O explicație pentru modul în care partidele populiste și-au crescut baza electorală în Europa și în Statele Unite este dată de Noreena Hertz, în cartea ei „Secolul singurătății. O pledoarie pentru relațiile interumane” (ed. Humanitas, 2021).
Noreena Hertz argumentează că un motiv important, deși nu singurul, pentru care, în ultimii ani, mulți oameni au votat partide populiste este singurătatea. Nesiguranța economică amplifică sentimentul de singurătate, dar „te simți și mai singur atunci când vezi că nimănui nu îi pasă de problemele tale, mai ales celor aflați la putere care ar trebui să îți ofere ajutor și susținere”, scrie ea.
În aceeași măsură, singurătatea lasă impresia că a fost pierdut sentimentul de apartenență la o comunitate, în afară de pierderea siguranței economice sau a unui statut social.
Contează mai puțin, spune Noreena Hertz, dacă politica unui astfel de lider populist le îmbunătățește viața oamenilor. Cel mai important lucru este că ei se simt ascultați. Iar unul dintre exemplele analizate de ea este cel al fostului președinte american Donald Trump, care i-a convins pe americani că îi pasă. Nu este singurul studiu de caz, populismul luând avânt, știm bine, și în Europa.
Prezentă recent la București, pentru Conferințele „Despre lumea în care trăim”, Noreena Hertz este de profesie economist și are un doctorat la Cambridge University și un MBA la Wharton School de la Pennsylvania University. Ea este, în prezent, profesor onorific la Institutul pentru Prosperitate Globală, de la University College of London.
Într-o discuție pe care Noreena Hertz a avut-o cu Panorama și pe care o vom publica în mai multe episoade, ea explică de ce combinația între problemele economice și sentimentul de excludere pe care îl simt segmente tot mai mari de oameni reprezintă un „butoi cu pulbere”. Conversația s-a dus și către soluțiile pe care le putem avea în vedere pentru a evita această capcană.
De la Trump la AUR, rețeta populiștilor
Panorama: Care este legătura dintre singurătate și creșterea populismului?
Noreena Hertz: Cercetarea mea despre ascensiunea populismului în întreaga lume a fost unul dintre motivele pentru care am ajuns să scriu o carte despre singurătate, pentru că încercam să înțeleg de ce oamenii se îndreaptă spre lideri populiști în întreaga lume, inclusiv aici, în România, cu AUR, și să văd care au fost motoarele: economice, sociale?
Și am început să intervievez oameni care votau pentru Trump, în Italia pentru Fratelli d’Italia, în Franța, pentru Marine Le Pen. Un lucru care reieșea mereu din poveștile lor era cât de deconectați și de singuri se simțeau.
De exemplu, cei care l-au votat pe Donald Trump era mai probabil să nu aibă prieteni, să nu aibă pe cineva în viața lor pe care să simtă că se pot baza în caz de nevoie și aveau acel sentiment de a simți că nu aparțin, că nu sunt văzuți și că nu sunt auziți. Îmi spuneau de nenumărate ori că asta simțeau și cum își regăseau comunitatea și apartenența în aceste mișcări populiste de dreapta.