Dinții dor, plombele costă

În țara unde trei oameni din zece sunt știrbi, statul a pus stomatologia în cui. Cum a ajuns România să nu se mai caute la dinți

Computer Hope Guy
Foarte puțini stomatologi intră în contract cu casele de sănătate. FOTO: Shutterstock.

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

România este țara în care trei din zece oameni nu mai au dinți naturali în gură, la propriu. Este de trei ori mai mult decât media europeană. Paradoxal, tot în România medicina stomatologică este aproape complet asigurată de mediul privat, statul având o implicare minimală.

Așa s-a ajuns în situația ca românii să fie europenii cu cele mai multe probleme de sănătate orală. Majoritatea trec pragul unui cabinet stomatologic abia când este prea târziu. De obicei, când îi doare. Chiar și după ce primesc îngrijire, prea puțini sunt cei care își continuă tratamentele sau recurg la o reabilitare orală completă. Nu pentru că sunt niște pacienți ignoranți, ci pentru că pentru cei mai mulți români, serviciile stomatologice costă foarte mult. Iar banii trebuie plătiți pe loc, direct din buzunar, spre deosebire de alte servicii medicale unde statul asigură alternativa.

Acest tablou știrb și plin de carii al României este o imagine pe care o recunosc și experții consultați de Panorama, pentru a înțelege cum s-a ajuns la privatizarea stomatologiei în țara noastră și care au fost consecințele acestui demers care s-a petrecut în urmă cu mai bine de două decenii.

În prezent, România ocupă penultimul loc în Uniunea Europeană, după numărul anual de consultații stomatologice. Și nu e de mirare, având în vedere că domeniul asistenței medicale stomatologice este finanțat de sectorul public de sănătate într-o proporție de doar 5%, comparativ cu media europeană de 30%, după cum arată Barometrul stomatologiei Dr. Leahu, un studiu realizat în 2023, de Ernst & Young.

„Privatizarea stomatologiei nu a fost neapărat o opțiune, ci am fost obligați să recurgem la ea. Cabinetele stomatologice și, în general, asistența stomatologică, sunt o povară financiară imensă pentru orice guvern. Ca atare, stomatologia a fost lăsată să se gospodărească singură, iar privatizarea din anii 1990 a fost privită cu entuziasm de cei care și-au dorit să-și deschidă cabinete dentare. Ceilalți, care lucrau în policlinici care s-au închis, au fost nevoiți să facă acest pas, nu au avut alternativă”, povestește profesorul Radu Câmpian, de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, din Cluj-Napoca.

Acum, au mai rămas în sistemul bugetar doar cabinetele dentare care aparțin de unele ministere ce dispun de servicii de sănătate proprii, cum sunt Ministerul Transporturilor sau Ministerul Apărării Naționale, dar și cabinetele dentare școlare, administrate de primării. Mai există câteva cabinete dentare studențești, care țin de universități, și cam atât.

Banii decontați de stat pentru servicii stomatologice sunt derizorii

Privatizarea medicinei dentare a fost similară, ca și proces, cu ceea ce s-a întâmplat în medicina de familie, la rândul său nevoită să treacă printr-un proces de privatizare. Forma actuală de organizare, preponderent privată, vine cu numeroase piedici pentru pacienți, explică și profesoara Norina Forna, vicepreședintele Colegiului Medicilor Dentiști din România (CMDR).

„E o mare diferență între ce se întâmplă la noi și ce se întâmplă în alte state europene. Se reflectă în practică. O parte foarte mică din cei care vor să vină la medic pentru a-și face diverse lucrări sau tratamente pot beneficia de gratuitate, prin intermediul plafonului oferit de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Și, la fel ca în cazul plafonului pentru analize recomandate de medicul de familie, plafonul medicilor dentiști se termină în primele zile din lună. Mai departe, pacienții trebuie să achite cu bani din propriul buzunar costurile tratamentelor sau pe cele ale intervențiilor stomatologice”, declară Norina Forna.

Concret, un medic stomatolog care se află în relație contractuală cu o casă de asigurări de sănătate, fie ea județeană sau cea a municipiului București, poate deconta, în prezent, 4.000 de lei pe lună pentru a oferi diverse servicii stomatologice gratuite, cuprinse într-un pachet de servicii stabilit de guvern.

Până în 2020, suma de care putea beneficia un medic stomatolog aflat în relație cu casa de sănătate era de doar 2.000 de lei. Deloc motivant, arată specialiștii, întrucât banii respectivi nici măcar nu îi rămân toți medicului în mână. În acea sumă intră și costurile legate de materiale sau de tehnicianul dentar, în cazul protezelor dentare.

Sumele stabilite de statul român, considerate derizorii, i-au făcut pe prea puțini stomatologi să fie deschiși la astfel de colaborări cu statul, astfel că au preferat să rămână strict în practica privată. Cu toate consecințele care decurg de aici, pentru pacienți.

Dentiștii nu vor la stat: birocrație și bani prea puțini

În momentul de față, doar 18,7% din cei peste 22.000 de medici stomatologi, câți activează la nivel național, au contracte încheiate cu casele de asigurări din țară. Un procent extrem de mic, care face ca accesul la servicii stomatologice pentru cei cu venituri mici să fie redus sau chiar inexistent.

Birocrația din spate și obligațiile ce le revin medicilor stomatologi, o dată cu semnarea contractelor cu statul, îi face pe mulți să renunțe să mai intre într-un astfel de proces.

„M-am interesat, atunci când mi-am deschis cabinet, de procedurile prin care trebuie să trec pentru a intra în contract cu Casa și, după ce am văzut câtă birocrație era la mijloc, am renunțat. La fel ca mine au procedat și alți colegi medici dentiști”, spune Alexandra, medic dentist în Capitală.

„Ce poate oferi un medic în cei 4.000 de lei decontați de stat? Nu foarte multe”, continuă tânăra.

Mercurialul plombelor, implanturilor și protezelor

Să luăm, spre exemplu, prețurile practicate de un cabinet dentar din București, cu prețuri medii spre mici.

Plombă

lei
130

Implant

lei
0

Proteză

lei
1300

Costul unei extracții poate varia de la 100 de lei pentru un dinte mobil până la 700-800 de lei, în cazul unui dinte inclus.

„Un medic stomatolog care semnează cu CNAS trebuie să achite o taxă pentru a fi acreditat, pentru a avea dreptul de a oferi servicii. După care, o dată contractul semnat, medicul trebuie să fie prezent la cabinet în condițiile contractuale, adică minimum trei ore în fiecare zi lucrătoare, chiar dacă plafonul pe care îl are la dispoziție se termină după primele zile ale lunii. În plus, e multă raportare de făcut, e foarte multă birocrație la mijloc. La final, după ce plătește ce are de plătit, inclusiv bani pentru salariul asistentei sau bani pentru materiale, medicul rămâne din cei 4.000 de lei, cât e plafonul acum, cu cel mult 2.000 de lei în mână”, spune profesorul Radu Câmpian.

Specialistul adaugă că, din iulie 2023 suma ar putea crește la 6.000 de lei decontați per medic dentist.

„Sigur, pare a fi o creștere spectaculoasă, că se merge spre o normalizare. La noi a fost subfinanțare cronică, așa că și cu 6.000 de lei am fi departe de adevăr. Vorbim, poate, de 3 euro pe cetățean, ceea ce este extrem de puțin”, completează Câmpian.

Spre comparație, în Suedia, fiecare persoană are alocată suma de 317 euro pe cap de locuitor, strict pentru servicii de sănătate orală, iar asigurările de sănătate decontează 50% din costul tratamentului, dacă acesta ajunge la 1.584 de euro. Decontarea poate ajunge chiar la 85%, dacă tratamentul depășește acest prag de cost, arată un studiu făcut de Jurnalul Român de Sănătate Orală.

Unde a dus neglijarea sănătății orale

Pandemia a adus o neglijare și mai mare a patologiei orale în România. Ulterior, crizele care s-au ținut lanț și care au dus la scumpirea materialelor folosite de stomatologi au dus la creșterea tarifelor pentru servicii.

În acest timp, mulți pacienți au mers la stomatolog strict pentru extracții sau doar atunci când au resimțit durere, explică vicepreședintele Colegiului Medicilor Dentiști, profesoara Norina Forna. Nevoia de protezare a crescut, iar leziunile s-au agravat, puțini fiind cei care și-au mai permis o realizare completă a tratamentelor.

Inclusiv vârsta celor care au edentație (lipsa mai multor dinți naturali – n.r.) a scăzut în ultimii ani. Există, la ora actuală, destule cazuri de tineri care au puțin peste 30 de ani și au nevoie de implanturi, problemă care în trecut era caracteristică persoanelor trecute de 45 de ani.

„A scăzut vârsta celor care au nevoie de reabilitare orală completă. Evident, în astfel de situații, costurile sunt foarte mari. Din păcate, nu toți care au nevoie de așa ceva își permit. Prețul a devenit extrem de stresant pentru oameni”, continuă Norina Forna.

Cu ce probleme ajung românii la stomatolog

Cel mai recent studiu derulat de Ernst&Young arată că românii care au ajuns la dentist anul trecut au făcut-o în special pentru consultații (80%), tratarea unor carii (57%), detartraj (46%), autodiagnosticarea fiind cel mai important factor pentru care oamenii nu vor ajunge la dentist în acest an. De ce? Aproape 80% din ei declară că nu au probleme stomatologice, notează Barometrul Dr. Leahu, realizat de Ernst & Young.

Pe de altă parte, semnificativ mai mulți români declară că merg cu copilul la dentist. Acest lucru nu este însă valabil și pentru mediul rural, unde șapte din 10 copii nu au trecut niciodată pragul stomatologului.

Și se întâmplă așa pentru că, spre deosebire de alte state europene care acoperă consultațiile, tratamentele și intervențiile pentru cei până în 18 ani, România se distinge printr-o politică diferită. Nu are programe naționale de profilaxie, iar părinții se văd nevoiți să achite din buzunar costurile întregi ale vizitelor la stomatolog.

Prin comparație, în state precum Franța, Germania, Olanda sau Suedia totul este gratuit pentru copii, notează Jurnalul Român de Reabilitare Orală.

Franța și Anglia, țări de destinație pentru dentiștii români

Din perspectiva numărului de cabinete și a resurselor umane din medicina dentară, nu ar părea că avem probleme, dacă ne uităm la totalul de cabinete și la numărul dentiștilor care profesează.

În realitate, există mari decalaje între mediul urban și mediul rural. În 2021, existau 16.177 cabinete medicale stomatologice la nivel național, potrivit Institutului Național de Statistică (INS). Dintre acestea, doar 2.343 funcționau în mediul rural, majoritatea fiind private. În mod evident, și numărul medicilor stomatologi care profesează la sate e mai mic.

O parte dintre absolvenții de medicină dentară, care primesc drept de liberă practică imediat ce termină facultatea, iau calea străinătății. Nu sunt mulți și nu se poate vorbi încă de un exod la această categorie profesională, dar cert e că tinerii au început să aleagă Franța și Anglia pentru a profesa, condițiile din aceste state fiind mult mai prietenoase decât cele de la noi.

Pe lângă banii mult mai mulți pe care îi pot câștiga, dentiștii care emigrează aleg să facă asta și pe motiv că pacienții din străinătate au o stare de sănătate orală diferită de cea a pacienților români. În plus, pot beneficia de ajutor – diferite tipuri de creditare – pentru deschiderea propriilor cabinete.

„Într-un an, aș spune că până în 20 de persoane își cer plecarea și hârtiile necesare cu care pot lucra în străinătate, documente care înseamnă suspendarea activității în Colegiul Medicilor Dentiști din România. Deci, avem solicitări, dar nu abundă. Se întâmplă așa din cauza companiilor care vin și fac recrutare în România, pentru țări care duc lipsă de mână de lucru. Este o practică aflată la început, având în vedere pacienții pe care îi găsesc acolo, față de cei din România, care vin la stomatolog cu probleme din ce în ce mai mari. În străinătate, pot avea chiar și 30 de consultații pe zi”, explică Norina Forna, vicepreședintele Colegiului Medicilor Dentiști din România.

Din toată această ecuație a banilor și accesului restrictiv la serviciile stomatologice, în care statul și mediul privat par să fi încremenit de de mulți ani, cei care suferă sunt pacienții români.

Articol editat de Andrei Luca Popescu


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Claudia Spridon-Drăgodan

Beneficiară a unei burse Fulbright, Claudia are 14 ani de experiență în presa scrisă și online, fiind specializată în domeniul Sănătății. Înainte de a se alătura echipei Panorama, a făcut parte din redacția ziarului Adevărul și a scris pentru Ziare.com. A fost premiată de Colegiul Medicilor, Colegiul Farmaciștilor și de Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice. În 2012, Claudia a co-fondat asociația Observatorul Român de Sănătate. Timp de șase ani a fost membru în juriul Galei Societății Civile, la secțiunea Sănătate. Este licențiată în jurnalism și are un masterat în management media.


Abonează-te
Anunță-mă la
guest
0 Comentarii
Cele mai vechi
Cele mai noi Cele mai votate
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    2
    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x