Ultimele florărese de tradiție din București dau piept cu magazinele și TikTok-ul. Cum au crescut romii boldeni odată cu florile

Tradiția romilor boldeni nu înseamnă doar vânzare de flori, ci și forța acestei relații de familie între niște femei care se ajută și acasă, și în afaceri. Însă, în prezent, această tradiție suferă transformări importante. Tinerele fete boldence sunt mult mai libere să-și aleagă partenerii și meseria.

În plus, prinse între presiunile economice ale noilor concurenți care vând flori și cele tehnologice ale social media, soacrele boldence  se întreabă tot mai des dacă nu cumva ele vor fi „ultimele florărese originale” din București.

O afacere de familie care se clatină: florile cresc în jurul nucleului soacră-noră

Florăresele, unele îmbrăcate în port tradițional, cu fuste mari și baticuri colorate  nu-și mai văd capul de treabă. Mame, fiice, soacre, nurori, soți, copii, nepoți, unchi și mătuși cară cutii din carton, ticsite cu flori de tot soiul, pe care apoi le aranjează în găleți pline cu apă. La un singur punct de vânzare sau la câteva chioșcuri în lanț, poți găsi o întreagă familie extinsă. Majoritatea fac parte din comunitatea romilor boldeni, unde comerțul cu flori e o tradiție veche de zeci de ani, clădită în jurul unor relații strânse de familie.

Doar că, în prezent, această tradiție a „primilor florari din București“ a început să se destabilizeze, sub influența unor factori externi, dar și din interiorul familiei: comercializarea florilor de către marile lanțuri de retail le scad continuu veniturile, platformele social media influențează deciziile personale și profesionale ale copiilor.

„Hai, mai fac fetele noastre, dar nepoatele nu, sunt altă generație, au venit alte timpuri”, povestește Florica, florăreasă din comunitatea romilor boldeni, mamă și soacră.

 Mai ales TikTok-ul le influențează pe nurori să nu-și mai dorească să vândă flori și să se ocupe de opțiuni alternative de contribuție la capitalul familial.

„Nu mai vrea la flori. TikTok-ul ăsta i-a zăpăcit. Face unghii acum. S-au și mutat de la mine. Cică sunt o soacră rea. Păi, eu am avut o soacră rea, nu mă bătea, da’ făceam de toate, făceam ce zicea“, spune și Tanti.

Florăresele Miruna, Florica, dar și alte soacre din generația mai în vârstă sunt și ele prezente în social media, comunică cu prietenele lor prin apeluri video. Telefonul stă mereu sprijinit pe măsuța din interiorul chioșcului cu alte două-trei prietene în cadru.

„Uneori nici nu vorbim, doar stăm așa, ne vedem, dar fiecare își face treaba ei“, zice una din ele.

Primii florari din București

„Sunt aici de 50 de ani. Îi știu pe toți“, spune Florica. Când spune că îi știe pe toți, se referă nu numai la toți boldenii, dar și la toți oamenii care locuiesc pe Calea Moșilor, acolo unde, de 50 de ani, vinde flori dintr-un chioșc mic, recent izolat cu geamuri mari de sticlă. Tot de curând, chiar lângă ea, a apărut o florărie dintr-un lanț comercial despre care Florica vorbește cu reticență: „Ei nu îi cunosc pe oameni cum îi cunosc eu“.

Florarii boldeni trăiesc în București sau în zonele urbane din jurul capitalei și vând flori pe străzile orașului: în piețe, intersecții de drum sau pur și simplu pe trotuare, în chioșcuri sau la tarabe amenajate special. Fac asta încă de dinainte de Revoluția din ’89.

Florăreasa știe povestea de la tatăl ei, care pe vremea aceea avea 12-13 ani. Așa cum tot de la părinți sau bunici, unele florărese își amintesc de un trecut glorios, când florarii romi boldeni  l-au primit cu flori pe Alexandru Ioan Cuza, „când a intrat în București”, sau când îi aprovizionau cu flori pe mai marii comuniști.

Originile boldenilor nu sunt foarte clare. Unii etnografi propun o descendență musulmană: foști romi musulmani turci, care au fost botezați creștinește. Romii boldeni au propriile versiuni, repere geografice transmise oral de la străbunici și bunici. Unii dintre ei vorbesc de un sat Bold, de lângă Târgoviște, alții de un sat de lângă Pitești.

Florica spune că satul lor de origine se întindea undeva lângă Ștefănești, Ilfov: „În Colentina-n jos, unde e Ștefănești acuma, mai încoace, se numea Bold. De acolo a plecat florăria noastră”.

Chiar dacă locul de proveniență nu este foarte clar, florarii au conștiința apartenenței la un neam de romi care îi deosebește nu numai de alți florari „care au apărut“ în ultimii 20 de ani, dar și de alte comunități rome.

Cum se desfășura comerțul cu flori înainte de Revoluția din ’89

Început ca o formă de supraviețuire, comerțul cu flori a luat naștere din nevoia acestor oameni de a folosi resursele naturale pe care le aveau la dispoziție, într-o societate care îi marginaliza și îi discrimina. Alianțele de familie au reprezentat forța de muncă și modul prin care au oferit grupului protecție comunitară.

Mutate în București, femeile din comunitatea romilor boldeni au continuat să vândă flori în timp ce bărbații lor mergeau în satele din jur, pentru aprovizionare de la țărani. Totul a început „în urmă cu 150 de ani“, explică Ileana, calculând după câți ani avea bunica ei când a murit. Afacerea se baza pe relația soție-soț-furnizori. Cu cei din urmă, romii boldeni aveau relații speciale, mult mai personale decât cele din comerțul actual, când multe florării se aprovizionează de la centre angro.

„Mergeam cu bunică-miu din ușă-n ușă, la țărani, și lua flori. Se împrietenea cu ei, bea cu ei, era viața frumoasă. Era lumea mai bună, mai sinceră. În fine, le aducea acasă – flori multe – le punea, țin minte, în cadă, umplea cada jumate și le punea la apă. Le lua câte puțin și le ducea (soției – n.r.) la colțul unde vindea stradal ori la tarabă“, povestește Adriana.

Cei mai mulți grădinari români care cultivau flori trăiau în Giurgiu, Alexandria, Mihăilești, iar pe lângă ei s-au dezvoltat serele de la Popești, Codlea sau cele din Sf. Gheorghe.

Sistemul financiar era unul bazat aproape exclusiv „pe datorie“: soacrele și nurorile, ajutate de soții lor (uneori de tați sau de socri), se reaprovizionau la o săptămână-două după ce terminau de vândut florile. Atunci, plăteau marfa anterioară și cumpărau din nou pe datorie.

Infrastructura care susținea pe atunci sistemul acestor afaceri cuprindea mașini cu șoferi „particulari“, taxiuri sau mașini proprietate privată, conduse chiar de soții lor, de vecini sau de alți cunoscuți. Acest lucru se întâmplă și în ziua de azi, doar că acum sistemul de networking cu vecinii nu mai este la fel de fructuos.

Cantitățile de flori nu erau mari, iar procesul de vânzare-cumpărare se realiza noaptea, pentru că nu existau frigidere sau aparate de aer condiționat care să protejeze florile.

Familiile de florari au dat piept cu economia de piață. Când florile vin cu tirul, din import

După Revoluție, procesul de achiziție și vânzare a florilor a căpătat o altă dimensiune. Au apărut importurile din Bulgaria, Turcia, apoi Olanda, iar majoritatea romilor boldeni au fost nevoiți să se adapteze unor reguli socio-economice noi: unii dintre ei, cei din familii cu un statut ridicat, și-au extins afacerile, în timp ce alții au continuat să practice comerțul cu flori, la scară mică. Totuși, au fost nevoiți să asimileze noi cunoștințe privind universul floral și tehnicile de vânzare, de la achiziționarea de la intermediari care importau florile, până la numărul tot mai mare de varietăți de flori, indiferent de sezon.

Pe de altă parte, copleșite de prețurile tot mai ridicate față de perioada de dinainte de ‘89, colaborarea „pe datorie“ a continuat (și este practicată și azi) pentru unele dintre femeile din comunitate.

„Iau crizanteme cu 7 lei, e scump, nu mai e ce-a fost. Da’ eu nu am datorii, fac 5.000, de 5.000 iau flori. Pe lângă mine, au datorii mari, la cămătari “, spune o altă florăreasă, Ioana.

Telefonul și TikTok-ul au emancipat femeile florărese

Un inamic puternic al identității romilor boldeni este „telefonul“. Căsătoriile în afara etniei, care sunt adesea percepute ca un pericol pentru continuarea tradiției de florari, sunt puse, deseori, pe seama influenței rețelelor de socializare:

„Telefonul ne-a schimbat. Noi vedeam doar fetele noastre. La 16 ani, mama m-a trimis la o fată care azi e soția mea, ea avea 14 ani. Nu erau aranjate, dar te trimitea la fată. Copiii noștri nu mai fac flori. Băiatul, după ce s-a retras din fotbal, și-a făcut magazinul lui, s-a căsătorit cu o româncă. Nu am fost de acord, dar băiatul mi-a spus: ce, te însori tu cu ea?”, povestește Fane.

Preferințele copiilor se schimbă odată cu accesul la un spațiu fizic și virtual mult mai larg, asupra căruia părinții nu mai au control. Cu cât au acces la mai multe informații și opțiuni privind relațiile sau meseriile, cu atât copiii sunt mai predispuși să aleagă variante alternative de viață.

„Acuma, ia pe cine îi place“, spune una dintre soacre, în timp ce una dintre nurori, în vârstă de 37 de ani, spune că e fericită că s-a căsătorit din dragoste, nu în funcție de preferințele părinților.

Unele mame încă își duc copiii de foarte mici la punctele de vânzare de flori, pentru transferul de cunoaștere și pentru a-i ține aproape de practică și de familie.

Altele își fac griji pentru că nepoții lor nu vor să continue meseria, tradiția și mai degrabă ar vrea să se ocupe de calculatoare. De asemenea, multe dintre tinerele nurori aleg să devină coafeze, cosmeticiene, să pună unghii false, în loc să stea să vândă flori.

Etapa în care obișnuiau să se mute de la familia lor la familia soțului și implicit să practice comerțul cu flori al soacrelor nu se mai aplică în cazul  multor tinere rome boldence din prezent.

Tinerele nurori sunt influențate și de noile discursuri din mass-media despre afectivitate, stres, individualism. Iar soacrele nu pot înțelege abordările lor. Pe vremea când ele erau nurori, existau reguli nescrise stricte, care acum par extrem de dure, dar pe care ele nu le puneau la îndoială.

Ultimele florărese din București?

Deși consideră că afacerea nu mai este așa de profitabilă, femeile din grup își doresc ca descendenții lor să o păstreze și să o ducă mai departe. Pe de altă parte, e și teama mamelor ca aceștia să se îndepărteze de familie, să fie tentați de practici ilegale, să sufere pagube majore în medii care le sunt necunoscute.

„Multă lume a plecat, a făcut bani, țiganii noștri au făcut bani. Da’ s-au întors, pentru că în Europa erau controale în draci, pagube, pagube, și până la urmă tot la flori s-au întors“, spune Adriana.

O altă motivație e și percepția că numai meseria lor de florari ar putea să țină familia unită. De fapt, femeile se raportează la familie și la afacere ca una și aceeași dimensiune.

„Nu renunț la flori, nu vreau să-mi supăr părinții. Noi ținem foarte mult la familie. Iar florile ne-au ajutat să nu ne îndepărtăm. Dacă tu faci altă meserie, dacă ești IT-ist de exemplu, ți se propun plecări în străinătate, e vorba de bani mulți și atunci se rupe o bucățică din familie. Dacă tu ai tendința să schimbi ceva, da, poți să o faci, nu știu, vinzi alte flori, dar tot aici să rămâi, tot pe baza asta, așa familia rămâne unită”, și-ar dori Georgiana.

Familia și comerțul cu flori au creat un spațiu de siguranță pentru soacrele de azi, care au fost căsătorite de părinți la vârste foarte mici, nu au urmat studii și au trăit într-o societate unde s-au simțit discriminate din cauza etniei lor. Florile sunt motivul pentru care erau nu numai acceptate, dar și apreciate.

„Oriunde intram cu șorțul ăsta, eram respectată. Toată lumea mă respecta“, își amintește Miruna.

O altă temere a romilor boldeni este că supermaketurile le vor lua locul. Spun că s-au obișnuit cât de cât cu gadje (termenul folosit pentru români/străini) care au început să vândă și ei flori sau cu romii din alte categorii, care practică aceeași formă de comerț, dar în fața supermaketurilor cu prețuri mai mici, par deznădăjduiți.

„Suntem din moși strămoși. Să dea Dumnezeu și Maica Domnului să facă o tradiție după mine, asta mi-aș dori din suflet. Să nu fiu eu ultima“, spune Carmen.

Soacrele resimt schimbările din zilele noastre ca pe o amenințare. De aceea, și ele, și unele nurori încearcă cu orice preț să își țină familia unită, în încercarea de a da mai departe tehnicile de comercializare a florilor. „Altfel ce ne-am face, se destramă tot?”.

Se și opun uneori integrării membrilor din afara comunității în afacerea tradițională. „Au mai angajat unii, dar sunt străini. Nu știu ce știm noi. Nu își dau interesul. Și dacă nu sunt eu aici, florile se întristează. Să știi că florile au suflet“, spune florăreasa Ioana.

Rămâne de văzut cât va mai rezista această strânsă legătură între sufletele florilor și cele ale comunității de florari boldeni romi, în vremurile tot mai accelerate pe care le trăim.

*Reportajul și documentarea au fost realizate de autoare în timpul cercetării etnografice „Relația soacră-noră în comunitatea romilor boldeni din București: identitate familială, continuitate și schimbare“, care a documentat timp de câteva luni felul în care relația soacră-noră din această comunitate se transformă sub impactul factorilor externi și din interiorul familiei, dar și cum această transformare schimbă comerțul cu flori.