Capitalism, Taylor’s version. Cum a ajuns Taylor Swift o forță economică și un model de CEO imbatabil
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
„Dă-te la o parte, Karl Marx. Taylor Swift tocmai a radicalizat masele” e o frază pe care puțini și-ar fi închipuit că o vor citi vreodată. Așa începe însă un articol din The Guardian, despre scandalul provocat de platforma de bilete Ticketmaster, care a cedat pur și simplu în fața cererii uriașe de bilete, pentru cel mai recent turneu al artistei din SUA. Conform platformei, Swift ar fi putut umple 900 de stadioane.
Revolta fanilor Taylor Swift față de Ticketmaster a readus în discuție o problemă mai veche în SUA, și anume monopolul anumitor companii, printre care și Ticketmaster, care a fuzionat în 2010 cu Live Nation, unul dintre cei mai mari organizatori de concerte din țară.
Cazul de mai sus e doar un exemplu care ne arată câtă putere a dobândit Taylor Swift în ultimii ani. Prin muncă, talent, un marketing extraordinar, o bază de fani printre cele mai loiale din lume și o dorință de a se lua la trântă cu cei mai puternici actori din muzică, Swift a devenit o forță disruptivă în industria muzicală, dar și în economie.
Pentru cine, în mod improbabil, nu știe, Taylor Swift e o cântăreață americană în vârstă de 33 de ani. A început cu muzica country, a trecut prin pop, rock și folk și între timp a devenit unul dintre cei mai de succes artiști din istorie: din cele 10 albume lansate până acum, nouă au ajuns pe primul loc în topurile Billboard; a câștigat 12 premii Grammy (dintre care trei pentru cel mai bun album); a fost inclusă de revista TIME pe lista celor mai influenți oameni din lume în 2010, 2015 și 2019 și recent tocmai a devenit cel mai ascultat artist din lume, pe Spotify.
Taylor Swift a reușit multe. E printre puținii artiști din lume care au devenit miliardari doar prin veniturile din muzică, dar a ales să se lupte cu marile case de discuri și a cam câștigat. A ajuns un jucător important în PIB-ul SUA, iar relația ei cu un jucător din NFL (liga de fotbal american) a ridicat audiențele competiției și a crescut cu 400% vânzările de tricouri ale sportivului.
„Nu e doar un talent generațional, ci și o economistă extraordinară. Are idei bune pe care le poate scala excelent și pare dispusă să-și asume riscuri”, a spus Carolyn Sloane, o economistă la Universitatea din Chicago, pentru Bloomberg, referindu-se la Taylor Swift.
E lumea lui Taylor Swift, noi doar trăim în ea.
Taylor Swift și lupta ei pentru drepturile artiștilor
În noiembrie 2014, Swift își „flexa mușchii” pentru prima oară în fața marilor jucători din industrie. Atunci, ea a decis să-și scoată toată muzica de pe Spotify, pentru că varianta gratis, susținută de reclame, pe care o oferea platforma dăuna serviciului premium, cel care aducea venituri mai mari artiștilor, explica Swift la vremea respectivă (a revenit în 2017).
Un an mai târziu, Swift demonstra din nou că are o influență puternică asupra industriei muzicale. După ce a boicotat și Apple Music, pentru a protesta față de politica companiei de a nu plăti artiștii în perioada de trei luni gratuite oferite utilizatorilor, compania americană și-a schimbat politica.
Aceste două evenimente au fost doar încălzirea pentru o bătălie mult mai mare, care avea să readucă în lumina reflectoarelor una dintre cele mai controversate probleme din industria muzicală: drepturile asupra master-urilor.
În 2018, Taylor Swift, deja unul dintre cei mai mari artiști din lume, decidea să plece de la casa de discuri Big Machine Records, unde lansase toate cele șase albume anterioare, și să semneze cu Republic Records, deținută de gigantul Universal Music Group.
La acel moment, decizia lui Swift avea să fie una istorică pentru industria muzicală, din două motive.
În primul rând, Swift a decis că o condiție esențială pentru a semna cu Republic Records să fie ca ea să dețină master-urile melodiilor sale (adică înregistrările originale). Cu alte cuvinte, Swift a dorit să aibă drepturi de autor pentru toate melodiile pe care urma să le înregistreze la Republic Records.
Asta înseamnă venituri mult mai mari pentru ea, dar și un control mai mare privind unde și cum este folosită muzica sa. Însă asta a fost valabil doar începând cu muzica produsă la Republic. Toate albumele înregistrate anterior, la Big Machine Records, au rămas în proprietatea casei de discuri.
Această condiție a produs discuții mari în industrie, pentru că a atins o problemă sensibilă pentru toți artiștii. De obicei, casele de discuri dețin master-urile pentru toate melodiile înregistrate sub tutela lor. Logica e că o casă de discuri îți oferă condițiile ca să înregistrezi și te ajută să crești muzical, asumându-și astfel un risc și o cheltuială cu tine. La schimb, tu îi cedezi drepturile pentru toate înregistrările originale.
Cei mai mulți artiști consideră că e un schimb inegal, pentru că, practic, toată munca lor rămâne în posesia caselor de discuri, care vor profita la infinit de pe urma ei. Swift era în aceeași tabără, dar profitând de pe urma puterii imense pe care o avea, prin succesul ei, și-a luat soarta în propriile mâini și a negociat un contract favorabil cu Universal Music Group, în ceea ce mulți au văzut ca o victorie pentru artiștii de pretutindeni.
În al doilea rând, o altă clauză importantă din contract stipula că, în cazul în care Universal Music își vindea acțiunile pe care le deținea la Spotify, casa de discuri era obligată să distribuie o parte din bani către toți artiștii pe care îi reprezintă. O nouă victorie uriașă pentru artiști.
Însă lupta lui Swift cu marile case de discuri era abia la început. Un an mai târziu, în iunie 2019, fosta casă de discuri a lui Swift, Big Machine Records, a fost vândută lui Scooter Braun, un impresar care a lucrat, în trecut, cu vedete uriașe, precum Justin Bieber, Ariana Grande sau Kanye West.
Swift n-a fost deloc fericită cu ideea că întreaga ei discografie urma să fie deținută de Braun, un apropiat al lui Kanye West, cu care Swift nu era chiar în cele mai bune relații.
„E scenariul de coșmar pentru mine. Braun e un bully manipulator”, scria Swift pe Tumblr. Nu și-a iertat nici fosta casă de discuri, pe care a acuzat-o că nu i-a oferit șansa să-și cumpere propriile piese, decât prin niște condiții inacceptabile pentru ea. Practic, ce i-a propus Big Machine era ca pentru fiecare album cumpărat de la ei, Swift să producă încă unul lansat tot la ei. Swift nici nu a vrut să audă.
În 2020, toată discografia lui Swift a fost vândută pentru a doua oară: a ajuns din mâinile lui Braun, la un fond privat de investiții. Asta a umplut paharul pentru Swift și, frustrată că nu are niciun fel de control asupra propriilor creații, a decis să își reînregistreze toate albumele.
Din punct de vedere legal, ea poate să facă asta, pentru că deși casa de discuri are drepturile asupra înregistrărilor în sine, Swift are drepturile asupra muzicii în sine (versuri, linie melodică etc). Drept urmare, e ca și cum ar face un cover după propriile piese. Iar în cazul cover-urilor, veniturile merg către artiști, nu către casele de discuri.
Taylor Swift fiind Taylor Swift, cele patru albume relansate până acum au avut un succes uriaș (au fost primele reînregistrări din istorie care au debutat pe primul loc în topul Billboard), chiar dacă era vorba de piese la care trecuseră și peste 10 ani de la lansare. Practic, de fiecare dată când cineva dă play la Love Story (Taylor’s Version) în loc de varianta originală, de exemplu, trimite banii în buzunarul lui Swift.
Dacă ar fi o economie, Taylor Swift ar depăși 50 de țări din lume
Dincolo de lupta pe care o duce pentru drepturile artiștilor, trebuie remarcat că toate aceste decizii au ajutat-o pe Swift, intenționat sau nu, să aibă o imagine publică extraordinară. Dincolo de PR, Swift e o adevărată mașinărie de venituri, și nu doar pentru ea.
Nimeni nu poate să dispute talentul ei, mai ales ca scriitoare – până la urmă a fost numită „un gigant literar” de un profesor de literatură de la Harvard -, însă Swift a dovedit că se pricepe și la economie.
Recent, Swift a devenit miliardară, ceea ce nu e în sine o raritate pentru un artist uriaș ca ea. Ce este, însă, o raritate, e faptul că veniturile sale sunt exclusiv din muzică, fără să aibă o afacere pe lângă.
400 de milioane de dolari din muzica din 2019 până în prezent; 370 de milioane din vânzări de bilete și produse de marketing; 120 de milioane din Spotify și YouTube; 110 milioane – valoarea celor cinci proprietăți personale. Așa arată averea lui Taylor Swift, conform estimărilor Bloomberg.
Cifrele produse de artistă sunt amețitoare: turneul ei actual, numit „The Eras Tour”, a produs până acum peste 700 de milioane de dolari din vânzări de bilete și e abia la început, estimările fiind că va depăși un miliard de dolari în martie 2024, devenind cel mai de succes turneu din istoria muzicii.
De altfel, turneul nu ajută doar buzunarele lui Swift, ci chiar economia Statelor Unite cu totul, ducând la creșteri în economiile locale ale orașelor pe care le vizitează.
Se estimează că turneul va duce la cheltuieli de peste cinci miliarde de dolari, doar în SUA.
„Dacă Taylor Swift ar fi o economie, ar depăși 50 de țări din lume”, a spus Dan Fleetwood, președintele institutului de cercetare economică QuestionPro.
De obicei, fiecare sută de dolari cheltuită pe concerte live duce la câștiguri de 300 de dolari pe plan local, pe lucruri precum cazare la hoteluri, mâncare sau transport. În cazul lui Taylor Swift, vorbim de cu totul alte sume: se estimează că „swifties” (fanii artistei) alocă până la 1.500 de dolari pe costume, produse de marketing, mâncare etc.
Puterea financiară și culturală i-au oferit lui Swift armele necesare să se lupte cu cei mai importanți jucători din piață. Rămâne de văzut dacă alți artiști importanți aleg să-i urmeze exemplul.
Articol editat de Andrei Luca Popescu
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
