„Renunț bucuros la funcția de președinte pentru pacea în Ucraina sau pentru aderarea Ucrainei la NATO”, spunea Volodimir Zelenski în fața jurnaliștilor veniți din toată lumea la o conferință de presă convocată la Kiev, în ajunul împlinirii a trei ani de la invazia rusă. 

Ucraina și Rusia au intrat în anul patru de război având la orizont, pentru prima dată în termeni ceva mai clari, perspectiva unei soluționări a conflictului. Soluția vine, însă, dintr-o cvasimonopolizare a situației de către Donald Trump. Nu seamănă prea mult cu ce-și imaginau ucrainenii sau europenii că ar trebui să se întâmple.

În primul rând, atitudinea SUA față de acest conflict s-a schimbat la 180 de grade, după instalarea noii administrații. Președintele american l-a numit dictator pe președintele Ucrainei și a pretins că Ucraina este cea care a declanșat războiul. S-a îndepărtat rapid și de aliații europeni după ce a sugerat că au cam stat cu mâinile în sân în cei trei ani, deși ar fi putut să rezolve conflictul.

Dar, cea mai șocantă atitudine afișată e față de Rusia și liderul său. Aproape că ai zice că SUA au trecut din tabăra occidentală în cea răsăriteană. Când americanii au sunat adunarea pentru negocieri de pace, au invitat la masă doar partea rusă. Ucraina și europenii au văzut la televizor prima repriză de discuții din Arabia Saudită.

Emmanuel Macron, președintele Franței, a mers la Casa Albă să refacă punțile care s-au șubrezit între UE și SUA, în ultima lună. Și, deși a fost cât se poate de cordial și i-a periat orgoliul lui Donald Trump, senzația din timpul conferinței de presă a fost că oamenii au vorbit împreună, dar s-au înțeles separat. 

Deocamdată, se desprind două concluzii. Una este că SUA și Ucraina sunt tot mai aproape de semnarea unui acord care va da dreptul americanilor să exploateze resursele rare ale Ucrainei. Ceea ce înseamnă că SUA vor avea interese comerciale în Ucraina și am văzut cu câtă îndârjire își apără Donald Trump interesele comerciale.

A doua se bazează pe o conversație pe care Donald Trump a avut-o cu Vladimir Putin, în care liderul rus ar fi fost de acord cu desfășurarea unei misiuni europene de menținere a păcii în Ucraina, odată ce ostilitățile vor înceta. Până acum, scenariul a fost ferm respins de Moscova, însă Donald Trump are încredere în cuvântul dat de Putin. 

Cert este că Europa trebuie să învețe rapid „afacereza”, dacă vrea să țină pasul cu Donald Trump. În conferința de presă comună cu Emmanuel Macron, președintele american a spus așa: „Lucrăm la niște înțelegeri acum, niște tranzacții, cea mai importantă dintre ele este să oprim războiul, fie printr-un armistițiu, fie direct printr-un acord (de pace – n.r.)”.

Așadar, pentru Donald Trump să pui capăt unui conflict armat e un fel de tranzacție.

Cutremurați de noua retorică de la Washington, europenii au strâns rândurile și, pe 24 februarie, liderii Uniunii Europene și o parte dintre șefii de stat și de guvern din UE și NATO au participat, fizic sau prin videoconferință, la un summit informal, găzduit de Volodimir Zelenski la Kiev. 

Dar, deși importante, manifestările de solidaritate nu sunt scut împotriva bombardamentelor rusești. Așa că Uniunea Europeană caută resurse și pentru un pachet de ajutor militar în valoare de 20 de miliarde de euro pentru Ucraina și în același timp face eforturi diplomatice de a-l aduce pe Donald Trump înapoi în team Ukraine.

Să nu uităm de ce este atât de importantă poziționarea Statelor Unite, dincolo de diplomația tranzacțională a lui Donald Trump. Rusia este o putere nucleară. Singurul element eficient de descurajare este o putere nucleară echivalentă, adică SUA. Fără angajamentul american, Europa va trebui să găsească variante pentru a-și consolida postura între cele două forțe.