Open minds

Contextul nordic. Cum au lăsat deoparte Suedia și Finlanda neutralitatea istorică și au făcut pasul strategic

Computer Hope Guy
Suedia și Finlanda se alătură în NATO celorlalte țări nordice. Sursa foto: Shutterstock

Suedia și Finlanda ocupă locuri fruntașe la nivel mondial în ceea ce privește calitatea sistemului democratic și influența opiniei publice asupra politicilor interne și externe. Acest factor a jucat un rol principal și în decizia celor două guverne cu privire la aderarea la NATO.

Finlanda a influențat factorii de decizie din Suedia

Timp de 30 de ani, opinia publică finlandeză a fost destul de stabilă față de aderarea la NATO. Diverse studii și referendumuri realizate de la sfârșitul Războiului Rece până recent au arătat o susținere relativ scăzută în favoarea aderării. Doar 20-30 la sută dintre finlandezi erau în favoarea apartenenței la NATO. În ianuarie 2022, 28 la sută dintre respondenți au susținut ideea aderării Finlandei la NATO, în timp ce ponderea celor indeciși a crescut. În sondajul efectuat în februarie, când Rusia a pornit războiul în Ucraina, cifra în sprijinul aderării la NATO a fost de 53 la sută, ajungând în martie la 62 la sută, iar în mai la 76 la sută. În tot acest timp, ponderea oponenților aderării la NATO a scăzut la mai puțin de 15%.

În Suedia, o pluralitate a opiniei publice a susținut aderarea țării la NATO în majoritatea sondajelor, chiar și înainte de izbucnirea războiului din Ucraina. De aceea, când a început războiul, schimbarea de opinie în Suedia nu a fost la fel de drastică precum în Finlanda. În martie, 47 la sută dintre suedezi susțineau ideea aderării la NATO, iar în perspectiva aderării Finlandei, o majoritate clară a suedezilor a răspuns că ar fi în favoarea aderării la NATO alături de Finlanda. În aprilie, 53% dintre suedezi susțineau aderarea la NATO.

Și mai interesantă este sincronizarea dintre cele două țări nordice. Poziția Finlandei a jucat un rol central în decizia guvernului de la Stockholm. Prim-ministrul Suediei, Magdalena Andersson, a declarat în luna martie a acestui an că cererea Suediei de aderare la NATO va destabiliza situația din zona Mării Baltice. Aceasta a susținut apoi că aderarea Suediei la NATO nu a fost exclusă ca o posibilitate și, la scurt timp după, în urma întâlnirii oficiale cu prim-ministrul Finlandei, Sanna Marin, de la mijlocul lunii aprilie, Andersson a indicat că Suedia ar putea într-adevăr să adere la NATO dacă guvernul de la Helsinki va decide ca Finlanda să adere.

Guvernul suedez a pregătit un raport pentru parlament. Cu toate acestea, dezbaterea internă din cadrul Partidului Social-Democrat, aflat la guvernare, a influențat în procesul decizional. În ciuda faptului că vechea gardă a partidului a favorizat, în mod tradițional, politica de nealiniere militară a Suediei, legătura strânsă a țării cu Finlanda a fost mai importantă pentru social-democrați decât pentru celelalte partide.

În Finlanda, analogia Războiului de Iarnă din 1939 a fost inevitabilă și a devenit mult mai resimțită decât în 2008 sau 2014, când Rusia a anexat teritorii ucrainene. Finlanda și Suedia au fost țările în care cea mai mare pondere de cetățeni din Europa credea că Rusia, mai degrabă decât Ucraina sau NATO, este responsabilă de acest război. Mai mult decât atât, în perioada premergătoare războiului, Rusia a cerut ca NATO să pună capăt politicii sale deschise nu numai în ceea ce privește Ucraina, ci și în ceea ce privește Finlanda și Suedia.

Acesta a fost momentul în care liderii finlandezi au realizat că politica anterioară, de a se afla în afara umbrelei NATO, prezintă riscuri de securitate pentru țara lor. Opțiunea a fost privită ca un barometru strategic: dacă Rusia nu ar fi pus sub semnul întrebării dreptul Finlandei de a adera la NATO, nu ar fi existat o nevoie concretă de aderare la NATO. Depunerea candidaturii pentru aderarea la NATO a fost o declarație demonstrativă împotriva încercării lui Putin de a defini noi sfere de influență.

Această schimbare de atitudine a guvernelor Finlandei și Suediei față de apartenența la NATO dovedește că, în țările nordice, chiar și politica de securitate este influențată de opinia publică. Schimbarea unei politici care nu a eșuat fundamental este întotdeauna dificilă: sloganul „dacă nu s-a stricat, nu o repara” a ghidat politica Suediei și Finlandei față de aderarea la NATO în perioada de după Războiul Rece. Având în vedere că opinia publică părea relativ stabilă, liderii politici nu au dorit să demareze un proces incert.

Un drum istoric: de la neutralitate, la NATO

Așa s-a ajuns la momentul decisiv. Liderii guvernamentali din Suedia și Finlanda au declarat că cele două state nordice vor adera la NATO în decursul acestui an. Prim-ministrul Suediei, Magdalena Andersson, a menționat că „cel mai bun lucru pentru securitatea internă a Suediei și a poporului suedez este aderarea la alianța trans-atlantică”. Ea susține că guvernul de la Stockholm consideră că „Suedia are nevoie de garanțiile formale de securitate oferite sub umbrela aderării la NATO”.

Președintele Finlandei, Sauli Niinistö, și prim-ministrul Sanna Marin au declarat că „aderarea la NATO va consolida securitatea internă a Finlandei, iar în schimb Finlanda va întări capacitățile alianței militare”.

Ambele țări sunt deja parteneri NATO, participând la exerciții militare alături de statele membre. Însă, până la momentul actual, guvernele de la Stockholm și Helsinki au considerat că favorizează pacea și stabilitatea în flancul Nordic și în regiunea Mării Baltice atât timp cât nu aleg o tabără în mod oficial.

În contextul acțiunilor militare neprovocate, exercitate de Rusia împotriva Ucrainei, dar și a parteneriatului strâns al celor două țări cu NATO, decizia de aderare nu este una surprinzătoare. Cu toate acestea, schimbarea atât de bruscă a politicii de securitate a Suediei și Finlandei, precum și a opiniei publice, dovedesc impactul pe care războiul din Ucraina îl are asupra unor state cu o politică de neutralitate istorică.

În urma prăbușirii Uniunii Sovietice, liderii suedezi au decis că războiul este un fapt de domeniul trecutului și, astfel, au hotărât să retragă aproape toate forțele militare de pe insula Gotland – teritoriu aflat în Marea Baltică, la aproximativ 300 de kilometri de Kaliningrad. Suedia a redus armata națională cu aproximativ 90 la sută, iar marina și forțele aeriene cu aproximativ 70 la sută. De altfel, Suedia a adoptat o politică de neutralitate și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Cum au ajuns Suedia și Finlanda să adere la NATO
Insula suedeză Gotland, un punct geostrategic extrem de important în Marea Baltică. Sursa foto: captură google maps

Pentru Finlanda, însă, decizia a fost mai simplă, bazată pe realpolitik. În timpul Războiului Rece, finlandezii nu au fost neutri de bunăvoie, ci din prisma unei necesități. Statul finlandez a fost implicat într-un conflict direct cu Uniunea Sovietică, cunoscut sub numele de „Războiul de Iarnă”, izbucnit la trei luni după invazia Poloniei de către Germania și URSS.

Începând cu anul 1991, Finlanda a menținut opțiunea de a se alătura NATO și s-a asigurat că armata este dezvoltată în consecință. În prezent, statul finlandez alocă 2% din PIB pentru apărare. Deține, de asemenea, 62 de avioane de luptă F-18 și a finalizat recent achiziția a 64 de avioane F-35. Țara are o rezervă militară permanentă de 900.000 de oameni, atât bărbați, cât și femei. În plus, are una dintre cele mai puternice artilerii, precum și unele dintre cele mai bune sisteme de informații și cele mai sofisticate capacități cibernetice din Europa. Acest lucru face din Finlanda un partener ideal pentru alianță.

Același lucru este valabil și pentru Suedia, care și-a reconstruit armata în ultimul deceniu, în special după ce Rusia a anexat Crimeea în 2014. Suedia a achiziționat sisteme de apărare anti-rachete Patriot, sistemul de artilerie Archer FH77 BW L52, rachete anti-tanc și a dezvoltat tehnologie militară de top prin intermediul companiei SAAB. De asemenea, a reinstalat bazele militare pe insula Gotland – teritoriu cu o importanță geostrategică deosebită, din prisma proximității față de Kaliningrad, unde se află o parte importantă a Flotei Rusești în Marea Baltică. A alocat, de asemenea, un buget record pentru apărare în 2021, de aproximativ 6,7 miliarde de dolari. Acesta va crește anual, până la 9,1 miliarde de dolari în 2025.

Ce urmează. Perioada gri pre-aderare pentru Suedia și Finlanda

Cele două țări se vor afla într-o zonă gri din momentul în care își vor depune în mod oficial candidatura de aderare la NATO și până la încheierea procesului de ratificare în toate cele 30 de capitale ale membrelor NATO. Între timp, ambele țări au negociat asigurări de securitate.

În această perioadă intermediară, Finlanda și Suedia sunt pregătite pentru atacuri hibride în spațiul cibernetic și informațional. De-a lungul ultimilor ani, cele două state nordice s-au confruntat cu încălcări ale spațiului aerian, atacuri asupra rețelelor tehnologice, dar și cu propagandă și dezinformare.

Profilul de membru al ambelor țări va fi nordic pragmatic și se va alinia cu profilul celorlalte state nordice, membre NATO. Norvegia, Danemarca și Islanda sunt membri fondatori ai alianței, iar abordarea lor s-a bazat pe o combinație de descurajare a conflictelor și de ofensivă. Este de așteptat ca Finlanda și Suedia să le urmeze exemplul. Momentul aderării lor la NATO a fost calculat cu atenție, iar actorii globali care susțin că aderarea trebuie amânată servesc în mod indirect agendei politice a lui Vladimir Putin.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Monica Paraipan

Expert în relații internationale – Europa de Nord

Monica este expert în științe politice și relații economice internaționale, cu peste cinci ani de experiență situată la intersecția dintre afaceri externe, cooperare pentru dezvoltare, guvernanță europeană, politici de securitate, comunicare politică și diplomație. Principala zonă de expertiză a Monicăi este regiunea Europei de Nord, cu preponderență dinamica politică, economică și socială a statelor nordice. A lucrat în cadrul ambasadei britanice la Stockholm, ambasada României la Copenhaga, precum și în cadrul Ministerului Economiei și ONG-uri axate pe proiecte de educație non-formală din România și din străinătate.
Monica a studiat limba și cultura suedeză, norvegiană și islandeză în cadrul Universității din București, precum și relații internationale și studii europene în cadrul Universității din Lund, Suedia.


Panorama războiului

Abonează-te la newsletter ca să primești singurele analize și reportaje care contează. Punem în context local războiul Rusia - Ucraina și te ajutăm să-l înțelegi.

    Nu mulțumesc