Rețeta europeană anti-dezastru. Cum să reziști trei zile pe cont propriu, în fața unei crize

Poți rezista trei zile în caz de dezastru, că e calamitate naturală, că e război? Șase din zece europeni nu se simt pregătiți să facă față unei situații de criză. Tot cam atâția sunt cei care spun că au nevoie de mai multe informații pentru a ști ce să facă într-un astfel de scenariu. Sunt rezultatele unei cercetări Eurobarometru menite să facă un pic de lumină în capacitatea cetățenilor UE de a se descurca în situații de criză pentru măcar câteva zile. 

Întrebați la ce fel de situații periculoase se simt cel mai expuși, patru din zece români au menționat fenomenele meteo extreme. Trei din zece au spus urgențele sanitare, precum o pandemie, urmați de cei care se tem de inundații. Dacă în general răspunsurile sunt apropiate de media europeană, sunt două scenarii în care românii sunt considerabil mai temători decât europenii: cutremure – 23%, față de 13% media UE  și accidente nucleare – 15%, față de 6% media europeană. 

Un raport al Agenției Europene pentru Mediu (EEA) arată o creștere exponențială a pierderilor provocate de dezastrele naturale în Uniunea Europeană, de la o medie de 8,5 miliarde de euro pe an, în anii ‘80, la 44,5 miliarde pe an, din 2020 până în 2023. Un calcul făcut de agenție arată că un euro investit în prevenție economisește până la 10 euro în gestionarea efectelor. 

În intervalul 1980-2023, din toate pagubele provocate de fenomenele naturale, danezii aveau cel mai ridicat procent de bunuri asigurate, 62%, în vreme ce în România era cel mai mic, doar 1%, un indicator relevant al pregătirii în caz de dezastru.

De altfel, România are și cel mai slab scor în Eurobarometru când vine vorba despre încrederea în informațiile privind riscul producerii unor dezastre transmise de autorități și serviciile de urgență. 

Cât despre pregătirile pe care le-au făcut pentru a face față unei situații de criză, 40% dintre români au la îndemână lanterne sau lumânări, 29% au medicamente, iar 24% spun că au o rezervă de apă pentru gătit și spălat.

Situația e diferită, însă, în fiecare dintre cele 27 de state UE, motiv pentru care, în martie, Comisia Europeană a prezentat „Strategia europeană pentru o uniune a pregătirii” (Preparedness Union Strategy) care să ajute statele membre să uniformizeze gestionarea amenințărilor la adresa cetățenilor europeni. Și deși cercetarea Eurobarometru arată că europenii se simt, mai mult decât orice, vulnerabili la vremea dezlănțuită, mesajul acestui plan de acțiune a fost că cel mai negru scenariu pentru care trebuie de fapt să ne pregătim este războiul. 

72h de supraviețuire pe cont propriu

Uniunea Europeană vrea să-și învețe cetățenii cum să fie autonomi pentru cel puțin trei zile în cazul în care se produce vreun dezastru. Autonomie înseamnă să ai o rezervă de apă și hrană, dar înseamnă și medicamente, haine, o sursă de încălzire și electricitate. Deocamdată, strategia nu prezintă și o listă a lucrurilor esențiale pentru acest kit de supraviețuire.

Reprezentanți ai Comisiei Europene au declarat că sunt acum în negocieri cu statele membre pentru a găsi punctele comune, dar și pentru a identifica practicile eficiente în condițiile în care realitatea diferă mult de la o societate la alta. Germania, spre exemplu, are un ghid de supraviețuire prin care cetățenii sunt educați să-și asigure o autonomie de 10 zile în cazul unei situații de criză.

Surse din cadrul Comisiei Europene spun că obiectivul este ca această mentalitate de a fi pregătit pentru orice, oricând, să le fie insuflată tuturor europenilor încă de la școală, astfel încât „când pornesc sirenele, fiecare să știe ce are de făcut”, declara un oficial de la Bruxelles.

Presa franceză scria în martie că guvernul urmează să distribuie tuturor cetățenilor, până la vară, „un manual de supraviețuire pe timp de criză” – o broșură de 20-30 de pagini, din care oamenii să afle ce produse au nevoie în caz de urgență (apă, conserve, medicamente, lanternă, baterii, radio, copii după actele de identitate și după cheile de la casă/mașină, haine de schimb), cum să procedeze în funcție de situația de criză cu care se confruntă (e menționat și un conflict armat), dar și cum se pot implica în comunitate pentru a spori gradul de conștientizare și pregătire pentru astfel de scenarii. 

Există și în România ghiduri pentru pregătirea cetățenilor pentru situații de criză adaptate diverselor scenarii, de la producerea unei avalanșe până la un accident nuclear, iar noțiunile de supraviețuire în caz de cutremur sau incendiu sunt transmise copiilor încă din învățământul preșcolar. 

Celălalt element menit să sporească reziliența este constituirea unor stocuri comune, dar pentru acest domeniu discuția este încă la început. Strategia nu prezintă niciun plan concret de armonizare a rezervelor, dar își propune să consolideze „accesul la resurse critice în întreaga UE, de exemplu pentru răspunsul în situații de urgență și în caz de dezastre, precum și accesul la contramăsuri medicale, materii prime critice, echipamente energetice, adăposturi și, eventual, produse agroalimentare și apă”. Vor exista silozuri uriașe cu cereale care să hrănească toată UE? Nimeni nu știe deocamdată cum va arăta această infrastructură. 

Tot ca parte a acestei noi gândiri, UE intenționează să integreze conceptul de dublă-utilizare (atât în scop civil, cât și militar) în „toate investițiile în infrastructură și în planificarea capacităților, cum ar fi mobilitatea militară, evacuările în masă, comunicațiile și conectivitatea securizate, securitatea maritimă, capacitățile cibernetice și activele și serviciile spațiale”. Un exemplu al acestei utilizări duale este construirea sau consolidarea rețelelor de drumuri și poduri care să suporte atât traficul civil – autoturisme – cât și tehnica militară de mare tonaj. O mașină normală poate cântări între una și două tone, un blindat cu tot cu transportorul care-l mută poate ajunge la 100 de tone.

Pentru ce să ne pregătim

Răspunsul scurt este pentru orice. Cum însăși Comisia Europeană recunoaște, „modul de gestionare a crizelor de către UE este preponderent reactiv, mai degrabă decât proactiv. Lipsește o evaluare integrată a riscurilor, a amenințărilor și a efectelor în cascadă ale acestora”, este una dintre realitățile care au dus la elaborarea acestei strategii. 

Doar că, la fel ca alte proiecte ale Comisiei Europene, lucrurile par că se vor mișca cu o viteză invers proporțională cu urgența problemelor cu care ne confruntăm. Prima și cea mai importantă dintre cele 30 de acțiuni-cheie planificate de CE este „elaborarea unei evaluări cuprinzătoare a riscurilor și a amenințărilor la nivelul UE”, care are ca termen de predare sfârșitul anului 2026. 

Surse care au contribuit la redactarea acestei strategii recunosc că volumul de informație este uriaș, sunt multe domenii care se suprapun, există o anumită ciclicitate a unor rapoarte pe teme precum clima, spre exemplu, și atunci pentru a obține un document valoros e nevoie de mult timp. 

Pentru a compensa acest neajuns, Comisia Europeană a venit cu ideea creări unui crisis dashboard, o platformă integrată a sistemelor sectoriale de alertă rapidă (în acest moment, există mecanisme independente care alertează statele membre asupra unor riscuri în domenii precum sănătatea – epidemii, alimentația -, produse contaminate, securitatea cibernetică etc.). Această platformă va fi disponibilă factorilor de decizie din UE chiar de anul acesta, deși nu există o dată concretă, deocamdată. 

Articol editat de Alina Mărculescu Matiș