Europa trage dreapta, uneori la extrem, iar acum privește cu îngrijorare către România: înțelegem mizele alegerilor noastre?

Politica pe repede-înainte

Într-o eră a vitezei, tot pe repede-înainte vrem să facem și politica. Ce bine ar fi, dacă s-ar putea rezuma totul în două minute. De aceea, primează soluțiile simpliste pentru probleme complexe. Tendința nu o regăsim doar în România. Se materializează peste tot. Oamenii nu mai au răbdare să construiască viitorul, vor ca viitorul să se întâmple acum. Românii, cel puțin, îl tot așteaptă de 35 de ani.

Grăitoare e graba cu care Franța a organizat alegeri legislative anticipate, la numai trei săptămâni după ce extremiștii de dreapta se impuneau pe plan național, în scrutinul pentru Parlamentul European. Din acest risc asumat de președintele Emmanuel Macron, care a vrut să testeze electoratul francez, a rezultat o țară la extreme. Cele mai multe voturi au primit partidele de extremă-dreapta și cele de extremă-stânga, în timp ce țara e guvernată minoritar de câteva partide de centru și centru-dreapta.

Coaliția aflată la putere în Germania s-a destrămat la începutul lunii noiembrie. Deși anul viitor erau programate alegeri la termen pentru Parlamentul național și, implicit, pentru numirea unui cancelar,  instabilitatea a pus în mișcare mașinăria anticipatelor.

Urmează o moțiune de cenzură în decembrie și alegeri în februarie 2025, cel mai probabil. Sondajele favorizează creștin-democrații fostului cancelar Angela Merkel, urmați de extremiștii de dreapta de la Alternativa pentru Germania.

Faptul că așa arată traseul politic al celor mai mari economii ale Uniunii Europene respectă de fapt scenariul alegerilor europarlamentare din iunie, când partidele de centru au pierdut mai mult decât vor să recunoască.

Motivul, crede Tana Foarfă, e că centrul s-a concentrat pe a păstra un status quo: „dacă noi ne menținem cu anumite politici generale, îmbinăm politicile economice de dreapta cu politici sociale de stânga și facem un centru echilibrat, lucrurile vor fi bune și oamenii vor înțelege”, crede experta Europuls că și-au imaginat formațiunile centriste.

Dar, oamenii n-au mai avut răbdare să înțeleagă, iar rezultatul europarlamentarelor a venit ca un șoc.

„De aceea, partidele au început să împrumute din discursul extremist, pentru că și-au dat seama că electoratul pe care l-au pierdut nu mai poate fi câștigat doar prin reinițierea acelorași discursuri de tipul – uite, noi avem cele mai bune politici. Sigur, ideologic vorbind, vor fi optime dacă ele îmbină stânga cu dreapta, dar din perspectiva discursului și a modului în care ajungi la oameni, nu merge”, constată Tana Foarfă.

Și nu merge, adaugă ea, pentru că e mult mai greu să convingi oamenii cu un discurs pozitiv.

Bătălia se dă acum pe cine exploatează cel mai bine retorica negativă, e de părere directoarea executivă a think tank-ului românesc. „Este o competiție în care a primat cât de tare ai strigat, cât de mult au simțit oamenii că tu strigi odată cu ei și refulezi toate furiile și toate frustrările, în care nu mai contează neapărat soluțiile. Pentru că oamenilor li s-au dat timp de cinci ani idei, propuneri, soluții și uite că nu le este deloc bine și acum aleg să meargă în această direcție”.

Rezistența la schimbare

Partidele vechi au dezvoltat un soi de imunitate la schimbare, pentru a rămâne fidele unei ideologii care oricum nu mai ține pasul cu vremurile în care trăim. E unul dintre motivele pentru care a apărut o fragmentare atât de mare a peisajului politic în Occident.

În Franța, guvernul e format din șase partide și tot e în minoritate, în Parlament.

Olanda a organizat alegerile anticipate în toamna anului trecut și abia în iulie anul acesta s-a concretizat o coaliție de guvernare, formată din patru partide.

Bulgaria a avut șapte rânduri de alegeri în trei ani și jumătate și nu doar că nu are încă un Executiv, dar și Parlamentul e paralizat, pentru că partidele nu reușesc să se înțeleagă pentru a alege un președinte al Parlamentului.

Argumentul, explică Tana Foarfă, e că politicienii care vor schimbarea într-un partid mare nu mai au răbdare să o aștepte sau să depună efortul de a o pune în mișcare. Ar fi prea multă muncă de convingere, așa că e mai atractiv, chiar dacă mai greu, să pui bazele unei noi formațiuni. Iar o ofertă politică diversă e utilă, mai spune ea.

Interesante sunt cazurile din Slovacia și Ungaria, unde de la centru-stânga, respectiv centru-dreapta, partidele aflate acum la guvernare au făcut un salt spre limita dreaptă a spectrului politic, cu un discurs populist și eurosceptic. A fost mai ușor să calce pe un drum bătătorit, decât să caute să reformeze discursul echilibrat pe noile îngrijorări ale populației.

Miza de la Bruxelles

Deși ne apropiem de majoratul în Uniunea Europeană, e greu să ne raportăm la peisajul politic european, când decidem cine ne conduce. Motivele variază de la discrepanțele între nivelul de trai până la contextul geopolitic care influențează subiectele de pe agenda publică.

Dar, mai devreme sau mai târziu, tendințele din Occident ajung și la noi.

Dacă privim componența Consiliului Uniunii Europene, acolo unde reprezentanții guvernelor celor 27 de state membre decid ce proiecte de legi europene se potrivesc intereselor naționale, vom vedea că 14 țări au virat spre dreapta, mai mult sau mai puțin accentuat. Numai șase se poziționează la centru-stânga, în timp ce restul de șapte guverne au în componență formațiuni moderate din ambele tabere.

Tot forțele de dreapta, mai aproape sau mai departe de centru, domină și restul instituțiilor. Comisarii europeni sunt în proporție de 55% din partea Partidului Popular European. Restul de 12 portofolii sunt împărțite între patru familii politice, chiar cinci, am putea spune, din moment ce partidul din care face parte comisarul Slovaciei a fost suspendat din Partidul Socialiștilor Europeni, după ce premierul social-democrat Robert Fico a intrat la guvernare cu o formațiune de extremă dreapta.

Dacă ne uităm la membrii Consiliului European, vom vedea că din 27 de lideri, 11 sunt din PPE, 5 social-democrați, 4 de la Renew, 2 de extremă-dreapta și 5 independenți. 52% din grupurile europarlamentare se situează la dreapta eșichierului politic.

Tana Foarfă nu-și ascunde dezamăgirea când vorbește de superficialitatea cu care candidații români tratează subiectul Uniunii Europene, în condițiile în care în următorii ani se vor pune pe masă decizii importante pentru viitorul comun.

„Care-i poziția noastră pe pachetele fiscale? Dar în privința unui posibil armistițiu în Ucraina? Avem niște ținte de atins până în 2030, de climă, sociale, care-i strategia României?”, se întreabă retoric specialista în afaceri europene.

„S-a ratat oportunitatea ca acest super an electoral să fie și un super an informativ”.

Septimius Pârvu împărtășește această opinie. „Aș fi vrut să văd mai multe discuții de substanță despre contextul în care ne aflăm acum. După alegerile din SUA, discuțiile despre rolul României în contextul european, în contextul regional, ar trebui să fie și mai prezente”.

Uniunea Europeană, portretizată ba ca sursă de bunăstare, ba ca bau-bau, a făcut propriile greșeli, e de părere Tana Foarfă.

„În ultimii 5 ani, a fost o explozie de regulamente și de legiferare a Uniunii Europene, într-o dezvoltare foarte mare pe partea de sustenabilitate, ceea ce a fost un lucru bun, Uniunea Europeană are nevoie să-și găsească o identitate nouă pe plan global”.

Doar că cetățenilor nu li s-a comunicat suficient de clar ce urmează să se schimbe.

„Nu vei putea niciodată să fii susținut în aceste demersuri, dacă mergi la o viteză de 2.0 și oamenilor le explici ce se întâmplă la o viteză de 1.0”, adaugă experta Europuls.

Lasă-mă să te las: ne-am săturat de alegeri

Atât Tana Foarfă, cât și Septimius Pârvu remarcă un soi de oboseală și printre politicieni, și printre alegători. Suntem la finalul unui an în care am votat deja la locale și la europarlamentare, apoi am urmărit ce se întâmplă în Statele Unite și în Republica Moldova.

„Cred că așteptarea de la partide este să treacă odată alegerile astea. Cred că și așteptarea multor votanți este să treacă, să scăpăm odată, că ne-am săturat. Dar, din păcate, cred că ratăm și ei ca partide, și noi ca electorat miza acestor alegeri”, e de părere reprezentantul Expert Forum. E o lipsă de seriozitate îngrijorătoare pentru contextul în care ne aflăm. 

Contextul e unul excepțional. E război la granițele României, cu o putere nucleară cum e Rusia. Faptul că partidele au trecut prin subiect puțin spre deloc, iar candidații lor consideră aproape unanim că nu se impune o creștere a bugetului armatei, ba chiar se vorbește despre neutralitate, când noi suntem membri NATO, arată deconectarea față de cel mai important eveniment al momentului, dar și de realitatea în care trăim.

Septimius Pârvu pune punctul pe I: partidele au ales candidați mediocri pentru acest ciclu electoral. Și sunt și mulți. O analiză făcută de Expert Forum arată că la alegerile parlamentare vom avea de ales între 8.168 de candidați, cu 1.000 mai mulți decât în 2020 și cu aproape 2.000 mai mulți decât în 2016.

71% dintre ei sunt la prima candidatură pentru un mandat în Parlamentul României, arată o cercetare realizată tot de Expert Forum. Nu înseamnă însă că abia acum pășesc în politică. Unii și-au făcut rodajul la locale. În raport cu alegerile din 2016 și 2020, SOS România are cel mai mare procent de candidați aflați la primul scrutin parlamentar – 88%, având scuza că nici nu exista la acea vreme. Urmează AUR, cu 80%, USR – 78%, PSD și PNL cu aproximativ 60%, UDMR – 58%.

Kind reminder: de ce e important ce votăm

Președintele României este reprezentantul nostru în Consiliul European, instituție ce reunește toți cei 27 de șefi de stat și de guvern ai Uniunii Europene și la nivelul căreia se iau cele mai importante decizii în privința direcției și priorităților spațiului comunitar. Consiliul European se întrunește formal de patru ori pe an, dar, în funcție de situație, liderii se pot reuni și mai des, dacă sunt chestiuni urgente de dezbătut. Aceste chestiuni sunt tranșate de multe ori în funcție de viziunea familiilor politice europene, de aceea este important din ce tabără face parte viitorul președinte al României.

Guvernul care se va forma în urma rezultatelor alegerilor parlamentare e reprezentantul nostru în Consiliul Uniunii Europene. Acesta e forul decizional în chestiuni care țin de viața de zi cu zi a europenilor. Alături de Parlamentul European, a cărei componență am votat-o deja la alegerile europarlamentare din iunie, are rolul de a analiza și de a aproba sau respinge proiectele de lege înaintate de Comisia Europeană.

Aceste proiecte de lege sunt cele care permit ca toate cele 27 de state ale Uniunii Europene să aibă standarde comune, de la domeniul alimentar până la cel climatic. În Consiliul Uniunii Europene, fiecare țară încearcă să armonizeze interesul național cu cel european. De aceea, este atât de important cine va face parte din următorul Guvern de la București, căci miniștrii vor participa la reuniunile Consiliului, fiecare pe domeniul lui, și vor lua decizii pentru noi și pentru restul europenilor.