Turismul extrem, nișa de aventură vecină cu moartea, care îi face pe bogați să simtă că trăiesc

Moartea celor cinci oameni de la bordul submarinului Titan, operat de compania americană de turism și expediții OceanGate, care a făcut implozie în timp ce cobora către epava Titanicului, a adus în prim-plan o discuție mai veche: așa-numitul „turism extrem”.

E vorba de o nișă a turismului de aventură, care presupune călătoritul în locuri periculoase și care de cele mai multe ori ajunge să fie practicat de oameni foarte bogați. Asta pentru că majoritatea sunt excursii care presupun costuri foarte ridicate, pe care nu și le permite orice amator de aventură extremă.

Turismul de aventură, unde intră activități mai mundane, pe care le practică persoane din diverse pături sociale, precum hiking sau mountain biking, este o industrie care a tot crescut în popularitate, dezvoltându-se rapid de la un an la altul. Dacă în 2022 aceasta era estimată la 366,7 miliarde de dolari, peste un deceniu se estimează că va fi o industrie de 4,6 trilioane de dolari, conform unui studiu realizat de Allied Market Research.

În cadrul turismului de aventură, se diferențiază însă o nișă hardcore. Cunoscut și ca „turism șocant”, cel extrem este o subcategorie care reprezintă undeva între 5 și 15% din business, spun consultanții din această zonă.

Exemple de turism extrem sunt escaladarea unor munți foarte înalți, unde autoritățile nu pot interveni în caz de nevoie, coborâtul cu parapanta în canioane, schierea pe pârtii pe care accesul se poate face doar cu elicopterul, scuba diving la adâncimi foarte mari, în peșteri subacvatice sau prin scufundarea în cușcă, printre rechini. Sau, ca în cazul celor cinci bărbați de pe Titan, scufundarea cu ajutorul submarinelor.

În aceeași perioadă în care aceștia erau căutați în adâncuri, pe cealaltă parte a globului, pe Muntele Everest, 17 oameni erau dați dispăruți sau declarați morți. Iar în primăvară, cinci oameni mureau într-un accident, în timpul unei aventuri de heli-ski în Alaska, după cum scrie CNN.

Cerere crescută de pericol, după pandemie

Reprezentanții firmelor care organizează astfel de expediții sau care oferă asigurări pentru aceste călătorii de mare risc spun că cererea pentru ele a crescut imediat după slăbirea în intensitate a pandemiei de Coronavirus.

În primăvara lui 2021, de exemplu, Nepal a emis un număr record de permise pentru escaladarea Everestului. Mai precis 408,  în valoare de aproximativ trei milioane de lire sterline, în timp ce partea de munte a Chinei a rămas închisă.

Iar rândurile doritorilor nu par să se rărească, deși media anuală a celor care mor în această aventură a crescut semnificativ față de trecut. Între 1922 și 2022, media numărului anual de morți pe Everest este de aproximativ cinci alpiniști, iar între 1993 și 2022, de 6,2 morți. Sezonul 2023 are deja un bilanț negru de două ori mai mare decât această medie, conform datelor analizate de Outside Magazine.

Escaladarea celui mai înalt vârf din lume nu e lipsită de repere sinistre, care le aduc aminte aventurierilor că pot muri în orice clipă. De pildă, la 8.000 metri altitudine, turiștii pot ajunge în Valea Curcubeului, o zonă pe care stă desfășurat un șir de cadavre, în culori puternice, ca roșu, portocaliu sau albastru. 500 metri mai sus, un alt reper este „Ghete verzi” (Green Boots), un cadavru despre care se crede că se află acolo de 27 de ani.

Tot anul trecut, un client de-ai alpinistului american Garrett Madison, care oferă expediții personalizate către vârfuri neidentificate și neescaladate din munții Himalaya, a cumpărat o călătorie de urcare a masivului Vinson (4.892 metri), cel mai înalt munte din Antarctica, pentru suma de 200.000 de dolari.

E ultimul trend printre bogații amatori de turism extrem. Ei zboară către tărâmul înghețat într-un avion privat și pornesc în expediții, deși acestea presupun un confort minim. Dușuri, sesiuni de yoga și un cort cu un ecran pentru urmărit filme se numără printre lucrurile oferite de o altă companie, la baza muntelui Everest, ca parte a expediției de 75.000 de dolari, până în vârf.

„E un fel de boală”

În călătoria spre vârful Everest, clienții săi mai primesc și rezerve de oxigen, provizii de mâncare și mijloace de comunicații. Totuși, multe persoane aleg să nu opteze pentru aceste facilități, descurcându-se pe cont propriu.

Cât despre cine sunt cei care caută pericolul, Madison spune că majoritatea sunt bărbați în jurul vârstelor de 50-60 de ani, care își doresc să facă și altceva decât să se uite în niște monitoare cum li se adună banii în conturi. Deși poate suna a glumă pentru mulți dintre noi, pentru alții este o realitate.

„Cu cât percepi moartea mai aproape, cu atât mai viu te simți”, adaugă alpinistul american.

Dacă în trecut, bogăția se vedea după câte articole de lux deținea cineva, astăzi ea se vede mai degrabă în experiențe. De altfel, și în România,în ultimii ani a apărut un nou val de turism, axat pe experiențe autentice. Asta și pentru că luxul s-a democratizat, fiind disponibil pentru un procent mai mare din populație decât înainte.

Aici intervine și o chestiune care ține de ego, dar și de plictis. Oamenii cu mulți bani își doresc momente la care alții să nu aibă acces, după ce au reușit să se realizeze în plan profesional, dorindu-și să „forjeze” planul personal.

„Plăcerea și scopul tind să determine fericirea, iar odinioară era vorba despre achiziții materiale și despre filantropie. De-a lungul timpului, redistribuirea bogăției încă oferă un scop, dar plăcerea este mai greu de atins”, a explicat, în același material pentru Wired, Grace Lordan, profesor în științe comportamentale, la London School of Economics.

La pericole noi, businessuri noi

Dezvoltarea acestui tip de turism a dat de mâncare și altor domenii. Companiile de asigurări au început să dezvolte și polițe specifice pentru așa ceva, au apărut companii care oferă operațiuni de salvare pentru cei care aleg astfel de călătorii. Deși oamenii închiși într-un submersibil nu pot fi salvați rapid din adâncuri, în cazul călătorilor pe Everest, ei pot fi recuperați de la anumite altitudini.

Global Rescue este o companie cu o astfel de menire, salvând oameni care se aventurează în zone periculoase, în schimbul unei taxe anuale. Numai anul trecut, echipele lor au desfășurat 168 de operațiuni de salvare în Himalaya, jumătate dintre ele pe Everest, după cum spune Dan Richards, CEO-ul companiei.

Una dintre situațiile descrise de Richards a fost salvarea unei echipe olandeze de canotaj, care a decis să încerce să traverseze Oceanul Indian, folosindu-se doar de forța brațelor. Aventura le-a fost însă întreruptă de un accident: unul dintre canotori și-a vărsat apă clocotită în poală, iar piciorul ars i s-a infectat.

Misiunea de salvare a durat cinci zile, în condițiile în care echipele Global Rescue sunt alcătuite din foști militari din marina americană și veterani de operațiuni speciale.

Compania a anunțat că are disponibile inclusiv servicii care țin de turismul spațial, o industrie care ar urma să ajungă la 3 miliarde de dolari în 2030, conform datelor citate de NY Times. Deși nu are dotările pentru a desfășura misiuni de salvare dincolo de atmosfera pământului, compania lui Richards poate să salveze oameni din navetele care se prăbușesc pe pământ, în locuri izolate.

După expediția celor cinci cu submersibilul Titan, ar fi urmat la rând și unul dintre clienții Global Rescue. În mod evident, acesta a decis să-și amâne aventura.

Atracția mărilor și oceanelor este însă una puternică, aproximativ un milion de turiști pornind anual într-o expediție subacvatică, conform datelor furnizate de Triton Submarines, o companie cu sediul în Florida, SUA, care organizează excursii sub ape, însă la adâncimi medii. De exemplu, turiștii pot coborî la aproximativ 31 de metri adâncime, pentru 180 de dolari, sau pot petrece noaptea într-un hotel-submarin de lux, pentru 300.000 de dolari.

Totuși, așa cum a demonstrat-o implozia submarinului Titan, când practici turismul extrem, nimeni nu-ți poate garanta siguranța, nici chiar în călătoriile asistate de companii specializate. Pentru că te pui într-o situație în care „tot ce-i omenește posibil” s-ar putea să nu fie suficient ca să supraviețuiești.

Articol editat de Andrei Luca Popescu