OPEN MINDS

De ce funcționează atât de bine modelul economic scandinav și ce putem învăța din el

Computer Hope Guy
Panoramă asupra centrului istoric din Stockholm. Suedia e cea mai mare economie scandinavă, după PIB / foto: Shutterstock

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

  1. Regiunea scandinavă (formată din trei țări UE – Danemarca, Suedia, Finlanda și două non-UE – Norvegia și Islanda) reprezintă un pol al stabilității și creșterii economice armonioase în Europa, datorită interconectivității și interdependențelor generate de acordurile multilaterale și de armonizarea legislației economice, sociale și a pieței muncii.
  2. Țările scandinave și-au dezvoltat propriul model de protecționism economic și cooperare, care a contribuit la prosperitatea lor, dar și la întărirea liberalismului economic multilateral global.
  3. Acest tip de protecționism liberal asigură un echilibru delicat între comerțul deschis și prioritățile interne, protejarea bunăstării sociale și a standardelor de mediu ale regiunii.
  4. Politica economică protecționistă și modelul scandinav nu sunt măsuri izolaționiste per se, ci o abordare strategică a ramurilor economice și sociale, menită să stimuleze creșterea economică durabilă, partajarea bunăstării sociale și consolidarea economiei.
  5. O Uniune Europeană regională este o Uniune Europeană mai integrată și are potențialul să exercite o influență mai puternică în afacerile globale, promovând valorile comune ale păcii, drepturilor omului și dezvoltării durabile.

Regiunea scandinavă, care cuprinde Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda și Islanda (trei țări UE, două non-UE), are economii robuste și bine dezvoltate, care sunt date deseori drept exemplu în alte părți ale lumii.

Produsul intern brut combinat al acestor națiuni a atins în 2022 peste 1,8 trilioane de dolari, ceea ce face din Scandinavia una dintre cele mai prospere regiuni din Europa, dar și un pol de stabilitate și de creștere.

Iar mare parte din această performanță economică e pusă pe seama cooperării multilaterale și a felului în care statele de aici se raportează la protecționismul economic. Cel din urmă, mai ales, e termen tabu sau, după caz, exploatat de populiști naționaliști în alte economii.

Deși fiecare națiune scandinavă are punctele sale forte și provocări economice specifice, regiunea a ajuns să  împărtășească principii comune de bunăstare socială, piețe puternice de muncă și practici durabile, precum și un nivel ridicat  de trai pentru cetățeni, alături de un liberalism economic multilateral solid. Această abordare regională a cooperării sporește rezistența și competitivitatea Scandinaviei într-un peisaj economic global în continuă evoluție, plin de incertitudine și nesiguranță.

Modelul scandinav este, totuși, greu de înțeles pentru alte regiuni și la fel de greu de implementat, în condițiile în care Europa cu mai multe viteze este respinsă categoric ca proiect politic european de viitor, inclusiv din partea unor țări ca România.

Însă este important să înțelegem felul în care un grad de protecționism economic și regionalizarea pot contribui la întărirea liberalizării economice și la consolidarea solidarității europene, pentru a vedea ce poate avea relevanță sau ce poate fi de folos în contextul nostru național.

Lumea post-pandemică și „zidurile” economice

Deși participarea la economia globală este esențială, protecționismul poate permite unei economii regionale să atingă un echilibru între comerțul internațional și prioritățile interne. Previne dependența nejustificată de piețele externe, care pot lăsa o regiune vulnerabilă la fluctuațiile economice.

Iar acest lucru se reflectă în rata de creștere: Scandinavia a înregistrat o rată medie de 2% în trimestrul 3 al anului 2023, în timp ce zona euro se confruntă cu o rată negativă de -0,1%, conform datelor Trading Economics.

Dacă ne uităm și la performanțele sistemului de muncă scandinav, vom observa că rata medie regională a șomajului a fost 5,4% în 2022, conform datelor agregate.

Pe de altă parte, zona euro încă se confruntă cu o rată a șomajului de 6,5%, care e prognozată să crească în continuare și care e foarte sensibilă la perioadele de criză.

Zona euro e, în realitate, tot o formă de regionalizare economică, însă în care protecționismul economic lipsește aproape cu desăvârșire, ca politică regională. Ba chiar e contestat.

Creșterea protecționismului în diferite părți ale lumii a declanșat dezbateri despre necesitatea de a proteja industriile locale și de a apăra interesele naționale în fața provocărilor economice și politice. Sunt discuții și transformări forțate de pandemie și, pe urmă, de războiul din Ucraina, care au forțat o reevaluare a tuturor resurselor strategice și a lanțurilor de aprovizionare.

Cum funcționează protecționismul economic scandinav

Protecționismul este adesea văzut în Scandinavia ca o măsură aparent contradictorie, în contextul unei economii deschise și orientate spre cooperare multilaterală. Cu toate acestea, regiunea reușește să combine cu succes protecționismul cu multilateralismul, ilustrând astfel abordarea echilibrată și adaptabilă a acestor țări față de politica economică.

Scandinavia promovează protecționismul pentru a-și proteja industria locală și a-și menține normele sociale ridicate, dar rămâne, în același timp, un susținător fervent al cooperării internaționale și al acordurilor multilaterale, contribuind activ la modele regionale de cooperare și integrare.

Contextul istoric al protecționismului economic scandinav dezvăluie un mozaic complex și extrem de interdependent de factori economici, politici și sociali, care au modelat abordarea regiunii față de comerțul internațional.

Un aspect crucial al contextului istoric este experiența țărilor scandinave cu industrializarea. Pe măsură ce a trecut de la economiile agrare la puteri industriale, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Scandinavia a trebuit să-și protejeze  industriile în curs de dezvoltare de concurența străină. Acest lucru a dat naștere unor forme timpurii de protecționism, menite să cultive producția internă, dar și o cultură politică îndreptată spre interior.

Un alt element important în contextul istoric este apariția statului bunăstării, în versiunea scandinavă. Politicile protecționiste, sub formă de tarife și restricții comerciale, au contribuit la protejarea industriilor interne și la păstrarea locurilor de muncă, întărind contractul social dintre stat și cetățenii săi.

În plus, contextul geopolitic mai larg a jucat un rol esențial în coagularea modelului economic scandinav în timpul Războiului Rece. Neutralitatea unora dintre statele scandinave, dar și consolidarea cooperării intraregionale au fost cruciale, în acest context.

Astfel, protecționismul economic a contribuit la reducerea dependenței de puterile străine, asigurându-le țărilor de aici autonomia și securitatea.

Astăzi, țările scandinave continuă să implementeze politici de protecționism economic, deși într-o manieră modificată și mult mai nuanțată în comparație cu cele din trecut. Aceste politici sunt atent echilibrate, pentru a se alinia la reglementările UE, reflectând dinamica în evoluție a peisajului economic regional, european și global.

Economia circulară în Scandinavia

O caracteristică esențială a protecționismului economic scandinav contemporan este concentrarea asupra practicilor durabile și ecologice în industrie și economia circulară. Angajamentul regiunii față de energia curată, tehnologiile ecologice și reglementările stricte de mediu le diferențiază de multe alte state și regiuni europene. Politicile protecționiste sunt adesea îndreptate spre păstrarea acestor standarde înalte, asigurându-se că concurența internațională nu subminează obiectivele lor ecologice.

Țările scandinave acordă, de asemenea, importanță protecției piețelor muncii. Salariile minime ridicate, drepturile puternice ale lucrătorilor și beneficiile sociale sunt parte integrantă a modelului lor economic, precum și a armonizării legislației din acest domeniu la nivel regional. Astfel, măsurile protecționiste urmăresc să protejeze aceste caracteristici ale pieței muncii de presiunile pieței globale, prevenind o scădere a standardelor în ceea ce privește salariile și condițiile de muncă.

Mai mult decât atât, menținând un anumit protecționism agricol, scandinavii și-au folosit puterea politică pentru a influența cadrul legislativ agricol al UE și a se asigura că fermierii din regiune primesc facilități și sprijin echitabil.

Implicarea lor în acordurile comerciale ale UE le permite să negocieze condiții comerciale care protejează industria agricolă și alimentară respectând în același timp regulile comerciale mai largi ale UE.

Spre o Europă regională

Protecționismul scandinav a jucat un rol esențial în conducerea performanței economice remarcabile a regiunii și rămâne o componentă critică a modelului economic nordic, atât de mult admirat de economiile dezvoltate, dar și de cele emergente.

După cum am arătat, politicile protecționiste din Scandinavia nu sunt măsuri izolaționiste per se, ci mai degrabă o abordare strategică pentru stimularea creșterii economice, protejarea bunăstării sociale și menținerea unui viitor durabil. Succesul acestui model oferă lecții importante pentru Europa și pentru comunitatea globală mai largă.

Națiunile scandinave au valorificat puterea protecționismului pentru a oferi performanțe economice excepționale de-a lungul anilor. Au înregistrat o creștere impresionantă a PIB-ului, rate scăzute ale șomajului și stabilitate fiscală susținută.

Protecția industriilor interne a menținut locurile de muncă, a susținut dezvoltarea regională și a contribuit la o distribuție echitabilă a bogăției. Acest lucru, împreună cu rețele sociale puternice și politici fiscale progresive, au creat o calitate înaltă a vieții și o economie rezistentă. Astfel, continuarea protecționismului liberal scandinav rămâne crucială pentru regiune  din mai multe motive.

În primul rând, industrii precum cea energetică (dar mai prietenoasă cu mediul), produsele farmaceutice și tehnologia, sunt parte a strategiei politice protecționiste. În al doilea rând, acest tip de protecționism asigură un echilibru delicat între comerțul deschis și prioritățile interne, salvgardarea bunăstării sociale și a standardelor de mediu ale regiunii. În cele din urmă, măsurile protecționiste le permit acestor națiuni să mențină autosuficiența economică și rezistența în vremuri de turbulențe economice globale, ceea ce poate ajuta la atenuarea impactului șocurilor externe.

Cum funcționează cooperarea economică regională din țările nordice

Pe lângă măsurile protecționiste, celălalt specific al modelului economic scandinav e felul în care e abordată cooperarea regională.

Nevoia de dezvoltare, dar și de contracarare a oricăror dezechilibre majore generate de crizele sistemice au obligat această parte a Europei să aibă mare încredere în regionalizare, văzută aici drept cheie pentru prosperitate.

Astfel, regionalizarea economică din Scandinavia a servit de-a lungul anilor ca platformă pentru cooperarea multilaterală și liberalizarea economică, încurajând creșterea, stabilitatea și competitivitatea sporită, dar echitabilă în regiune. Această abordare cooperativă a fost esențială în crearea unui peisaj economic vibrant de care beneficiază țările membre, precum și comunitatea europeană mai largă.

Scandinavia este interconectată din punct de vedere economic și social prin diferite acorduri, în special Consiliul Nordic și Acordul Schengen. Astfel de formate le permit țărilor din regiune să-și coordoneze pozițiile și politicile, pentru  a face față provocărilor din domenii de interes major pentru economia globală, precum comerțul, cercetarea și inovarea, contribuind la puterea economică colectivă a Scandinaviei, dar și a Uniunii Europene.

Participarea la cooperarea regională aprofundată permite țărilor scandinave să-și întărească capacitatea de liberă circulație a mărfurilor și a persoanelor, sporind și mai mult integrarea economică.

Țările scandinave sunt participante active în Uniunea Europeană, unde se angajează în continuare în liberalizarea economică, comerțul transfrontalier și mobilitatea forței de muncă, precum și în domenii ce țin de securitatea națională (justiție și afaceri interne, migrație, apărare).

Putem privi regionalizarea scandinavă drept elementul definitoriu al modelului socio-economic propus de aceste societăți. Însă trebuie să înțelegem că astăzi putem vorbi despre un model scandinav în economie, politică, guvernanță, apărare sau protecție socială și civilă doar pentru că liderii politici din zonă au înțeles pe deplin că identitatea comună este cea care ghidează actul de guvernare regional, iar sustenabilitatea economică și politică derivă din istoria comună clădită pe multiculturalism și pe preluarea elementelor definitorii integrării regionale.

Unul dintre cele mai bune exemple în acest sens este înființarea Consiliului Nordic, un forum regional constituit în 1952 pentru a promova cooperarea și valorile comune între țările nordice. Prin eliminarea barierelor comerciale și armonizarea reglementărilor, țările membre au creat un mediu favorabil pentru ca afacerile să funcționeze și să se extindă. Aceasta, la rândul său, a întărit puterea lor economică colectivă.


Citește și:
Ce pot învăța românii din fericirea Finlandei, țara unde reușești să fii cea mai bună versiune a ta, dar nu știi ce să faci cu ea

Criticii protecționismului scandinav

În fața criticilor la adresa proiectului economic scandinav, o serie de teoreticieni și economiști de renume au reușit să demonstreze că acesta nu dezechilibrează comerțul global și nici nu generează perturbări în lanțul economic și social internațional.

Dimpotrivă: sunt motive pentru care putem spune că aceste practici protecționiste sunt menite să aprofundeze regionalizarea  economică și să stimuleze semnificativ performanța economică în context global.

În primul rând, protecționismul liberal (umbrelă sub care intră  practicile statelor scandinave) le permite participanților economii de scară și de anvergură, facilitând alocarea eficientă a resurselor și specializarea economică în cadrul grupului economic unde îl întâlnim. Această specializare crește productivitatea și reduce costurile, făcând economiile regionale mai competitive pe piața globală decât ar fi fost de unele singure.

În plus, regionalismul economic, împletit cu protecționismul-liberal, sporește accesul la piața globală. Atunci când țările colaborează în cadrul unui bloc regional, ele creează adesea acorduri comerciale preferențiale, reducând barierele comerciale și tarifele între statele membre. Acest acces extins la piață poate duce la creșterea exporturilor, la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă.

Să nu uităm că exemplul scandinav ne demonstrează că în vremuri de incertitudine economică globală, măsurile protecționiste pot oferi un tampon împotriva șocurilor externe, dar și interne. Având un anumit grad de autosuficiență economică în cadrul unui bloc regional, țările pot face față crizelor mai eficient.

La final, ca susținător al ideii de regionalizare economică și politică, văd în performanțele modelului scandinav argumente puternice pentru regândirea integrării europene. Cred, deci, că adaptând câteva din lecțiile scandinave am putea face progrese către o Europă cu mai multe viteze, o Europă regională care să răspundă nevoilor reale ale cetățenilor, prin reducerea disparităților economice și sociale dintre regiuni.

O Uniune Europeană regională este o Uniune Europeană mai integrată și are potențialul de a exercita o influență mai puternică în afacerile globale, promovând valorile comune ale păcii, drepturilor omului și dezvoltării durabile.

Această voce colectivă poate modela politicile internaționale și poate contribui la stabilitatea și sustenabilitatea economică globală. Practic, recunoscând avantajele atât ale regionalizării, cât și ale protecționismului liberal, națiunile europene pot face față provocărilor economice complexe ale secolului XXI, susținând în același timp valorile și prioritățile lor distincte.


Erată: Într-o versiune anterioară a articolului, produsul intern brut combinat al țărilor nordice era dat, în mod greșit, la 1,8 miliarde de dolari, în 2022. De fapt, e vorba de 1,8 trilioane. 

Articol editat de Alina Mărculescu Matiș


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Cătălin-Gabriel Done

Vicepreședinte ESGA România

Cătălin-Gabriel Done este doctorand la Universitatea din Napoli „Federico II” - Departamentul de Științe Politice. În cariera sa academică, a obținut o diplomă de licență în relații internaționale și integrare europeană și o diplomă de master în științe politice, la SNSPA, București. Este expert în politică și securitate nordică și vicepreședinte al ESGA România, fiind pasionat de politica scandinavă și de modelul regionalismului scandinav.


Abonează-te
Anunță-mă la
guest
28 Comentarii
Cele mai vechi
Cele mai noi Cele mai votate
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    6
    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x