Reales în funcție, Recep Erdogan încearcă să salveze economia de Recep Erdogan

UPDATE 9 iunie 2023: Ciudatul experiment economic al lui Recep Erdogan intră într-o nouă etapă, la nici două săptămâni de la alegerile din Turcia. Speranța e că numirea lui Mehmet Șimșek în funcția de ministru al Finanțelor va însemna o întoarcere la 180 de grade a politicii economice controversate – pentru mulți, chiar dezastruoasă – pe care a avut-o guvernarea turcă până acum.

Șimșek, economist de profesie și membru al AKP, care a mai fost ministru în guvernări anterioare, e considerat favorit al investitorilor. Spre deosebire de șeful său, Recep Tayyip Erdogan, acesta e promotor al unor politici economice și monetare convenționale, cu un stat mai puțin implicat în economie. Asta ar putea contracara obsesia președintelui turc de a avea dobânzi foarte mici chiar și când țara e sufocată de inflație. Șimșek, care a fost economist-șef pentru regiunea EMEA al prestigioasei bănci americane Merrill Lynch, are pe umerii lui sarcina repunerii pe picioare a unei economii care suferă de doi ani. Deocamdată, lira a continuat să se devalorizeze, dar asta poate fi un semn că statul începe să ia piciorul de pe pedală.

Materialul inițial, în care am explicat câteva dintre consecințele politicilor economice din Turcia:

Cu spectrul alegerilor generale care se apropie în câteva luni, Turcia vede o inflație care în sfârșit pare că se mai domolește. Chiar și așa, costul vieții rămâne unul ridicat pentru turci.

De la 1 ianuarie, prețul unui bilet pentru transportul în comun în Istanbul s-a majorat cu două lire, de la 7,67 de lire la 9,9 lire, o creștere de aproape 30%. Majorarea poate că nu este semnificativă pentru turiștii care vizitează orașul pentru câteva zile – în lei, prețul, chiar și majorat, al unui bilet este de circa 2,4 lei -, dar este încă un semn al inflației care macină de aproape un an și jumătate Turcia.

Turcia a înregistrat anul trecut cea mai mare inflație din ultimele două decenii și jumătate – în octombrie: 85,5%, iar în noiembrie, a doua lună consecutivă cu inflație-record, de 84,39%. Totuși, în luna decembrie, inflația s-a redus semnificativ, până la 64,3%, potrivit unui anunț făcut la începutul noului an de către biroul oficial de statistică din Turcia. 

„Scopul nostru este să eliminăm bula inflației în acest an și să o eliminăm complet de pe agenda țării noastre, începând cu anul viitor”, a promis președintele Recep Tayyip Erdogan, la începutul acestui an.

Experți: Inflația reală e mult peste 100%

Această scădere este explicată prin atenuarea deprecierii lirei, care a provocat o creștere a costurilor importurilor începând cu finalul anului 2021. La acest rezultat bun a contribuit și scăderea prețurilor la carburanți la nivel global în decembrie 2022, ceea ce s-a tradus în costuri mai mici cu transportul.

De asemenea, un rol important l-au jucat și legăturile economice cu Rusia, țară lovită de sancțiunile occidentale din cauza războiului pe care l-a declanșat în Ucraina. Exporturile către Rusia au crescut, Turcia refuzând să se alăture sancțiunilor Vestului, pe motiv că o abordare mai echilibrată o va putea ajuta să joace rolul de mediator între Kiev și Moscova.

Cu toate acestea, economiștii se tem că inflația reală este de fapt mai mare. Un grup independent de specialiști și reprezentanți ai mediului academic (ENA Grup – Inflation Research Grup) susține că inflația ar fi dublă față de rata oficială și că ar fi ajuns, de fapt, la circa 137,5%. Experții se tem că această tendință de scădere a inflației nu se va reflecta decât în prima parte a anului, mai ales că miza este extrem de importantă: în iunie, Turcia urmează să organizeze alegeri generale – prezidențiale și parlamentare.

Cum a ajuns Turcia lui Erdogan la o astfel de inflație

Situația din Turcia a început să se deterioreze și mai mult anul trecut, atunci când Banca Centrală a decis să ducă o politică neconvențională și a redus ratele dobânzilor pentru a stimula cheltuielile și împrumuturile, înainte de dublul test electoral din acest an.

În mod normal, pentru a combate inflația, băncile centrale majorează dobânzile. Ulterior, după cum scrie Financial Times, lira a pierdut 30% din valoare, iar Turcia a ajuns să aibă una dintre cele mai mari rate ale inflației din lume.

În prezent, un euro este 20,3 lire, iar dolarul este 18,7 lire.

O liră slabă înseamnă că bunurile importate sunt mai scumpe, iar turcii resimt acest lucru din plin. Un studiu realizat la finalul lunii iulie de Centrul de cercetare socială Yöneylem din Istanbul arăta că peste 53% dintre persoanele din Turcia nu reușesc să facă față cheltuielilor zilnice, iar 69,3% dintre acestea au dificultăți în a-și plăti mâncarea. La acestea se mai adaugă și dificultatea de a plăti facturile la utilități – și ele în creștere din cauza războiului din Ucraina.

Turcia, inflația și fantomele economice ale trecutului

Turcia nu este străină de perioadele economice dificile. Între 1992 și 2002, Turcia a cunoscut cea mai ridicată inflație din secolul XX: în deceniul inflaționist, rata medie anuală a inflației a fost de 72%. Criza a fost marcată atunci, după cum amintește politologul turc Ahmet Insel în cartea sa „Turcia lui Erdogan. Între visul democrației și tentația autoritară” (ed. Corint, 2017), de falimentul a cinci bănci private și reducerea cu 6 puncte a PIB-ului în 1994.

Apoi, în 1999, criza de pe piețele rusă și asiatică, dar și consecințele devastatorului cutremur care a lovit Turcia în acel an au produs o scădere a PIB-ului cu 4,7%. Iar în 2001, o criză financiară internă a dus la falimentul băncilor, retragerea capitalurilor, reducerea PIB-ului cu 4,8% și cu rate ale dobânzilor care se apropiau de 100%. S-a semnat atunci un acord cu Fondul Monetar Internațional (FMI). Criza financiară a fost dublată însă și de una politică, iar coaliția aflată la guvernare s-a prăbușit.

La alegerile generale anticipate din 2002, atunci când Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP) a câștigat pentru prima dată majoritatea, noul guvern a decis să respecte programul de stabilizare macroeconomică negociat cu FMI. Astfel că, în perioada 2002-2007 (până la declanșarea crizei financiare internaționale), PIB-ul Turciei a cunoscut o creștere de 40%, mai spune profesorul Insel. De cealaltă parte, în perioada 1991-2001, creșterea PIB-ului a fost de doar 15%.

Venitul pe cap de locuitor s-a majorat și el – de la 3.500 de dolari la 10.500 de dolari în perioada 2002-2008. Creșterea economică din anii 2000, explică Ahmet Insel, a fost strâns legată de infuzia de capital străin, care era impulsionată, în acea perioadă, de perspectiva aderării Turciei la UE.

Ajutoarele financiare și în natură pentru gospodăriile defavorizate au contribuit și ele la reducerea marii sărăcii și au ajutat partidul să își câștige simpatia alegătorilor. Aflat la putere neîntrerupt din 2002, AKP a reușit până acum să navigheze cu succes prin perioadele economice dificile. 

Perspectivele pentru Turcia în 2023

Apropierea alegerilor într-un context economic dificil face ca Guvernul să își deschidă mai larg baierele pungii. În 2023, salariul minim va crește substanțial, cu 55%, până la 8.500 de lire (echivalentul a 455 de dolari). Funcționarii publici vor avea și ei salariul majorat cu 25%, iar pensionarii vor avea pensii mai mari cu 30%. De asemenea, va exista posibilitatea ca 2 milioane de cetățeni să se pensioneze anticipat, în ciuda avertismentelor legate de presiunea care va fi pusă pe buget.

Mai mult, guvernul a demarat și o serie de inițiative care să vină în sprijinul erodării puterii de cumpărare: proiecte imobiliare mari pentru familiile cu venituri mici sau credite avantajoase pentru familiile cu venituri medii.

Aceste măsuri riscă să nu îi ajute pe termen lung pe turci, cred specialiștii. Ei se tem că prețurile vor continua să crească, înghițind din creșterile salariale și de pensii, în timp ce mediul de afaceri suportă cu greu aceste majorări. Salariul mediu nu a crescut cu același ritm, semn că de acest ajutor nu pot beneficia decât cei care au salariul cel mai mic din economie.

Dar riscul de a avea astfel de „bombe cu efect întârziat” este poate mai mic decât câștigarea alegerilor. Sunt semnale că alegerile vor fi devansate, din cauză că în iunie are loc o sărbătoare religioasă musulmană și examenul de admitere pentru toate universitățile din Turcia. Ecuația este însă mai complicată decât atât, atrage atenția tot Ahmet Insel.

Președintele Erdogan se află la cel de-al doilea mandat, după ce a fost ales prin sufragiu universal în 2014 și în 2018. Constituția din 2017, modificată în timpul guvernării sale, nu permite de mai mult de două mandate consecutive. „Astfel, prin programarea votului în luna mai, Erdogan poate să prezinte votul ca fiind anticipat și să candideze la alegeri”, explică Insel, în publicația franceză Marianne.

În sondajele de opinie, liderul turc se bucură de sprijinul a 40% din electorat, o cotă de încredere mare pentru un președinte aflat de nouă ani la conducerea statului.

Următoarele luni vor sta sub semnul câștigării fiecărui centimetru de simpatie electorală. Dar oricare ar fi învingătorul scrutinului de peste câteva luni, acestuia îi va reveni dificila misiune de a dezamorsa toate aceste probleme, într-un context economic dificil.