Paradoxul singurătății: De ce sunt tinerii generația cea mai singuratică, într-o lume aparent tot mai conectată?
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
„Trăim o epidemie de singurătate”, ne spune Noreena Hertz, de profesie economist și autoarea cărții „Secolul Singurătății. O pledoarie pentru relațiile interumane”, tradusă în limba română și publicată la editura Humanitas. Cu un doctorat la Cambridge University și un MBA la Wharton School de la Pennsylvania University, Noreena Hertz este, în prezent, profesor onorific la Institutul pentru Prosperitate Globală de la University College of London.
Prezentă recent la București, pentru Conferințele „Despre lumea în care trăim”, autoarea britanică a arătat, în urma unei cercetări care a durat mai bine de zece ani, că, în ciuda clișeelor, generația cea mai singuratică nu este cea a bunicilor noștri, ci chiar a noastră.
Unu din cinci Millennials (generația născută între 1981 și 1996) din Statele Unite se simte singur. Același lucru îl spun, în Marea Britanie, și trei din cinci tineri cu vârsta cuprinsă între 18-35 de ani și aproape jumătate din copiii cu vârste cuprinse între 10-15 ani.
Abonează-te la newsletter, ca să nu uiți de noi!
Pentru Noreena Hertz, singurătatea este mai mult decât lipsa iubirii, a companiei sau a intimității. Ea este mai presus de sentimentul de a fi ignorat de cei din preajmă, fie că este vorba despre familie, prieteni, vecini. În definiția pe care Hertz o dă singurătății e și o lipsă de susținere în context familial, social, dar și o excludere la nivel economic și politic. În această logică, tot singurătatea, cu acest sentiment de excludere, este una dintre cauzele avansului înregistrat de partidele populiste.
Implicațiile cu care vine la pachet singurătatea au devenit și ele mai clare în timp, scrie și Harvard Magazine. Și nu e vorba doar de consecințe legate de sănătatea mintală, ci și fizice. Studiile arată că riscul de a muri din cauza singurătății este la fel de mare ca fumatul a 15 țigări pe zi. Este, poate, una dintre cele mai șocante și celebre statistici despre singurătate.
Într-o discuție pe care Noreena Hertz a avut-o cu Panorama, ea trage un semnal de alarmă asupra implicațiilor pe care singurătatea le poate avea asupra noastră, dar transmite și un mesaj pozitiv: viitorul este în mâinile noastre și de noi depinde ca lumea de mâine să fie puțin mai auzită și mai văzută.
Într-un prim episod al discuției cu Noreena Hertz, am vorbit despre relația dintre singurătate și populism. Îl puteți reciti aici:
- Singurătatea afectează toate generațiile, însă cei care sunt cei mai singuri sunt tinerii sub 25 de ani.
- Singurătatea nu este doar un sentiment, este un risc la adresa sănătății mintale și fizice. Persoanele singure au riscuri cu 39% mai mari de a suferi de boli de inimă, cu 32% mai mari de a face un accident vascular cerebral, cu 62% mai mari de a suferi de demență și riscuri cu 30% mai mari de a muri prematur. Riscul de a muri din cauza singurătății echivalează cu fumatul a 15 țigări pe zi.
- Să vrei să fii singur vs singurătate. Noreena Hertz spune că este foarte important să facem această distincție. A alege să fii pe cont propriu sau să faci lucruri pe cont propriu este o alegere activă. Nu e același lucru cu sentimentul de a tânji după o conexiune reală, de a dori să te simți văzut, auzit și de a experimenta, în schimb, singurătatea
- Tehnologia, rețelele de socializare, pandemia, urbanizarea sunt printre factorii care îi fac pe oameni să fie mai singuri.
- Există și un aspect pozitiv al utilizării în masă a rețelelor de socializare: problemele legate de sănătatea mintală și de singurătate sunt în curs de destigmatizare, în special în rândul tinerilor, care sunt acum mult mai deschiși să își împărtășească propriile lupte pe aceste platforme.
Singurătatea e mai tânără decât ne închipuim
Panorama: Suntem în era conectivității, dar trăim o epidemie de singurătate. Cum este posibil acest lucru?
Noreena Hertz: La prima vedere, pare un paradox, deoarece, în teorie, suntem mai conectați ca niciodată, datorită tehnologiei. Și totuși, ne aflăm în mijlocul unei epidemii de singurătate, a cărei amploare nu poate fi subestimată. De exemplu, un milenial din cinci din Statele Unite nu are niciun prieten.
M-am uitat și pe niște date din România. Am găsit doar date despre singurătatea vârstnicilor, anume că trei din zece vârstnici din România nu au pe cine să se bazeze, nu au un singur prieten pe care să se bazeze la nevoie.
Vreau să spun că singurătatea este o criză pentru toate generațiile, dar de fapt tinerii sunt generația cea mai singuratică. Surprinzător, cu toate că și persoanele în vârstă suferă și ele din cauza acestei probleme.
Deci, ce se întâmplă? De ce ne aflăm în mijlocul acestei crize când tehnologia ar trebui să ne apropie? Ei bine, tehnologia este, în mod clar, o parte a problemei.
Vreau să fie clar că nu este singurul motiv. Există și alți factori. Facem mai puține lucruri cu ceilalți decât în trecut, suntem mai puțin predispuși să mergem la biserică, de exemplu, avem mai puține șanse de a fi membri ai sindicatelor. Avem mai puține șanse, dacă suntem părinți, să facem parte din asociațiile de părinți și profesori la școală. Așadar, facem mai puțin din toate aceste lucruri pe care obișnuiam să le facem împreună.
„Smartphone-ul în sine e o problemă”
Urbanizarea este, de asemenea, o problemă. Știm că în orașe, în orașele mari, oamenii sunt deosebit de singuri. Mai mult de jumătate din populația din Londra, Paris, Sydney, Dubai este singură. Este posibil să fie la fel și aici, în București, nu avem date, dar nu avem niciun motiv să credem că ar fi diferit de aceste tendințe pe care le vedem în alte părți ale lumii.
Pe măsură ce am început să cercetez literatura academică și să intervievez oameni, a devenit din ce în ce mai clar că tehnologia juca într-adevăr un rol-cheie. Există cercetări care arată că, dacă un cuplu are un smartphone pe masă, chiar dacă nu este pornit, membrii se simt mai puțin conectați unul cu celălalt și mai puțin empatici.
Cercetările arată că, dacă ai smartphone-ul la tine, este mai puțin probabil să le zâmbești oamenilor. Deci smartphone-ul în sine este o problemă. În plus, rețelele de socializare fac ca tehnologia să ducă, într-o bună măsură, la epidemia de singurătate cu care ne confruntăm în prezent, în parte din cauza modului în care aceste rețele de socializare ne distrag atenția și a faptului că nu ne mai putem concentra pe un singur lucru.
Deci știm cu toții că stăm în fața telefoanelor noastre și ne uităm pe rețelele de socializare. Nu te conectezi cu cei din jurul tău, în parte din cauza modului în care, în termeni relativi, rețelele de socializare ne fac să ne simțim. Treci doar prin feed-uri. Se pare că toți ceilalți sunt mai populari decât tine, au mai mulți prieteni decât tine și uneori ne simțim singuri din acest motiv, și acest lucru este valabil în special pentru tineri.
Așa că am intervievat o mulțime de adolescenți, ca parte a cercetării mele, și am aflat foarte clar cum social media le face viața mai singuratică. De exemplu, un băiat de 14 ani, Peter, mi-a povestit cum posta pe Instagram și aștepta, sperând ca cineva să dea like la una dintre postările sale. Sau când o fată a povestit că prietenele ei i-au zis că, după școală nu vor ieși. Apoi s-a uitat pe feed-urile lor și le-a văzut ieșind și distrându-se fără ea. Ea nu a vrut să mai meargă la școală timp de o săptămână. S-a ascuns în camera ei. Se simțea foarte singură.
Noreena Hertz a fost la București în mai 2023 și a vorbit despre singurătate pe scena Ateneului Român, într-un dialog cu jurnalista Andreea Roșca, la conferințele „Despre lumea în care trăim”, organizate de editura Humanitas / foto: Panorama
Apoi, răutatea dialogului și a dezbaterilor de pe rețelele de socializare, sentimentul de a fi împotriva celorlalți, care amplifică și propulsează acest lucru îi face, de asemenea, pe oameni să se simtă, în mod inevitabil, mai singuri, mai puțin susținuți, mai neauziți.
Și, bineînțeles, [un alt motiv este faptul că] aceste platforme de social media sunt concepute pentru a amplifica nemulțumirile și pentru a ne menține dependenți.
Așadar, rețelele de socializare au și ele contribuția lor, în timp ce tehnologia, impulsionată și de perioada de pandemie, joacă un alt rol. Înlocuim din ce în ce mai mult interacțiunile pe care le aveam față în față cu cele pe care le putem face prin intermediul telefoanelor noastre. În zilele noastre, este mai probabil să facem un curs de yoga pe YouTube decât să mergem la sală. Suntem mai predispuși ca niciodată să comandăm mâncarea printr-o aplicație de livrare decât să mergem la o cafenea. În acest proces, suntem în pericol real de a renunța, fără să vrem, la conexiune și la comunitate pentru confortul unei existențe digitale. Într-un moment în care am fi putea crede că ne apropiem din ce în ce mai mult, în realitate nu este cazul.
Roboții și singurătatea omului
Panorama: Ați vorbit despre această lipsă a comunității sau despre sentimentul de comunitate. Așa cum ați spus, folosim aplicații și ne lipsesc activitățile pe care să le facem alături de alții, în persoană. Sau vedem, de exemplu, un cuplu la restaurant, dar sunt amândoi pe telefon. Suntem, să spunem, mai singuri împreună. Cum va schimba Inteligența Artificială toate acestea?
Noreena Hertz: În cartea mea, am vorbit deja despre interacțiunile dintre Inteligența Artificială și om. De exemplu, roboții care au făcut din Japonia un lider atunci când vorbim despre îngrijirea persoanelor în vârstă cu ajutorul roboților, care nu numai că îndeplinesc sarcini, ci, de fapt, își asumă un fel de rol de cvasi-prieten. Și sunt chiar povești cu femei în vârstă care tricotează bonete pentru roboții lor de îngrijire, pentru că sunt prieteni-roboți, atât de apropiați au devenit de ei.
Dar cred că relațiile dintre oameni și Inteligența Artificială se vor accelera și există deja instrumente în acest sens. Dintr-o perspectivă personală, pentru cel care e o persoană singură, a avea un prieten cu Inteligență Artificială poate juca, cu siguranță, un rol pozitiv în atenuarea sentimentului de singurătate. Și cred că piața poate oferi la nivel individual, un grad considerabil de liniștire a acestor sentimente.
Panorama: Așadar, nu mai închiriem prieteni, ajungem să închiriem prieteni-roboți.
Noreena Hertz: Mă gândesc foarte mult, așa cum spuneți, la experiența mea de a închiria o prietenă din New York, Britney. Bine, nu a fost chiar ca o prietenie ca în lumea reală. Și totuși, pentru cele trei ore cât am stat cu ea, experiența a fost foarte asemănătoare cu cea de a petrece timpul cu un prieten. Așa că, la nivel individual, pot vedea că joacă un rol pozitiv.
Ceea ce mă îngrijorează, însă, este ceea ce se întâmplă în societate atunci când ne subcontractam prieteniile către Inteligența Artificială sau către persoane pe care le putem închiria. Pentru că, bineînțeles, IA nu va cere nimic de la noi. Nu ne va cere să fim amabili cu ea, să îi fim de ajutor, să îi ascultăm problemele în același timp în care ea ne ascultă pe noi.
Și acestea sunt abilități pe care este foarte, foarte important să le practicăm, pentru că a fi acolo pentru altcineva, a oferi reciprocitate, acestea sunt de fapt practicile pe care se bazează o democrație incluzivă. Și mă tem că, în viitor, dacă devine atât de ușor să avem acest tip de relații relativ satisfăcătoare, care nu ne cer nimic, noi, ca societate, riscăm să pierdem aceste abilități cu consecințe foarte îngrijorătoare.
Panorama: Revenind la ceea ce ați spus mai devreme, în cartea dumneavoastră, un fapt uimitor este că, atunci când vorbim de singurătate, ne gândim la persoanele în vârstă. Dar acum ați spus, și aveți date în acest sens, că tinerii sunt de fapt afectați.
Noreena Hertz: Sunt, de fapt, cea mai singuratică generație.
Panorama: Care este cauza? A fost pandemia de vină? Sunt rețelele de socializare de vină?
Noreena Hertz: Din nou, cred că este vorba despre o serie de factori. Rețelele de socializare, cu siguranță, joacă un rol important. Spun asta pentru că, începând cu 2012, atunci când rețelele de socializare au început să fie folosite (la scară largă, n.r.), în special de către tineri, s-a putut observa că, în întreaga lume, nivelul de singurătate a crescut exponențial în rândul acestei generații, în paralel cu utilizarea social media pentru categoria de vârstă de la 12 la 20 de ani.
Așadar, social media joacă un rol important în această criză a singurătății. Bine, ați putea spune că a fost o corelație, nu o cauzalitate. Dar au fost niște studii excelente făcute în 2019, mai întâi la Universitatea Stanford și apoi replicate în alte părți, în care au avut un grup de control de studenți care au continuat să folosească rețelele de socializare și un grup care a trebuit să renunțe la ea pentru o perioadă de câteva luni. Și grupul care a renunțat la rețele a fost semnificativ mai puțin singur ca rezultat și a avut o sănătate mintală semnificativ mai bună.
Dar, așa cum mi-au reamintit și tinerii pe care i-am intervievat, nu doar noi avem o problemă cu acest lucru, pentru că și părinții noștri stau la masă și stau la telefon. Așa că nu avem acele conversații în jurul mesei, în familie, cu care suntem obișnuiți să discutăm cu alte persoane. Așa că există un fel de sentiment de singurătate și în casă.
Și apoi, un alt factor care joacă un rol inevitabil în creșterea singurătății tinerilor este ceva despre care vorbesc pe larg în carte. Distrugerea infrastructurii comunitare pe care am văzut-o la nivel global începând din 2008.
Defrișarea parcurilor publice, a centrelor comunitare, a cluburilor de tineret, a bibliotecilor, și știu că în România, la fel, reducerea numărului de biblioteci este mare. Acestea erau locuri în care oamenii obișnuiau să se adune, să facă lucruri împreună, să interacționeze față în față, să cunoască alți oameni.
Un alt factor, despre care am vorbit și în carte, este modul în care pandemia a accelerat și exacerbat acest lucru. Chiar și înainte de pandemie, la una dintre cele mai prestigioase universități americane, decanul mi-a spus că a trebuit să organizeze cursuri de citire față în față, în viața reală, pentru studenții nou-veniți, pentru că mulți dintre ei ajungeau la facultate fără să știe cum să facă acest lucru, deoarece petreceau foarte mult timp pe telefon.
Dar acum, desigur, după ce au petrecut doi ani în această lume în care, pentru perioade îndelungate, nu au fost la școală, nu au mers la facultate, au stat în casă, care este nivelul lor? Acest lucru s-a înrăutățit și mai mult.
Și acum aud de la angajatori care spun că e foarte greu pentru această nouă generație, care nu știe cum să interacționeze cu ceilalți, care nu se pricepe deloc la lucrul în echipă, care vrea doar să stea în camera lor, făcându-și treaba de unii singuri. Deci o problemă reală și pentru angajatori.
Singurătate vs a fi singur
Panorama: Care este diferența dintre singurătate și a fi singur? Pentru că trăim într-o lume în care mai ai nevoie și de timp petrecut în singurătate.
Noreena Hertz: Eu sunt o persoană care iubește timpul petrecut de una singură. Adică, sunt foarte fericită să petrec ore întregi pentru mine, îmi place să citesc.
Dar este foarte important să facem această distincție între a alege să fii pe cont propriu și să faci lucruri pe cont propriu, ceea ce este o alegere activă, și acel sentiment de a tânji după o conexiune, de a dori să te simți văzut, auzit și de a experimenta, în schimb, singurătatea. Așadar, cele două sunt foarte diferite. Aceasta nu este o carte despre a nu fi singur. Este vorba despre recunoașterea acelui sentiment de a te simți deconectat, despre dorința de a te simți conectat și neputința de a avea asta, despre dorința de a fi văzut.
Panorama: Spuneți și în carte și, recent, au apărut știri și în presa americană legate de faptul că riscul de a muri din cauza singurătății este…
Noreena Hertz: …la fel de mare ca fumatul a 15 țigări pe zi. Exact. Și noi nu ne gândim la impactul pe care îl are acest lucru. Deci, cred că atunci când ne gândim la asta, devine mult mai urgent să abordăm problema și mult mai rezonabil să încercăm să ajutăm oamenii, familia sau colegii care se confruntă cu toate acestea.
Panorama: Dar singurătatea este ceva ce nu putem vedea. Aparent, nu doare și nu îți dai seama imediat că cineva suferă, așa cum ai putea să o faci în cazul unei persoane cu piciorul rupt, de exemplu.
Noreena Hertz: Da. În primul rând, este foarte interesant, pentru că, știți, chiar și Marea Britanie există această atitudine. Suntem în mod clar departe de a recunoaște problemele de sănătate mintală ca fiind probleme serioase.
Dar poate că pentru cei care citesc și își spun „O, nu este chiar atât de rău” ar fi util acum să vorbim despre consecințele singurătății asupra sănătății fizice, deoarece singurătatea nu este legată doar de procentele mai mari de persoane care suferă de depresie și anxietate, ci și de probleme de sănătate fizică.
Este, de asemenea, foarte, foarte, foarte clar legată de problemele de sănătate fizică. Astfel, dacă sunteți singur, aveți un risc cu 39% mai mare de a suferi de boli de inimă, cu 32% mai mare de a face un accident vascular cerebral, cu 62% mai mare de a suferi de demență și un risc cu 30% mai mare de a muri prematur.
Așadar, cred că recunoașterea faptului că singurătatea este, de fapt, o problemă de sănătate fizică ar putea ajuta persoanele care sunt mai puțin obișnuite să se gândească la acest tip de probleme să realizeze că este mult mai rău decât un picior rupt.
Panorama: În România, tindem să nu recunoaștem atunci când apar probleme. Ce i-ați spune unei persoane care îi spune cuiva care mărturisește că se simte singur: „Nu îți face griji, zâmbește. Totul trece. Nu e un motiv să te îngrijorezi”?
Noreena Hertz: Eu vin din Anglia, și nici englezii nu se pricep deloc să vorbească despre sentimentele și emoțiile lor. Există o expresie englezească care vorbește despre „rigiditatea buzei superioare” (stoicism, eng: „stiff upper lip”, n.r.), care reprezintă exact acest răspuns. Știi, ar trebui să-ți ții problemele pentru tine, să nu le arăți și să te comporți ca și cum totul este în regulă. Deci nu este o cultură prea diferită în această privință.
Dar cred că aceste chestiuni legate de sănătatea mintală și de singurătate sunt în curs de destigmatizare, în special în rândul tinerilor, care sunt acum mult mai deschiși să își împărtășească propriile lupte pe rețelele de socializare. Un aspect pozitiv al rețelelor de socializare, probabil, este că oamenii împărtășesc și vorbesc mai mult despre aceste lucruri.
De aceea, cred că sunt foarte mulți oameni care au o atitudine pozitivă și nu se gândesc la probleme. Sunt o mulțime de lucruri bune care vin odată cu acest tip de mentalitate, dar, în același timp, trebuie să fii empatic cu sentimentele cuiva și cu stările prin care trece.
Și apoi, da, sunt de acord să fim practici în privința soluțiilor: ce fel de interese aveți? Există vreun grup cu care ați putea să vă întâlniți și care să fie interesat de lucrurile pe care le faceți? Petreci prea mult timp singur? Lucrezi acum de acasă și nu te duci la birou? Cum puteți crea mai multe puncte de interacțiune fizică cu alte persoane? Există activități de voluntariat pe care le puteți face în comunitate?
Voluntariatul este o modalitate excelentă de a atenua singurătatea și de a-i ajuta pe ceilalți. Așadar, cred că răspunsul, chiar și într-o cultură în care să vorbești despre aceste lucruri poate nu este norma, este să faci un pas în față.
Beneficiile unui „sabat digital”
Panorama: Trăim așadar într-o lume singuratică. Unde mai găsim starea de bine? Există vreun antidot pentru singurătate?
Noreena Hertz: Dacă mă gândesc la viața mea personală, eu am un grup din care fac parte, îmi place să fac improvizație, ca și cum aș juca teatru. Așa că fac parte dintr-un grup și o dată pe săptămână, mă întâlnesc cu ei.
Încerc să păstrez această întâlnire orice s-ar întâmpla în jurul meu. Încerc să limitez utilizarea telefonului. Suntem dependenți de aceste dispozitive, ele sunt construite pentru a crea dependență, dar îmi pun fizic smartphone-ul departe astfel încât să nu fie la îndemână seara.
Și am o zi pe săptămână de sabat digital, în care nu stau cu telefonul, astfel încât să pot fi mult mai prezentă cu oamenii din jurul meu, cu prietenii mei, cu familia mea. Chiar sunt mult mai prezentă și simt o conexiune mai profundă.
Panorama: Sabatul digital… Sună minunat!
Noreena Hertz: Vă spun, încercați măcar o singură dată. Veți simți o diferență uriașă.
Panorama: Mai există vreo speranță pentru a scăpa de această epidemie de singurătate? Unde vom ajunge în zece ani, vom fi mai singuri sau mai puțin singuri?
Noreena Hertz: Cred că viitorul este al nostru și noi putem face alegerile. Putem continua să mergem orbește pe o traiectorie în care suntem din ce în ce mai deconectați, în care relațiile noastre devin din ce în ce mai superficiale, în care subcontractam conexiunea și intimitatea și în care permitem companiilor de social media să ne dicteze tot mai mult viața și să continuăm să permitem lipsa de investiții și de finanțare pentru infrastructura comunitară.
Putem lăsa să se întâmple asta și atunci ajungem inevitabil să fim mai singuri. Sau putem alege un viitor diferit și să punem în aplicare pașii pe care trebuie să îi facem pentru a nu ajunge acolo.
Articol editat de Alina Mărculescu Matiș
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
Cristina Dobreanu
Are o experiență de peste 15 ani în presa generalistă și economică. Îi place să pună informațiile în context, fiindcă o privire de ansamblu aduce mereu noi perspective. Scrie în special despre antreprenori, retail și start-up-uri, dar urmărește cu atenție tendințele care ne pot schimba viața de zi cu zi.
Crede în puterea exemplului și în lucrurile care nu sunt făcute cu superficialitate.
- Tot mai singuri, în marele open space. Cum ne poate îmbunătăți regula celor 30 de secunde fiecare zi de muncă
- Singurătatea cetățeanului și șansa politicianului care vrea voturi ușoare. Avertisment pentru România preelectorală
- Economia singurătății: cum ni se schimbă consumul, într-o lume de oameni singuri
- Un veac nou de singurătate