Deși nu există date publice oficiale cu privire la numărul utilizatorilor WhatsApp în România, un clasament SimilarWeb din februarie 2025 plasează WhatsApp pe primul loc în topul aplicațiilor descărcate din Google Play la noi. De asemenea, site-ul World Population Review estimează că în 2024 existau 9,7 milioane de utilizatori în România. Conform aceluiași site, țara din lume în care WhatsApp este cea mai populară aplicație este India – peste 535 de milioane de utilizatori.
Și totuși, o Super-App este aproape imposibil de construit. De ce?
Visurile big tech legate de monetizarea utilizatorilor și dominație globală sunt alimentate de faptul că oamenii devin din ce în ce mai comozi online.
„În momentul în care ai toate serviciile astea într-o singură aplicație, nu trebuie să-ți mai faci conturi și parole și să introduci mereu datele de card și așa mai departe. Ai o singură aplicație, un singur user și parola, ți-ai pus cardul acolo și tot ce faci în lumea digitală sau în lumea reală se face prin intermediul aplicației. Deci nu trebuie să mai ai, din punct de vedere al consumatorului, 100 de aplicații pe telefon”, explică Voica.
Totuși, această centralizare de servicii nu e nici ușor de construit, nici foarte profitabilă pentru companii. Voica spune că ce a ajutat companiile din Asia să aibă succes este faptul că fiecare țară este dens populată și există o anume uniformizare socială a serviciilor. Când ai acces la un număr mare de potențiali utilizatori, toți modelați de aceeași bază culturală și aceleași reguli, e mai ușor să construiești o aplicație care să le îndeplinească nevoile și să devină Super-App. Comparativ, spațiul european e mai fragmentat.
De asta, spune Voica, WhatsApp sau orice alt serviciu similar nu se vor transforma prea curând într-o Super-App global. Fragmentarea naturală demografică din Europa și SUA face nevoile utilizatorilor și serviciile la care au acces foarte diferite, așa că integrarea unor „servicii universale” într-o astfel de Super-App, care să înglobeze mesagerie, social media, banking, ridesharing și altele, este imposibilă.
De altfel, Meta a încercat să adauge în Facebook diverse componente complementare ca servicii de dating, gaming sau marketplace. În prezent, povestește Voica, din toate serviciile adiacente introduse, Facebook Marketplace este singurul care are un relativ succes, dar nu e nici pe departe suficient ca să transforme aplicația într-o Super-App.
„Singurele aplicații care sunt cumva aproape de WeChat au fost aplicații din serviciile digitale, de genul Uber și Revolut. Revolut își centrează serviciile pe partea financiară, adică dacă vrei să călătorești undeva, îți oferă internet, asigurare medicală, mai multe chestii. Și Uber își centrează serviciile în zona de transport. Dacă vrei tu să te duci undeva sau vrei să vină ceva la tine, oferă și mâncare și mai știu eu ce”, spune Alexandru Voica.
„Au apărut organic, (din nevoia de, n.red.) utilitate, în funcție de nevoile personale ale oamenilor, transport și servicii financiare. În continuare, nu cred că există o utilitate clară pentru o aplicație de genul social media să devină o Super-App”, continuă el.
Reglementările sunt o frână pentru Big Tech, dar nu protejează eficient nici utilizatorii
Pe lângă problemele legate de demografie și îndeplinirea nevoilor, nici partea legislativă nu favorizează existența unei Super-App în afara Asiei. Piața americană este caracterizată de legislație mai liberă, în timp ce piața europeană este reglementată, cu toate că există breșe prin care marile companii încearcă să scape de sub incidența unor prevederi ca Digital Services Act, Digital Markets Act sau GDPR.
De altfel, Apple, Google și Meta sunt investigate de Comisia Europeană din cauza suspiciunilor că și-ar folosi puterea pentru a căpăta avantaje asupra competitorilor, iar aceasta nu este singura problemă pe care giganții tech au avut-o în ultimii ani în urma reglementărilor europene. Recent, Comisia Europeană a și amendat Apple (500 de milioane de euro) și Meta (200 de milioane de euro).
Comparativ, în China există legislație chiar mai puternică decât în Europa, iar ea este aplicată cu strictețe, însă vorbim aici și de o intervenție a statului în business și un anume grad de control.
O cercetare Citizen Lab demonstrează că fișierele și conversațiile efectuate pe WeChat sunt atent monitorizate de autoritățile chineze, care țin sub observație conținutul politic și îl folosesc pentru a-și antrena sistemele de cenzură. Acest gen de supraveghere a alertat mai multe state, printre care și Canada, care a interzis aplicația WeChat pe dispozitivele guvernamentale, din cauza îngrijorărilor legate de securitatea cibernetică.
Bogdan Manolea, director executiv al Asociației pentru Tehnologie și Internet, nu vede neapărat o cursă globală în care giganții tech să construiască o Super-App, ci mai degrabă o utopie care a a existat dintotdeauna, dar care are șanse mici să se transforme într-o realitate vandabilă. Nicio companie nu a reușit cu asemenea planuri, iar în trecut inclusiv Yahoo a avut o tentativă eșuată de a unifica servicii ca e-mail, mesagerie și știri.
„Au reușit asta în China pentru că este o piață foarte închisă, pentru că nu au avut concurență reală, nici măcar la nivel global, cu Google sau Facebook. În plus, și relațiile Tencent cu guvernul chinez sunt extrem de dubioase. Se știe că guvernul chinez, în schimbul faptului că îți dă acest monopol sau cvasi-monopol, cere acces la o grămadă de informații. Eu nu cred că se poate replica chestia asta în vestul Europei”, spune Manolea.
Pe zona de protecție a datelor, o super-aplicație ar genera probleme importante și pentru că centralizează numeroase informații sensibile, iar orice incident de securitate ar fi extrem de periculos, dat fiind că el ar deschide atacatorilor accesul la informații personale, bancare și multe alte detalii, prin spargerea unei singure platforme.
Până la atacuri cibernetice, însă, nici corporațiile nu acționează etic. Înainte de apariția GDPR în 2018, companiile americane au profitat de faptul că puteau ocoli legislația europeană și au colectat un volum mare de date. Problema e că această colectare de date s-a făcut doar aparent cu scopuri inofensive, explică Manolea, pentru că firme ca Facebook nu le-ar putea spune niciodată transparent utilizatorilor că datele colectate sunt folosite pentru profilarea lor, ca organizația să facă mai mulți bani. Datele au fost folosite în mai multe scopuri, ca informații de targetare pentru reclame, în scop electoral sau oferite unor creatori de aplicații care să-și facă produsele mai bune.
„Faptul că a existat această libertate a pieței a dus la un abuz masiv de date cu caracter personal și a permis această agregare a serviciilor”, continuă el să explice situația de pe piața din Europa. După ce legislația s-a înăsprit, marile corporații au fost nevoite să pună frână practicilor – o încercare de acum câțiva ani a WhatsApp de a unifica datele din aplicația de mesagerie cu cele din platforma Facebook (ca parte a planului de a face WhatsApp mai complexă) a generat reacții negative din partea utilizatorilor și autorităților, așa că Meta a dat înapoi.
Ce ar putea să ajute în chestiunea abuzului de datele cu caracter personal este o aplicare mai eficientă a legislației, iar acest lucru ar trebui făcut uniform, la nivel macro, nu prin legislații naționale, crede Manolea.
Piața europeană este uneori considerată greoaie din perspectiva inovației în zona tehnologiei, dar Manolea crede că asta este, de fapt, abordarea corectă. Atunci când miza sunt datele și siguranța online a utilizatorilor, este nevoie ca reglementările să fie rigide și complexe și să nu permită monopolul.
Pe de altă parte, Alexandru Voica crede că inovația tehnologică pe piața europeană stă în schimbarea modului în care se fac legile, mai ales că ele ajung să afecteze negativ companiile mici, care trebuie să suporte costurile de adaptare la diverse reglementări, nu pe cele mari, care au resursele să găsească breșele și mecanismele să le gestioneze. De altfel, Voica spune că GDPR a fost promovat ca un mecanism de protecție a datelor europenilor de abuzurile corporațiilor americane, dar efectul a fost că adaptarea la această legislație a afectat IMM-uri europene care nu au putut suporta costurile aferente.
Suprasaturația digitală, spaima big tech
Potrivit Digital 2025 Global Overview Report, peste cinci miliarde de oameni folosesc rețelele sociale la nivel global, iar timpul mediu petrecut aici zilnic este de 2 ore și 21 de minute, cu două minute mai puțin decât în raportul precedent. Pare un detaliu infim, dar este un indiciu al oboselii digitale pe care o resimțim tot mai acut, pe măsură ce algoritmii promovează masiv reclame și conținut destinat să genereze o reacție. De pragul toleranței noastre digitale sunt preocupate și companiile, conștiente că fiecare moment pe care îl petrecem în afara platformelor este unul pierdut pentru atenția noastră, care a devenit cea mai de preț „monedă digitală”.