considerabil și vizibil.
Înainte de SGR, România avea o rată de colectare separată a deșeurilor de doar 13%, printre cele mai scăzute din UE, potrivit informațiilor RetuRO.
din PET-uri vrea România să colecteze până în 2029
0%
Sursa: RetuRO
Cetățenii au păreri împărțite
În ochii celor care-și reciclează cel mult strict propriile ambalaje, activitatea colectorilor informali e privită în general cu îngăduință.
Doamna Cristina, 65 de ani, nu e deranjată de oamenii care vânează sticle sau doze, chiar dacă uneori e nevoită să stea la coadă din cauza lor. Ba i se pare că aceștia fac un bine orașelor, pentru că le fac mai curate. „Decât să zacă pe stradă (ambalajele, n.r.), bine că le strâng. Chiar e foarte bine că are cine să recicleze. Singurul lucru care mă deranjează e că răscolesc prin gunoi și lasă mizerie în urma lor”, spune pensionara.
De cealaltă parte, sursa unor nemulțumiri stă tocmai din cât de monetizabilă poate fi „vânătoarea de PET-uri”. Roxana, de 49 de ani, se declară revoltată de turnura pe care a luat-o hora reciclării: „Nu mai poți să stai pe o bancă dacă e un coș de gunoi lângă tine. Te trezești cu oameni care se uită în gunoi după ambalaje. A devenit un deranj. Am mers odată cu o plasă de sticle și am stat o oră să le returnez, pentru că am prins înaintea mea oameni cu foarte mulți saci plini-ochi. E o mare porcărie acest SGR, nu sunt aparate suficiente, iar alea care sunt se defectează foarte des. Dacă tot vor să facă ceva bun, neapărat trebuie instalate mai multe aparate”.
Nu sunt plângeri nefondate. Experții consultați de Panorama le dau dreptate oamenilor care vor să recicleze, dar se lovesc de sincopele Sistemului Garanție-Returnare sau de hărnicia colectorilor informali. În majoritatea cazurilor, o persoană fără venituri nu ia un PET din gunoi să-l curețe, iar un magazin nu are voie să nu accepte un ambalaj. Când iei un ambalaj din gunoi, cel mai adesea, faci ca RVM-urile să se blocheze, ceea ce duce la o frustrare și mai mare printre consumatori.
Că se pot face bani din reciclare nu e nici pe departe o descoperire românească. Fenomenul colectorilor informali este prezent în toate țările care au adoptat Sistemul Garanție-Returnare, fiind o oportunitate pe care anumite persoane o identifică pentru a-și suplimenta veniturile, explică și RetuRO, într-un răspuns trimis Panorama.
Fie că au făcut un „job” din asta, își suplimentează veniturile sau doar câștigă ocazional niște bani de buzunar, colectorii informali au un rol important, mai ales într-o societate ca a noastră, care are niște decalaje uriașe când vine vorba de reciclare.
„Într-o formă sau alta, ne îndeplinim obiectivul, acela de a avea o țară mai curată”, comentează ministrul Mediului, Mircea Fechet, pentru Panorama.
nivelul de colectare separată a deșeurilor în România la lansarea SGR
0%
nivelul mediu de colectare a ambalajelor de când a fost lansat SGR
Cu totul altfel stă situația cu cei care vandalizează pubelele și lasă dezastru în urma lor. Pe ei, ministrul Mediului îi amenință cu „pedepse aspre”.
Însă vina pentru vandalizarea coșurilor de gunoi nu este în totalitate a colectorilor informali. Conform lui Raul Pop, director de programe la Ecoteca, primăriile ar trebui să se asigure că toate containerele sunt bine securizate.
În schimb, ministrul Mediului dă exemplul altor țări care au implementat mai demult SGR și care au prevăzut coșurile de gunoi cu niște suporturi speciale în care pot fi depozitate dozele sau sticlele. Este și cazul Olandei, unde cetățenii care nu pot sau nu vor să ducă ambalajele la punctele de colectare, le pot lăsa în acele suporturi, iar colectorii informali le pot lua ulterior și duce la reciclat. Este o relație de tip win-win de pe urma căreia, în final, are de câștigat mediul înconjurător.
Hora reciclării se extinde și la sat
Dacă toată lumea ar colecta, inclusiv magazinele mici, nu ar mai fi cozi, cred specialiștii în sustenabilitate consultați de Panorama. Aceștia mai spun că autoritățile trebuie să le impună și comercianților mici să recicleze, altfel problemele actuale nu vor dispărea.
De partea lor, autoritățile promit că nu vor sta cu mâinile în sân și vor apăsa mai tare pedala de accelerație pentru a grăbi extinderea SGR și în rural sau urbanul mic. „În fiecare săptămână deschidem puncte de colectare automată”, spune ministrul Fechet, completat de reprezentanții RetuRO, care informează că sute de locații noi, inclusiv în mediul rural, încep să colecteze ambalaje SGR.
Șeful de la Mediu consideră că numărul celor care trăiesc de pe urma SGR se va diminua pe măsură ce rețeaua de RVM-uri va crește. Și asta se va întâmpla până la finalul anului, când este de așteptat ca numărul de aparate de reciclat să fie mai mare cu 30%. Ministrul mai spune și că mai mulți comercianți își vor dota în curând magazinele cu automate bulk. Acest tip de RVM poate prelua până la 100 de ambalaje deodată și funcționa în flux continuu.
Asta le va fi de folos mai ales cetățenilor și proprietarilor de magazine de la sat, consideră Raul Pop, de la Ecoteca. În prezent, în mediul rural, reciclarea este un proces greoi și consumator de timp, din cauza lipsei RVM-urilor.
„Știu cazuri de proprietari de magazine din rural care adună zeci de saci cu ambalaje și merg cu ele la Metro să le returneze când fac aprovizionarea. Oamenii aceștia iau la mână fiecare PET sau doză, vă dați seama cât timp pierd să bage în RVM fiecare ambalaj”, explică Pop.
Creșterea numărului de puncte de colectare disponibile și dotarea cu noi echipamente sunt factori care vor face procesul de returnare a ambalajelor mai rapid și mai practic pentru consumatori, preconizează RetuRO. Dacă vor fi mai multe RVM-uri, experiența consumatorului va fi mult îmbunătățită, astfel încât românii vor fi încurajați să recicleze. Prin urmare vor fi mai puține ambalaje aruncate la gunoi. Când sistemul va ajunge la peste 90% grad de returnare, atunci nu vor mai fi colectori informali pentru că nu vor mai avea ce să găsească în coșurile de gunoi, estimează ministrul Fechet.
Colectorii informali nu vor dispărea, ci vor fi mai puțini
Nu toată lumea e la fel de sigură ca autoritățile că mai multe magazine înscrise în sistemul SGR înseamnă mai multe RVM-uri și, automat, mai puține cozi, indiferent cât de mulți colectori informali ar fi. Potrivit lui Raul Pop, fenomenul nu va dispărea atât timp cât acești colectori de ocazie au convingerea că pot să găsească în gunoi ambalaje reciclabile.
Indiferent câte RVM-uri vor fi, cu siguranță vor fi și oameni pe care nu îi va interesa garanția de 50 de bani, spun unii dintre experții cu care am discutat.
Românii care nu au timp sau nu vor să meargă la RVM-uri pentru a returna ambalaje cu simbolul SGR au la îndemână, mai nou, o aplicație. Este vorba de ReversePET, care poate fi folosită de oricine își dorește să recicleze fără prea mult efort.
Odată ce își face un cont cu adresa de e-mail, un utilizator trebuie să introducă în aplicație numărul de sticle pe care dorește să le recicleze și adresa de ridicare. Pentru fiecare ambalaj de returnat, un consumator primește 20 de bani.
În același timp, în aplicație se înregistrează și colectori. Aceștia vor vedea pe o hartă câte ambalaje vrea să returneze un consumator și adresa de unde acestea pot fi ridicate. Colectorii sunt răsplătiți cu 25 de bani per ambalaj reciclat.
Diferența de 5 bani per ambalaj rămâne la fondatorii aplicației.
Are o experienţă de peste 6 ani în presa scrisă, online şi radio. A debutat în presă la revista lunară Sport Revolution, unde a fost, pe rând, reporter, redactor şi ulterior editor coordonator. A lucrat, de asemenea, la ziarul Adevărul, unde a fost redactor în departamentul sport și a realizat emisiuni de sport „Adevărul Live”. A realizat timp de 2 ani, la Radio Sport Total FM, emisiunea săptămânală Sport Revolution. A colaborat şi cu alte publicaţii online, precum corectnews.ro sau viitorulromaniei.ro. Este licenţiat şi absolvent de master în jurnalism şi ştiinţele comunicării. A beneficiat de o bursă Erasmus în Franţa, la Nisa, unde a studiat comunicare şi ştiinţe umaniste. Îi place să fie mereu la curent cu ceea ce este nou, pentru că un om informat este un om puternic. Pentru Andrei, a fi jurnalist reprezintă o profesie distinsă, deoarece un jurnalist are un rol crucial într-o societate, acela de a informa şi chiar educa publicul său.