5 lucruri pe care să le înțelegem despre protestele istorice din Turcia
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
Turcia fierbe. Proteste masive au cuprins orașele mari și mici și nu dau semne să se oprească. Turcii au ieșit în stradă pentru un singur om: Ekrem Imamoglu. Să fie asta scânteia care poate clătina guvernarea lui Erdogan?
Știrea arestării popularului primar al Istanbulului, Ekrem Imamoglu, și principal rival al actualului președinte al Turciei, Recep Tayyip Erdogan, cu doar câteva zile înainte să fie numit candidat la prezidențiale al Partidului Republican al Poporului (CHP) a șocat țara și i-a scos pe turci în stradă. Sunt cele mai mari proteste pe care le-a văzut Turcia în mai bine de zece ani.
Ești pe grabă? Poți merge direct la ce te interesează
Săptămâna trecută, studenții din mai multe universități au făcut un apel la un boicot academic și au refuzat să mai intre la cursuri, iar de mai bine de o săptămână turcii ies în stradă în Istanbul, Ankara, Izmir, dar și în orașe mai mici, precum Trabzon, orașul natal al lui Imamoglu, sau Adana, din estul Turciei, în ciuda interdicției impuse de autorități cu privire la proteste.
În weekend, sute de mii de oameni au protestat la Istanbul, la îndemnul opoziției, pentru eliberarea lui Imamoglu. Potrivit organizatorilor, 2,2 milioane de persoane ar fi participat la manifestație, dar cifra nu a putut fi confirmată din surse independente, scrie Deutsche Welle.
„Asta arată amploarea furiei și a mobilizării sociale care caracterizează întreaga societate turcă. Semnalează o îngrijorare crescândă din partea societății, cu privire la direcția în care se îndreaptă țara, iar acest lucru poate acționa în detrimentul partidului de guvernământ”, a explicat, pentru Panorama, Amanda Paul, analist politic senior specializată și director adjunct al Programului „Europa în lume” din cadrul think tank-ului European Policy Center, cu sediul la Bruxelles, în a cărei arie de expertiză se numără și problemele Turciei.
Presa care relatează despre proteste, sub presiune
Deși sunt răspândite în toată țara, protestele sunt în mare parte pașnice.
View this post on Instagram
Postare a scriitoarei turce Elif Shafak
Cu toate acestea, până pe 27 martie, peste 1.900 de oameni au fost reținuți, potrivit ministerului de Interne. Printre aceștia sunt și jurnaliști. Un fotoreporter al AFP a fost eliberat, însă avocatul lui spune că acuzațiile la adresa lui, că a participat la „proteste și marșuri neautorizate”, rămân. De asemenea, reporterul BBC care acoperea protestele a fost deportat.
Au existat și câteva ciocniri violente cu forțele de ordine, care au tras cu tunurile cu apă și cu gloanțe de cauciuc, au folosit gaze lacrimogene și spray-uri cu piper, însă turcii continuă să iasă în stradă, mulți dintre ei acoperindu-și fețele pentru a nu fi recunoscuți.
Chiar și așa, veștile legate de ceea ce se întâmplă la proteste nu ajung atât de ușor la publicul larg.
Mai multe sute de conturi ale opoziției, societății civile și instituțiilor media de pe X – platformă foarte populară în Turcia – au fost suspendate în momentul în care au început protestele, scria Politico.
Ulterior, X ar fi contestat decizia autorităților turce de a suspenda 126 de conturi, însă relatările din Turcia arată că numărul conturilor nefuncționale e mult mai mare.
Yesterday, we filed an individual application before the Turkish Constitutional Court challenging an order from the Turkish Information and Communication Technologies Authority to block 126 accounts such as @metcihan, @artigercek, @haykobagdat within Türkiye. X is committed to…
— Global Government Affairs (@GlobalAffairs) March 26, 2025
La proteste, internetul funcționează cu dificultate, în timp ce televiziunea de stat și cele pro-guvernamentale au evitat relatările despre ceea ce se întâmplă în stradă sau le prezintă ca fiind potențiale amenințări, scrie The Guardian.
Reglementatorul audiovizual din Turcia a decis sancțiuni la adresa unor televiziuni care au făcut relatări de la proteste. Cea mai drastică sancțiune i-a fost acordată televiziunii pro-opoziție Sözçü, căreia i-a fost suspendată emisia timp de zece zile.
„Erdogan controlează acum aproximativ 85% din presa națională și corporate (marile corporații media – n.r.) din Turcia, așa că nu vorbim despre un mediu media corect, în care pluralismul să înflorească cu adevărat”, explică, pentru The Guardian, Erol Önderoğlu de la Reporteri Fără Frontiere.
Ce i-a scos pe turci în stradă?
Cu o zi înainte de a fi arestat, Universitatea din Istanbul i-a retras diploma de absolvire lui Ekrem Imamoglu. Fără diplomă, nu se poate înscrie în cursa pentru alegerile prezidențiale, potrivit legislației din Turcia.
Apoi, pe 19 martie, primarul Imamoglu a fost reținut și încarcerat într-o închisoare de la marginea orașului pe care îl conduce, unde așteaptă începerea procesului. Printre acuzații, sunt și cele de corupție. Odată cu el au fost arestate și alte persoane, printre care doi primari ai unor districte din Istanbul și figuri ale opoziției.
Millet iradesine darbe vuruluyor. pic.twitter.com/waXHu23ZVN
— Ekrem İmamoğlu (@ekrem_imamoglu) March 19, 2025
„Voința națiunii a fost lovită”, a scris primarul Istanbulului într-o postare pe X, înainte de a fi reținut.
Imamoglu neagă acuzațiile și spune că fac parte dintr-o campanie de denigrare, care este motivată politic.
De altfel, oficiali ai UE, Franței și Germaniei au condamnat arestările și au amintit că Turcia trebuie să respecte valorile de democratice și, în special, drepturile oficialilor aleși.
În schimb, președintele american Donald Trump s-a limitat recent doar să spună că Erdogan este un lider „bun”, iar secretarul de stat american, Marco Rubio, și-a exprimat îngrijorarea legată de protestele și arestările din Turcia, declanșate după reținerea primarului Istanbulului. „Ne uităm, ne-am exprimat îngrijorarea, nu ne place o astfel de instabilitate în guvernarea niciunei țări care este un aliat atât de apropiat”, a spus el.
Guvernul turc a insistat că justiția este independentă și nu este supusă presiunilor politice. La rândul său, președintele Erdogan, care conduce Turcia de peste două decenii, a acuzat opoziția că a organizat o „mișcare a violenței” și a spus că „show-ul” se va termina.
În schimb, turcii au continuat să iasă seară de seară pe străzi, scandând lozinci anti-Erdogan și cerând eliberarea lui Ekrem Imamoglu, dreptate și justiție.
Arestarea primarului Istanbulului poate avea și efecte adverse: i-ar putea crește și mai mult popularitatea în rândul turcilor.
Încercarea de a-l scoate complet din jocul prezidențial deocamdată nu a reușit. În plus, pe 23 martie, în căutarea sprijinului popular, partidul din care face parte Imamoglu, CHP, a deschis votul pentru alegerea candidatului la prezidențiale și pentru cei care nu erau membri de partid. Astfel, 15 milioane de turci au stat la coadă pentru a-l vota pe Imamoglu și a-și arăta susținerea față de el.
E un drum pe care l-a parcurs chiar actualul președinte Erdogan, în urmă cu aproape trei decenii.
Recep Tayyip Erdogan conduce Turcia din postura de premier sau președinte din 2003. Dar, cariera lui politică a început ca primar al Istanbulului, ales în 1994. Mandatul lui s-a terminat brusc. A fost arestat și condamnat la câteva luni de închisoare, pentru că a recitat în public o poezie care incita la ură rasială.
Partidul din care făcea parte a fost interzis, dar în 2001, a fondat Partidul Justiție și Adevăr (AKP), aflat la guvernare în ziua de azi. Toate acestea i-au crescut atunci popularitatea lui Erdogan și l-au propulsat în vârful ierarhiei statului turc.
Astăzi, situația s-a întors împotriva sa, după cum argumentează Amanda Paul.
Turcii vor continua să lupte într-un fel în care Erdogan nu se aștepta. Decizia lui a înfuriat o mare parte a societății într-un mod nemaiîntâlnit de ani de zile”.
Popularitatea lui Ekrem Imamoglu și un eventual plan B
Specialista în problemele Turciei crede că șansele ca Ekrem Imamoglu să fie eliberat în viitorul apropiat vor scădea dacă guvernul va continua cu abordarea actuală și „va escalada acțiunile politice și judiciare”.
Spre deosebire de alte situații în care primarul a fost arestat sau îndepărtat din funcție, la Istanbul, guvernul nu a numit un administrator, așa că CHP, care deține majoritatea în consiliul municipal, a reușit să numească un primar interimar.
Nuri Aslan va conduce primăria Istanbului cât timp Imamoglu își așteaptă procesul. Imamoglu câștigase un nou mandat de primar al Istanbulului la alegerile locale care au avut loc în 2024, iar mandatul lui expiră în 2029.
Acum, arestarea lui Imamoglu reprezintă picătura care a umplut paharul pentru turci. O analiză a lui Șeben Kalemli-Özcan, profesoară de economie la Universitatea Brown, publicată de Project Syndicate, arată de ce acest politician este diferit în percepția publică față de restul:
Mai mult decât un primar popular, Imamoglu este un simbol național al pluralismului politic și al unei alternative democratice. Victoriile lui zdrobitoare la Istanbul arată o dorință de schimbare pe scară largă, iar îndepărtarea lui arată că regimul lui Erdogan nu dorește să lase schimbarea să aibă loc prin mijloace democratice”.
Totuși, dacă popularul politician va fi complet scos din joc, „va fi greu de găsit cineva care se bucură de popularitatea lui”, spune Amanda Paul de la European Policy Center. Ea atrage atenția că opoziția avea pregătit un plan B și pentru acest scenariu.
La un moment dat, numele vehiculat era cel al primarului capitalei Ankara, Mansur Yavaș. Acesta a spus însă că, din solidaritate cu colegul de partid, renunță să mai ia în calcul o eventuală candidatură, în momentul în care Universitatea din Istanbul i-a retras diploma primarului Imamoglu.
Deocamdată, „suntem foarte, foarte departe de acest moment”, spune Amanda Paul. Acum, „nici guvernul nu vrea să dea înapoi, nici opoziția nu vrea să renunțe la frontul său unit”. Iar în aceste condiții, mai atrage atenția experta, sunt așteptate „noi arestări/represiuni în viitor”.
Dacă vreți să citiți mai multe despre istoricul ultimelor alegeri prezidențiale, Panorama a scris aici.
Scenariul alegerilor anticipate și cât îi convine lui Erdogan
Alegerile prezidențiale din Turcia ar urma să aibă loc în 2028, deci peste trei ani. Constituția limitează mandatele președintelui la două mandate de câte cinci ani, iar Erdogan a fost ales deja de trei ori – cu mențiunea că Legea Fundamentală s-a schimbat în 2017, în timpul primului său mandat. Astfel, doar alegerile care au avut loc după introducerea noilor amendamente au fost luate în calcul.
Eventualitatea unor alegeri anticipate i-ar da posibilitatea actualului președinte să candideze din nou.
Amanda Paul spune însă că nu este clar dacă, în acest moment, anticipatele ar avantaja partidul aflat la guvernare.
Începând din 2019, opoziția a câștigat, puțin câte puțin, susținerea populară. În 2019, Ekrem Imamoglu a fost ales primar al Istanbulului, o lovitură dură pentru AKP, partidul aflat la guvernare. Era pentru prima dată în 25 de ani când capitala economică a Turciei intra în mâinile opoziției.
De altfel, Istanbul, oraș cu 16 milioane de locuitori, este considerat că are puterea de a înclina decisiv balanța la alegerile prezidențiale.
„Cine câștigă Istanbul câștigă Turcia”, spunea președintele Erdogan înaintea acelor alegeri. În ciuda încercărilor repetate de a anula și repeta alegerile, Imamoglu a reușit să câștige votul popular. El a obținut al doilea mandat de primar, în 2024.
O situație similară are loc în Ankara, capitala Turciei, câștigată tot la alegerile locale de anul trecut, pentru a doua oară, de colegul de partid al lui Imamoglu, Mansur Yavaş.
Consecințele: democrația și economia au de suferit
Arestarea lui Imamoglu este „o lovitură majoră pentru democrația turcă, care este deja sub asediu. De asemenea, a dat o lovitură economiei turcești, care era deja într-o stare fragilă în urma unor ani de proastă gestionare. Lira turcească a scăzut la un minim istoric. Este posibil ca investitorii să fie din ce în ce mai îngrijorați de escaladarea tensiunilor politice, iar dacă acest lucru continuă, există riscul plecării capitalului din țară”, mai spune experta European Policy Center.
Situația economică a Turciei este și mai mult sub presiune după arestarea primarului Istanbulului. În ziua în care a fost reținut, bursa a căzut, iar lira a pierdut 11% în fața dolarului, ajungând ca un dolar să fie 42 de lire. Ulterior, moneda a mai recuperat din pierderi.
Citește și:
De ce s-a prăbușit lira turcească
Reales în funcție, Recep Erdogan încearcă să salveze economia de Recep Erdogan
Financial Times a scris că Banca Centrală a Turciei a cheltuit 12 miliarde de dolari pentru a apăra moneda națională, de patru ori mai mult față de orice intervenție anterioară înregistrată oficial de bancă.
În încercarea de a calma piețele, guvernatorul Băncii Centrale, Fatih Karahan, a dat asigurări că instituția pe care o conduce a luat măsuri astfel încât piețele să funcționeze eficient, iar turbulențele nu au afectat dinamica economiei.
În schimb, agenția de rating S&P, care a crescut anul trecut de două ori ratingul suveran de țară al Turciei, ca urmare a eforturilor făcute pentru a redresa economia, a atras atenția recent, potrivit Reuters, că evenimentele de săptămâna trecută „pot reprezenta un risc pentru încrederea în economia Turciei și pentru stabilitatea cursului de schimb”.
Situația economică a Turciei este departe de a arăta însă bine. Inflația rămâne ridicată.
Sursa: Trading Economics
Deși este pe un trend descendent, în ultimii trei ani, inflația din Turcia a cunoscut rate foarte ridicate și un maximum de peste 85%, în septembrie 2022. Astfel, puterea de cumpărare s-a erodat, iar mulți turci au ales să plece din țară, în căutarea de oportunități.
În acest context, opoziția a cerut pe 26 martie boicotarea companiilor care se presupune că l-ar sprijini pe președintele Erdogan și au cerut organizarea unui protest masiv în locul manifestațiilor mai mici.
În schimb, președintele Turciei a replicat că opoziția vrea să „scufunde economia” și a acuzat opoziția că este „atât de disperată, încât aruncă țara și națiunea în foc”.
Moștenirea Gezi. Ce urmează?
Ultimele mari proteste care au pus la încercare guvernarea AKP au fost cele din Parcul Gezi, din 2013. Atunci, protestul pașnic al ecologiștilor, declanșat pe fondul dorinței guvernului de a defrișa parcul, singura oază de verdeață aflată în zona Taksim, din centrul Istanbulului, pentru a construi un complex rezidențial și comercial, a fost reprimat violent de forțele de ordine.
Drept răspuns, proteste de amploare au urmat apoi în toată țara, împotriva partidului aflat la guvernare din 2002. Se estima că atunci au ieșit în stradă peste 2,5 milioane de persoane. Mai mulți oameni au murit, peste 8.000 de persoane au fost rănite, dintre care 43 grav, arăta un raport al Amnesty International.
„Suntem fructele copacilor din Gezi”, le-a spus acum jurnaliștilor de la BBC o tânără protestatară, de 22 de ani. Mulți dintre cei care iau astăzi parte la proteste nu au cunoscut alt regim în afară de cel actual, al lui Erdogan.
Spre deosebire de protestele din 2013, acum turcii ies în stradă indiferent de vârstă, etnie, statut social. O altă deosebire e că situația economică a Turciei este cu mult diferită acum: inflația este mai mare, rămânând la două cifre, costul vieții e foarte ridicat, iar lira turcească nu mai este la fel de puternică.
Protestele pentru susținerea lui Imamoglu pot reprezenta un punct de cotitură pentru regimul lui Erdogan și sunt o dovadă clară a nemulțumirii tot mai mari față de un sistem care, și datorită problemelor economice, începe să își piardă din legitimitate.
„Este posibil ca mobilizarea socială să crească și să devină mult mai mare și mai puternică în întreaga țară”, spune Amanda Paul.
Mai mult, subliniază ea, opoziția încearcă să vorbească pe o singură voce și să fie mai puternică: „Probabil că guvernul nu se aștepta la un răspuns atât de robust și unit. Modul în care criza va fi gestionată va juca un rol important în traiectoria viitoare a Turciei”.
Articol editat de Andrei Luca Popescu
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
- (Im)posibila vizită a lui Putin în Turcia lui Erdogan. Ce leagă Ankara de Moscova?
- UPDATE | Alegeri în Turcia, rezultate. Încă o șansă
- Cutremurul, Turcia și amnistia în construcții. De ce s-au prăbușit clădirile atât de ușor?
- Reales în funcție, Recep Erdogan încearcă să salveze economia de Recep Erdogan
- De ce s-a prăbușit lira turcească
