Sortarea gunoiului, primul pas pentru sănătatea noastră. Secretul nemților, campioni la reciclare, dar și la produs deșeuri
Articol susținut de
În România anului 2024, în care am început să adoptăm sistemul garanție-returnare (SGR), în care companiile încearcă să se conformeze directivelor UE de economie circulară sau unde avem anunțat un număr de peste 42.000 de mașini electrice înmatriculate, încă ne trezim că apar constant gropi de gunoi clandestine, așa cum au fost recentele cazuri de la Neamț, Târgu Jiu sau Mironu. E ca și cum încercăm să sărim înainte de a învăța să mergem.
La nivelul UE, ponderea depozitelor de gunoaie a scăzut de la 24% în 2017, la 18% în 2020, obiectivul următor fiind ca până în 2035, statele membre să reducă cantitatea de deșeuri municipale care ajung la groapa de gunoi la 10% sau mai puțin. Între timp însă, la acest capitol, România și-a luat amendă pentru că în 2018, Comisia Europeană ne ceruse să închidem 68 de gropi care nu erau autorizate. Mai aveam 31 de închis ca să nu fi primit amenda forfetară de 1.5 milioane de euro și o penalitate de 600 de euro per depozit de gunoi și per zi de întârziere, după cum arată comunicatul emis de Curtea de Justiție a Comisiei Europene.
Dacă pare o sancțiune dură, ar trebui să știți că dincolo de neplăcerile evidente pe care le-o poate provoca locuitorilor din apropiere, o groapă de gunoi este sursa unui șuvoi de probleme sanitare și de mediu, căci deșeurile aruncate se descompun în ani de zile, iar pe măsură ce o fac, eliberează de multe ori toxine care poluează solul și apa. Printre acestea se numără levigatul, „zeama” care se scurge de la gunoaiele care fermentează. În mod normal, gropile trebui prevăzute cu șanț care să ducă levigatul într-o stație de tratare. În practică, foarte puține au așa ceva.
Primii la groapa de gunoi, ultimii la reciclare
Între felul în care își gestionează fiecare țară deșeurile diferențele sunt mari, însă tendința generală este de a recicla mai mult. În toate țările, mai puțin în România din păcate, unde ne confruntăm cu un paradox de fiecare dată când ne aruncăm gunoiul: producem mai puține deșeuri, dar nu ne prea interesează unde ajung.
În 2021, am generat 302 kilograme de deșeuri pe cap de locuitor, adică mai puțin față de media UE cu aproximativ 200 de kilograme, după cum a arătat Panorama în acest infografic.
Apoi, când vine vorba de salvat ce se mai poate salva, adică de reciclare, suntem ultimii în clasament. În 2021, am reușit să reciclăm doar 11.3% din deșeurile municipale, spre deosebire de germani, de exemplu, care reciclează 71% din deșeuri – e drept, ei o fac încă din 2015.
Ne-am ratat astfel, spun preconizările Comisiei Europene, cu brio obiectivul UE care presupunea să ajungem la un procent de reciclare de 50% până în 2020. În același an însă, 75,5% din deșeurile noastre au mers către gropile de gunoi, de trei ori mai mult decât media UE, de 23%.
La fel ca alte țări din Europa de Est, imboldul nostru a fost și este în continuare să aruncăm totul, de-a valma la groapa de gunoi, care e și cea mai ieftină metodă de a ne descotorosi de gunoi. Numai că e ieftină doar pe moment, căci pe termen lung ne costă înzecit, căci nu recuperăm nimic.
Grija față de mediu înseamnă și mai mulți bani pe termen mai lung
De ce ne-ar interesa să recuperăm ceva? Pentru că omenirea produce peste 400 de milioane de tone de plastic pe an, plastic pe care am ajuns să-l avem și în mâncare și haine. Aproape fiecare român, de exemplu, lasă în urma sa, anual, 25 de kilograme de plastic.
Apoi s-ar putea să ne intereseze și pentru că, pe termen lung, ne-ar aduce mai mulți bani. Așa cum ne-o arată cazul Germaniei, unde colectarea selectivă a deșeurilor și diminuarea consumului nenecesar au dus la o creștere semnificativă a performanței în sectorul economic. Aproximativ 11.000 de companii au adoptat modelul de economie circulară care se bazează în primul rând pe eliminarea deșeurilor și a poluării, apoi pe păstrarea produselor și materialelor în uz pentru un timp cât mai îndelungat și pe regenerarea sistemelor naturale.
ROI-ul (Return of Investment) a fost de 80 miliarde de euro, conform unui raport întocmit de germani pe anul 2023.
Din fericire, în ultimii ani, și companiile din România au început să se intereseze de acțiuni legate de colectarea deșeurilor și reciclare, după cum a explicat pentru Panorama, Ioana Voinescu, Head of Sustainability în cadrul BCR care are o linie de finanțare verde:
În calitate de instituție finanțatoare, BCR caută să sprijine proiectele care nu promit doar beneficii economice, ci și „antrenează un impact pozitiv la nivel de societate și pentru mediu”. Asta înseamnă că acces la finanțare oportună au nu doar companiile private, ci și municipalitățile. „Am oferit și vom continua să oferim finanțare pentru dezvoltarea infrastructurii de colectare separată a deșeurilor la nivel de municipalități, dar și pentru companii ce operează instalații de sortare și/sau reciclare deșeuri, inclusiv pentru dezvoltarea rețelei de colectare ambalaje ce fac parte din sistemul garanție – returnare”, mai spune Voinescu.
Dincolo de împrumuturile oferite, și banca în sine derulează acțiuni în interior pentru reducerea cantității de deșeuri generate. Printre măsurile luate se numără prelungirea perioadei de valabilitate de la trei la cinci ani a cardurilor emise de BCR, dar și „utilizarea de material plastic biodegradabil sau din plastic reciclat (cu un nivel de inserție cuprins între 85-100%) la confecționarea acestora”.
Cetățenii germani sunt educați de mici în spiritul reciclării
Germanii sunt un lider mondial când vine vorba de reciclat. Dar și produc cel mai mult gunoi, undeva la 646 de kilograme/cap de locuitor în 2021. Totodată însă, în același an, au colectat peste două treimi din deșeurile municipale pentru a le întoarce în circuit, transformându-le mai ales în energie.
La groapa de gunoi ajungea doar 1% din deșeurile germanilor, în condițiile în care media UE e de 16%. Să nu uităm că, în cazul României, 75% din ele au ajuns la groapa de gunoi.
În nordul Germaniei, în Kiel, de exemplu, oameni din toate industriile încearcă să producă o schimbare pentru un mediu stabil. În unele saloane de coafură, părul este adunat grămezi și pregătit să fie transformat în covorașe care pot absorbi uleiul și pot fi folosite ca filtre.
De altfel, și autoritățile au introdus stimulente pentru încurajarea cetățenilor de a-și reduce consumul. Astfel, părinții care le cumpără copiilor batiste din materiale în locul șervețelelor, pot primi până la 200 de euro de la primărie.
Dar germanii au început eforturile de a avea o țară mai curată prin educație, încă din 1992 când în Bavaria, cel mai mare land, au început să apară publicații trimestriale care îndemnau la consum mai redus pentru mai puțin gunoi.
De atunci și până azi, majoritatea orașelor au pus la dispoziție cetățenilor materiale informative pentru ca aceștia să învețe cum să-și reducă consumul și să-și sorteze gunoiul. În Koln, autoritățile au creat inclusiv un manual pentru a-i învăța pe copiii de grădiniță cele mai bune practici pentru un mediu mai curat.
În România avem nevoie să crească comunicarea primăriilor
Nici în România nu am bătut pasul pe loc. Poate nu am alergat către schimbare, dar pași către ea am făcut, de multe ori pentru a achiesa la obiectivele impuse de Uniunea Europeană.
O veste bună a venit, de exemplu, de la Primăria Generală a Capitalei care anunța, în 2016, că până în 2025, bucureștenii vor fi nevoiți să renunțe la folosirea ghenelor din interiorul blocurilor. Acestea vor fi înlocuite printr-un sistem de colectare separată a deșeurilor cu ajutorul containerelor sub pământ, dar și prin insule semnalizate corespunzător care vor deservi doar locuitorii de pe o anumită zonă, care vor avea cartelă pentru ele sau aplicație mobilă.
Culmea, unele localități mai mici au furat startul, instalând astfel de sisteme de acum câțiva ani.E cazul orașului Cugir, județul Alba, unde în 2020, locuitorii au început să-și sorteze gunoiul.
„Suntem conștienți de provocările cu care ne confruntăm în gestionarea deșeurilor și de faptul că România riscă să nu atingă obiectivele privind pregătirea pentru reutilizare și reciclare a deșeurilor municipale și reciclarea deșeurilor de ambalaje pentru 2025. În aceași măsură vedem foarte multe oportunități în contextul în care ne confruntăm cu insuficiența resurselor și economia circulară devine un subiect important în agenda națională”, au mai transmis cei de la BCR.
Din păcate, nu avem un sistem unitar de management al deșeurilor, la nivel național – ceea ce ar duce și la o adaptare mai ușoară la el – așa că fiecare oraș își creează propriile reguli și mecanisme.
Pentru o selectare optimă a deșeurilor și în contextul în care oricum punem separat materialele incluse în SGR, ar trebui să avem în casă cel puțin trei coșuri de gunoi. La ghena de gunoi ar trebui să ajungă ce nu poate fi reciclat și este, în general, umed, precum resturi de mâncare, scutece și diverse ambalaje de unică folosință. Coșul destinat ghenei ar trebui să se umple cel mai greu.
Parte din motivul pentru care prea puțini dintre noi ne sortăm gunoiul este că nici nu suntem informați cu privire la ce se întâmplă cu deșeurile noastre după ce ne părăsesc casa. Un mit care domină printre bucureșteni este că, indiferent dacă sortăm sau nu, gunoaiele sunt aruncate unele peste altele și duse la groapa de gunoi. De fapt, deșeurile menajere și cele reciclabile, din containere, nu se colectează în același timp, ci au trasee diferite de sortare.
„Comunicarea primăriilor trebuie să continue și să crească. Obligatoriu, cetățeanului trebuie să i se spună clar ce se întâmplă cu «gunoiul» lui, unde ajunge cât costă şi cum îl afectează. Nu ne mai permitem ca deşeurile să fie «problema altcuiva»”, a explicat, pentru Panorama, Raul Pop, manager de programe în cadrul ONG-ului Ecoteca.
Un exemplu este Sectorul 6 unde oamenii s-au învățat să umple pubelele corespunzător, motiv pentru care costul lunar aferent a scăzut de la 14 lei de persoană chiar și la 0 lei în unele luni. Reprezentanții firmei de salubritate se folosesc de o aplicație și, în funcție de cantitatea de gunoi reciclat, stabilesc reducerea.
Totuși, mai avem mult până departe, Capitala având un grad de reciclare a deșeurilor de numai 10%.
Dar, din postură individuală, reciclarea este ultima treaptă. Până la acest pas, ar trebui să adoptăm alte principii, încă de acasă: să reducem consumul, să refolosim lucrurile, precum recipientele din sticlă, și să reparăm, de la telefoane la alte electrocasnice și obiecte.
Sortarea gunoiului de către fiecare dintre noi înseamnă un pas mai aproape de a realiza o economie circulară, în care creșterea economică e decuplată de la resursele naturale. Dacă ne gândim că noi, românii, producem anual aproximativ 6 milioane de tone de gunoi, după cum declara Mircea Fechet, Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, și că din ele 87% ajung la groapa de gunoi, ne dăm seama cât de necesar este să începem să luăm măsuri. Iar prima dintre ele, ar trebui să fie informarea.
„ESG pentru afaceri inteligente” e o serie susținută de 
