Cronica unei morți neanunțate. Decăderea USR de la partidul star anti-sistem, la prăpastia irelevanței electorale

Începuturile. USB și intrarea într-o lume nouă: „Nu știam cu ce se mănâncă politica”

Nașterea USR nu poate să fie separată de Uniunea Salvați Bucureștiul (USB). În 2008, Nicușor Dan, un matematician preocupat de problemele de urbanism și corupție ale Capitalei, forma, împreună cu alți activiști, Asociația Salvați Bucureștiul, prin care încerca să tragă la răspundere autoritățile locale pentru felul în care sunt folosite fondurile publice. 

Șapte ani mai târziu, Asociația era transformată în Uniunea Salvați Bucureștiul, după ce Nicușor Dan și-a dat seama, în 2012, că nu are nicio șansă să candideze la Primăria Bucureștiului ca independent. S-a gândit că are nevoie de o structură politică, care să îl ajute să își pună în aplicare proiectele și să poată avea oameni și în consiliul local, pentru a i le sprijini. Așadar, pasul a venit natural: asociația a devenit partid politic.

USB a fost creată și coagulată în jurul nemulțumirilor pe care le aveau membrii fondatori față de Primăria Municipiului București. 

„Te lovești de tot felul de doamne din primărie care vin cu Louboutin la birou și cu niște mașini luxoase, pe niște salarii de 5-7.000 de lei. Și de niște dezvoltatori care intră ca prin brânză pe acolo și obțin ce n-a visat Parisul, ca să betoneze spații verzi. Văzând acest infern imobiliar, ți-ai dori altceva de la administrație. Și ne-am gândit că Nicușor Dan ar fi soluția pentru o administrație care măcar să nu fure și să nu facă licitații trucate”, povestește avocatul Dumitru Dobrev, membru fondator al USB, pentru Panorama.

Optimismul naiv se împletea perfect cu realismul: „Noi credeam că ne ducem așa, duminica, pe la partid. Bem o cafea, glumim, povestim și râdem de pesediști. Dar nu a fost deloc așa, lucrurile erau mult mai complicate. Nu știam cu ce se mănâncă politica, noi eram ONG-iști la bază. Dar mai cădeam și în găleata de optimism și treceam peste. Știam că au mai fost inițiative de genul ăsta care s-au dus în cap. Dar ne-am gândit «asta e, ce dracu’ să facem, încercăm marea cu degetul»”, își amintește Dobrev.

Pentru noul partid concentrat pe București, primăvara lui 2016 a adus primul set de alegeri și cele mai importante: alegerile locale. Scrutinul nu a adus o victorie pentru Nicușor, dar progresul era vizibil și semnificativ: de la 9% în 2012 la 27%, în doar patru ani. Exista, așadar, o pătură de oameni dispusă să voteze cu ceva nou. Dincolo de asta, USB a obținut 15 mandate în Consiliul General.

Nașterea forțată a USR și frica de a fi „confiscat” de o ideologie

Trecerea de la partid local la partid național nu a avut loc doar dintr-o dorință de a face politică la o scară mai mare, ci și dintr-un motiv pragmatic. Membrii USB au aflat, după alegerile locale din 2016, că legea din România spune că dacă nu participi la două rânduri de alegeri succesive sau nu participi la măcar 75% din alegerile locale, Ministerul Public poate să ceară desființarea partidului.

„Această lege, e adevărat, nu prea s-a aplicat până acum. Dar trebuia să trăim cu această sabie deasupra capului”, spune avocatul Dobrev.

Dincolo de această nevoie imediată, se crease totuși un val de entuziasm în rândul electoratului și era un moment bun de exploatat, lucru remarcat și de oamenii din partid. Un moment numai bun ca noul USR să se poziționeze ca o opoziție reală, nu doar de fațadă.

„Noi consideram atunci că am putea fi o opoziție democrată, un pic mai radicală, mai ecologistă, anti-sistem. Dar nu anti-sistem în sensul anarhist, ci mai degrabă în ideea că vom fi un fel de partid altfel decât cele care s-au instituționalizat deja. Să avem altfel de oameni, să ținem contactul cu cetățeanul. Practic, voiam să facem un ONG mai mare, o grupare de ONG-uri”, spune Dobrev.

Începuturile USR au fost extrem de dificile. Trecerea de la partid local la partid național nu a fost deloc una lină și a venit cu destule dificultăți administrative și cu greșeli de începători.

„Am realizat că România e ruptă în două, de fapt. Când te duci la țară, într-un sat depopulat, unde jumătate din populație e plecată în străinătate, și ești numai cu bătrânii și cu câțiva copii acolo, nu ai practic de unde alege membri de partid. E un medic veterinar, un învățător, un inginer silvic și cam ăia sunt toți. Intelectualii locului, să zicem așa. Oameni pe care ai avea teoretic opțiunea să-i atragi la tine, să-i bagi în politică, să faci la nivel de comună un nucleu de cinci oameni, o mini-organizație”, povestește Dobrev.

Problema e că printre puținii oameni din sate, dispuși să intre în politică, majoritatea fuseseră deja la PSD sau PNL, ceea ce intra în contradicție cu unul dintre principiile fundamentale ale partidului: să nu ia oameni care au mai făcut politică înainte. Așadar, recrutarea de oameni în teritoriu a fost un coșmar. 

Dincolo de aceste complicații, USR a luat o decizie clară de la început: și-a cristalizat imaginea ca partid care vine în opoziție. Ca o grupare hotărâtă să facă lucrurile altfel, dar, în primul rând, diferit față de celelalte partide.

La o conferință de presă din iulie 2016, Nicușor Dan și Clotilde Armand anunțau fuzionarea USB și USR, practic formarea noului USR. E de remarcat că, încă de atunci, Clotilde Armand a ținut să precizeze că USR nu va fi captiv vreunei ideologii.

Astfel, în afară de acești doi stâlpi – anticorupția și anti-sistemul, USR a fost în primii ani un partid care avea în compoziție oameni foarte variați din punct de vedere ideologic. Diversitatea aceasta greu de gestionat a fost controlată prin crearea unui sistem democratic, în care fiecare avea un cuvânt de spus. 

„Fiecare aripă era reprezentată și avea o voce. Existența acestui pluralism ideologic făcea din USR un partid atipic în România”, spune Ghincea.

„Nu cred că se putea altfel”, spune și Vlad Adamescu, masterand în Politici Publice Europene și Internaționale la London School of Economics and Political Science și co-creator Politică la minut.

Primele tensiuni: Cioloș și formarea taberei anti-Nicușor

După ce primele alegeri naționale din istoria partidului au adus la sfârșitul lui 2016 30 de mandate de deputat și 13 mandate de senator, părea că USR e într-o ascensiune greu de oprit.

Intrarea partidului în parlament a dus și la necesitatea conturării unei ideologii mai clare, pentru că problemele ridicate în Parlament necesitau o poziție concretă pe teme precum educația, taxarea, TVA, accize, politică internațională, Basarabia etc.

„Mulți din partid, mai ales de la baza partidului, erau oameni care veneau din învățământ. Gașca lui Ghinea, Drulă, Năsui, este ideologic mai degrabă în zona de dreapta neoliberală, de tipul Thatcher-Reagan, acel neoliberalism crunt de dreapta. Și atunci, s-au creat primele tensiuni, pentru că ei, ca profesori, cereau buget pentru educație. În același timp, Ghinea&co cereau desființarea inspectoratelor, să decidă comitetul de părinți tot. Se contraziceau constant pe temele astea”, își amintește Dumitru Dobrev. 

Aripa Ghinea s-a unit și s-a radicalizat atunci, iar asta avea să contribuie decisiv la conflictul pe care aceasta l-a avut cu Nicușor Dan.

„Atunci s-a creat o mare nemulțumire în partid, față de Nicușor”, completează avocatul. Mai ales în cadrul organizațiilor din Ardeal, oamenii s-au supărat, pentru că se gândeau că USR putea să dea premierul României, în persoana lui Dacian Cioloș. „Și s-au supărat groaznic pe Nicușor că și-a permis să-l refuze așa pe Cioloș”, mai spune Dobrev.

Ghinea și Barna îi suflă partidul lui Nicușor, pe valul referendumului „pentru familie”

În tot acest context tensionat, cu tabere deja formate, a venit inițiativa referendumului pentru familie, prin care Coaliția pentru Familie a vrut în 2018 să sedimenteze în Constituție noțiunea că actul de căsătorie poate să aibă loc doar între o femeie și un bărbat.

Acesta a fost un moment de răscruce pentru USR, pentru că nu mai era partidul mic, local, departe de astfel de dezbateri politice naționale. Era o grupare politică centrală, cu prezență în Parlament. Era greu de justificat lipsa unei poziții oficiale pe această temă.

În 2017, s-a organizat un referendum intern în partid. Gruparea Cristian Ghinea-Dan Barna a susținut poziționarea partidului împotriva referendumului. Nicușor Dan, fondatorul partidului și cel care a ținut mereu ca partidul să se distanțeze de orice fel de aplecare ideologică într-o parte sau alta, susținea o poziție neutră în continuare.

Mișcarea internă s-a transformat într-un punct de inflexiune, care a constituit mai mult decât o poziționare ideologică: era vorba de cine conduce partidul în continuare. Membrii au votat poziționarea împotriva referendumului. Cristian Ghinea și Dan Barna au câștigat, așa că Nicușor Dan a fost nevoit să-și dea demisia. A fost momentul în care unii comentatori au spus că „i s-a furat partidul” lui Nicușor Dan.

„În zecile de întâlniri avute cu oameni pe care am încercat să-i conving să ni se alăture, le-am promis că în partid este loc pentru toată lumea, și pentru progresiști, și pentru conservatori, și că nu va exista o decizie în contradicţie cu sentimentele lor identitare (…) Decizia Biroului Naţional vine să spună că unii dintre colegi sunt colegi de mâna a doua. Am făcut o promisiune pe care nu am putut să o ţin”, spunea Nicușor la acea vreme.

Dacă ne uităm la cum a evoluat USR în anii de atunci, poate să pară o surpriză că una dintre cele mai importante bătălii ideologice din istoria grupării a fost câștigată, teoretic, de progresiști. Însă, Ghinea și Barna erau niște progresiști din interes. Și-au susținut opoziția față de referendum știind că asta îl va îndepărta pe Nicușor Dan, consideră Dumitru Dobrev.

Și Marius Ghincea își amintește la fel: „A fost o alianță de conveniență între progresiști și o facțiune din jurul lui Ghinea, extrem de pragmatică, care s-a aliat cu ei pentru a-l da afară pe Nicușor, fără ca ei cu adevărat să susțină idealuri sau valori progresiste, de stânga”.

Party capture-ul lui Dan Barna și „normalizarea” USR-ului

Ce s-a întâmplat în USR după plecarea lui Nicușor Dan, din 2017, poate fi rezumat cel mai bine prin conceptul de „party capture”, pus în aplicare de echipa lui Dan Barna.

Marius Ghincea explica, în 2020, pe pagina sa de Facebook, conceptul:

Exact asta a făcut Dan Barna după plecarea lui Nicușor Dan: „Odată capturată președinția partidului și a unei majorități în conducerea națională, #EchipaBarna a trecut la o nouă abordare, folosindu-se de avantajele structurale oferite de noua poziție”, mai considera Ghincea. O strategie extrem de bine pusă la punct, pe care echipa lui Dan Barna a implementat-o cu succes în USR, pentru a prelua total puterea.

Următorii ani cu noua conducere au fost marcați de eliminarea continuă a facțiunilor dizidente din partid și de eroziunea proceselor democratice interne. Candidații de pe listele de la parlamentare sau europarlamentare nu au mai fost aleși în cadrul unui vot intern, ci numiți „de la centru”. Ba mai mult, s-au format și așa-ziși baroni locali, consideră Marius Ghincea.

„Gașca Barna-Ghinea a preluat conducerea acelor filiale județene pe care nu le controla. Asta s-a făcut prin formarea unor baroni locali. Vorbim de niște baroni locali tipici USR, care și-au format propriile structuri informale de putere, mai ales prin metoda autobuzul”, explică el.

În cartea „USR-nașterea și patologiile unui partid”, scriitorul și profesorul universitar Dan Lungu (fost senator USR de Iași) povestește cum era pusă în practică metoda „autobuzul”:

„Aceste fenomene duc la normalizarea USR-ului. Pentru că dacă ne uităm la cum funcționează celelalte partide românești, vedem ceva foarte similar”, concluzionează Ghincea.

Procesul de „normalizare” al USR a fost sesizat și de Octavian Berceanu, fost membru al partidului și candidat la președinția grupării: „Conducerea reușea să adune cumva din teren niște oameni care nu erau neapărat misionari ai crezului USR. Erau mercenari politici foarte mulți. Și în orașele mari erau grupuri de 10-20 de oameni care intrau toți odată în partid și aveau fix același discurs, același vot, n-aveau dileme. Știau ce au de făcut. Și așa au preluat puterea în filiale”.

Schimbarea la față a USR: două ipoteze

Ideea că un partid nou, cu oameni noi și care a plecat la drum cu atât de mult entuziasm și cu intenții bune a fost transformat, relativ rapid, într-unul „clasic” e destul de descurajatoare. Așadar, ne punem întrebarea logică: de ce s-a ajuns aici? Era inevitabil? 

Cercetătorul Marius Ghincea spune că există două ipoteze.

„O primă ipoteză spune că constrângerile funcționale ale sistemului electoral și politic românesc forțează partidele să se normalizeze. Adică, ai nevoie de oameni cu notorietate publică. Oameni care sunt carismatici și care să atragă voturi. Asta înseamnă că partidul nu se poate baza pe candidații preferați de masa partidului. Trebuie să-și facă listele în baza celor mai competitivi la nivel național. Deci, democrația internă suferă”.

„O altă explicație e una culturală, mai degrabă. Aici, această normalizare e o urmare a faptului că liderii USR au fost socializați să se comporte ca politicienii vechi. Petrec timp în Parlament, petrec timp alături de alți politicieni, se uită la ce fac alte partide și învață. E un efect de contagiune. Liderii partidelor se influențează reciproc și liderii USR adoptă și ei practicile pe care le văd la alții”, completează el.

De ce a căzut USR de la 22% la 8%, în doar patru ani

În toată această perioadă în care USR se schimba din temelii în interior, au venit și alegerile europarlamentare din 2019. Iar aici, USR a obținut un rezultat excelent: 22%. Așadar, capturarea partidului din interior, de către echipa Dan Barna și Cristian Ghinea, dar și eroziunea proceselor democratice nu păreau să fi afectat în vreun fel capacitatea USR-ului de a strânge voturi.

Totuși, lucrurile sunt mai complexe de atât. Votul din 2019 a venit în perioada unui val de entuziasm anti-PSD uriaș, iar USR, care încă reprezenta oamenii noi în politică, a putut să călărească acest val, chiar și din inerție. Era, cumva, inevitabil.

Între timp, liderul PSD Liviu Dragnea a intrat la închisoare și a ieșit din PSD, iar social-democrații, cu noua conducere, s-au mai „cumințit” față de retorica anterioară naționalistă și anti-UE din epoca Dragnea. 

Și fix asta s-a întâmplat după alegerile din 2019. USR era un partid care se destrăma pe dinăuntru, construit în jurul unui subiect (anticorupția) care începea să nu mai aibă chiar aceeași importanță pe agenda publică: „Anticorupția, ca subiect de interes public, s-a erodat. Iar USR nu a fost capabil să vină cu ceva nou”, spune Marius Ghincea.

Mai mult, USR a intrat apoi la guvernare, la finalul lui 2020, alături de PNL și premierul Florin Cîțu. E adevărat, a fost practic un fel de frate mai mic, cu putere puțină spre deloc, dar era alături de cei care dețineau puterea. Iar asta a dăunat, în ochii electoratului său anti-sistem.

În toată această perioadă, USR a trecut prin mișcări tectonice interne. Dan Barna i-a cedat conducerea partidului lui Dacian Cioloș, în 2021, după eșecul acestuia la prezidențialele din 2019, picajul de la parlamentarele din 2020 și eșecul guvernării cu PNL. Un an mai târziu, Cioloș și cei fideli din fostul PLUS aveau să părăsească partidul, pe care nu au reușit să îl controleze și să îl conducă efectiv niciodată. Au înființat REPER, care nu a trecut pragul electoral la europarlamentarele din 2024. La conducerea USR a venit apoi Cătălin Drulă, un alt reprezentant al taberei Barna-Ghinea.

Un alt element important în declinul USR din acești ultimii ani a fost și apariția AUR, un alt partid anti-sistem, de data asta cu nuanțe ultranaționaliste și eurosceptice. Dintr-odată, USR nu mai era singurul partid care se lupta cu cele mainstream: atât AUR, cât și Diana Șoșoacă și partidul ei, S.O.S., au luat voturi de la useriști.

USR încearcă cu o femeie. Cum arată viitorul USR cu Elena Lasconi

În 2024, USR a trecut printr-o nouă schimbare. După eșecul de la alegerile europarlamentare din primăvară, Cătălin Drulă a demisionat din postura de președinte, iar Elena Lasconi, primar USR la Câmpulung, este noua lideră a partidului și candidata la alegerile prezidențiale de la sfârșitul anului. 

Întrebată în cadrul unui interviu acordat HotNews dacă USR e un partid conservator sau progresist, Lasconi nu a oferit un răspuns clar, spunând că USR e „un partid de centru-dreapta, un partid pentru libertate”.

Deși a spus că este în favoarea parteneriatului civil pentru cuplurile de același sex, aparițiile publice ale Elenei Lasconi arată o imagine mai degrabă conservatoare a sa. Nu lipsesc niciodată crucile de la gât, iar fotografiile cu preoți sunt și ele proeminente pe canalele ei de social media. 

Eșecul USR nu a fost provocat de un singur om, ci a fost unul la nivel de organizație, consideră Ovidiu Voicu. El spune că dacă vrea să aibă o șansă la viitoarele alegeri, USR trebuie să folosească timpul rămas pentru „a reconstrui organizația”. Lasconi are șansa să tragă după ea partidul la parlamentare și să îl repună pe o poziție ca „principalul partid de opoziție”.

Optimismul lui Ovidiu Voicu nu e împărtășit de Marius Ghincea, care consideră că această mutare a USR-ului tot mai spre dreapta a dăunat.

În prezent, în USR nu mai există diferențe ideologice. Aripa progresistă a ieșit din partid, iar aripa „nicușoristă” e minimală, consideră Ghincea: „În momentul de față, diferențele dintre diferitele facțiuni din USR sunt reprezentate doar de interesul de a fi la putere”. 

USR pare să se îndrepte în momentul de față spre o existență liniștită, lipsită de mari mize, în jurul unor procente mici la alegeri, de 5-10-12%.

„Atâta vreme cât partidul depășește 5% și este reprezentat în Parlament, va continua să existe, pentru că vor exista suficienți oameni care au interes ca el să existe. Nu e de ici, de colo să ai 10%. Sunt partide de tip PMP, care au fost la 5% și au continuat să existe. Ce se va întâmpla, însă, este că va exista o nișare și o erodare. Oamenii care nu se mai regăsesc în partid și care nu obțin nici poziții politice vor pleca, fie vor ieși din politică, fie vor sări în alte bărci. Și va deveni doar un alt partid de dreapta, cum am avut multe partide de dreapta în România ultimilor 30 de ani”, concluzionează Marius Ghincea.