Vine sau nu o criză economică?
După toate rândurile de alegeri și de măsuri populiste, vine oare nota de plată? E cazul să ne pregătim de o recesiune sau chiar de o criză economică în toată regula în România? Sunt întrebările de la care am pornit, în explainerul nostru lunar, pe care îl puteți urmări mai jos.
În 2024, statul a cheltuit mult peste cât a încasat și poate că asta n-ar fi fost o mare problemă dacă s-ar fi văzut și în PIB. În realitate, economia a performat sub așteptări, iar deficitul bugetar a explodat. Modelul de creștere economică alimentat de consum, pe care ne-am bazat prea mult timp, nu mai pare sustenabil și ar putea prevesti un moment de criză economică în România.
Cu ochii după voturi, decidenții au uitat că mai au și o țară de administrat. Adevărata notă de plată încă se lasă așteptată, pentru că, între timp, ni s-a mai pus în calendar o rundă de alegeri.
Până să intrăm iar în febra electorală și să apelăm la emoție sau rațiune pentru alegerea noului președinte, trebuie să verificăm de pe acum buzunarul României. În funcție de ce găsim acolo, vedem dacă vom mai avea ceva și-n ale noastre.
Analizăm, așadar, principalii indicatori economici de la acest moment, pentru a vedea dacă suntem sau nu pe marginea prăpastiei. Ce spun cifrele, ce spun experții, ce spun instituțiile străine? Câteva răspunsuri, în explainerul Panorama:
Prea ocupați cu alegerile
Am intrat în noul an prinși sub umbrela pericolului Călin Georgescu și speriați de politica imprevizibilă a lui Trump. În plan secundar, însă, economia României începea să aibă frisoane. Creșterea PIB-ului a fost mai mică de un procent, mult sub așteptări, iar deficitul bugetar a urcat accelerat spre 9%, în condițiile în care ținta asumată e de cel mult 3%.
Pe final de an, imediat după învestirea Guvernului Ciolacu 2, Palatul Victoria și-a adus aminte că trebuie să acționeze, pentru că îi suflau în ceafă realitatea economică și Comisia Europeană. Așa că a venit cu așa-numita „ordonanță-trenuleț”. Măsurile au fost timide, gândite să nu deranjeze prea mult, dar să și bifeze suficient.
Pași necesari, dar insuficienți pe termen lung. În acest context, trenulețul s-ar putea să fi fost, de fapt, o locomotivă pentru ce va urma odată ce nu ni se mai cere votul. „A fost probabil maximul la care ne puteam aștepta în acel context”, comentează, pentru Panorama, Valentin Tătaru, economistul-șef al ING Bank.
Guvernul e nevoit să acționeze repede, pentru că anul 2025 a început la fel de prost. După primele două luni, avem deja un deficit de 1,58% din PIB, potrivit datelor Ministerului Finanțelor.
La acest moment, perspectiva României e etichetată ca negativă de cele trei mari agenții de rating – Fitch, Moody’s și Standard and Poor’s. Nu s-a schimbat încă ratingul de țară, România e în continuare recomandată pentru investiții. Dar suntem la un pas de pragul junk, iar noile evaluări sunt așteptate în toamnă sau chiar mai devreme, dacă contextul o cere.
Aceste anunțuri contează mai puțin pentru decidenții politici și pot fi combătute cu diverse argumente, dar ele cântăresc enorm în deciziile investitorilor.
Comisia Europeană a inclus recent România pe lista țărilor cu risc ridicat din perspectiva sustenabilității fiscale. În lipsa unor măsuri fiscale concrete, datoria publică a țării riscă să depășească 100% din PIB în următorii 10 ani.
Îngrijorătoare în acest context nu e, totuși, creșterea datoriei publice. Trebuie să ne uităm la ritmul în care crește și la faptul că ne împrumutăm la dobânzi tot mai mari.
Recesiune sau criză economică în toată regula în România?
Există mulți economiști pe care nu-i sperie nici deficitele mari și nici o datorie publică ce tot crește. Doar că e nevoie de foarte multă abilitate, fiscală și politică deopotrivă, pentru a jongla eficient cu ele. Din tot acest dans îndrăzneț nu trebuie să lipsească investițiile, motorul oricărei economii. În România, dansul riscă să se transforme într-o sârbă scăpată de sub control.
Nu doar că în 2024 consumul a mers în sus și banii cheltuiți nu se regăsesc în creșterea PIB ului. Dar în acest moment, producția internă nu acoperă cererea nici ca volum, dar nici ca grad de sofisticare – adică zona de electronice, electrocasnice, telefoane ori laptopuri.
Următoarea problemă e că investițiile străine directe se află pe un trend descendent de câțiva ani, iar cele guvernamentale nu-și păstrează ritmul consistent.
Ca să punem lupa corect pe economia României și să vedem dacă ne apropiem sau nu de marginea prăpastiei, nu trebuie să scăpăm din vedere faptul că 2025 e un an în care contextul global poate conta mai mult decât cel local. Dacă tarifele cu care amenință Donald Trump Europa vor intra în vigoare, atunci orice prognoze de la București ori Bruxelles sunt date peste cap.
Mai mult, în ograda europeană vedem că locomotiva Germania, cea mai mare economie de pe continent, s-a contractat anul trecut cu 0,2%. E o țară cu care România are schimburi comerciale consistente.
În acest context, trebuie să ne uităm atent și la evoluția cursului. Euro stă sub pragul de 5 lei de ani buni deja. „Cred că anul acesta vom vedea cursul trecând de 5 lei pentru un euro, însă foarte puțin, cât să bifeze nivelul, poate să mai detensioneze din anxietatea asta care se creează în jurul acestui nivel, artificial din punctul meu de vedere. Cred că vom vedea o depreciere foarte limitată anul acesta, de sub 2%. Oficial, avem o prognoză de 5,05 (lei pentru un euro) pentru final de an. E o depreciere absolut normală pentru o țară care are deficit bugetar imens și deficit de cont curent imens”, arată Valentin Tătaru.
În așteptarea noului președinte
Marea problemă cu o criză e că se instalează aproape pe tăcute și apoi poate lovi rapid și violent. E tardiv la acel moment să te mai uiți în spate să vezi ce ți-a scăpat. Indicatorii economici contează și trebuie urmăriți mereu, doar că efectele lor se văd, de cele mai multe ori, prea târziu.
Puține sunt resimțite imediat de cetățeni.
„Au apărut și indicatori mai de finețe, inclusiv indicatori psihologici care arată gradul de fericire, risc suveran, risc politic, la care e bine să ne uităm pentru a vedea dacă suntem în fața unei crize economice. PIB-ul rămâne indicatorul principal, dar m-aș uita un pic și la comerțul exterior, să văd dacă țara respectivă e competitivă, dacă produce mărfuri sau furnizează servicii care să fie interesante pentru alții. M-aș uita la Sănătate și la Educație. Nu suntem competitivi cu o populație bolnavă, nu suntem competitivi cu o populație needucată.”, susține Liviu Deceanu.
Marea speranță a României rămân tot fondurile europene, doar că ceasul ticăie în defavoarea noastră. Sunt bani pe care nu ne mai putem baza mulți ani de aici încolo. Și aici nu vorbim doar de PNRR, care se încheie în 2026, ci și de celelalte fonduri europene. Liviu Deceanu atrage atenția că „va fi poate un moment în care din beneficiar net al fondurilor europene vom deveni contributor net. Vă dați seama de câte responsabilitate va fi nevoie atunci din partea autorităților pentru a menține aceste echilibre?”, subliniază profesorul de macroeconomie.
Ca la fiecare ciclu electoral, trebuie să vedem cum se așază lucrurile din punct de vedere politic. De bine, de rău, după anularea alegerilor de anul trecut, am intrat în 2025 cu un nou Guvern.
Pentru ca lucrurile să se stabilizeze și să ne dăm seama ce direcție urmăm, avem nevoie și de un președinte cu atribuții depline, pentru imaginea externă și dincolo de politicile fiscale ale Guvernului. E ceea ce ne-ar aduce pe plus unul dintre cei importanți indicatori: încrederea.
Articol editat de Alina Mărculescu Matiș
