Lucrat de oriunde, cheltuit într-un loc

România intră în cursa pentru nomazii digitali și banii lor. Are cu ce să-i atragă?

Computer Hope Guy
Sursă foto: Shutterstock

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

La trei ani după începutul pandemiei, când angajatorii fie au bătut în cuie modelul de lucru hibrid sau exclusiv de acasă, fie își cheamă, cu vorba bună sau cu forța, angajații la birou, tot mai multe guverne au pus ochii pe banii unei categorii odinioară excentrice de lucrători: nomazii digitali.

Cu vize speciale și diverse facilități, țările încearcă să ademenească acest segment de lucrători de oriunde, a căror putere economică nu mai poate fi ignorată. Iar România, cu o lege nou-nouță pentru nomazii digitali, vrea să se pună și ea pe această hartă internațională. După cum vom  vedea, avem ce oferi, dar e foarte important să putem ține pasul și cu ce fac „rivalii” europeni la acest capitol.

Nomadul digital: muncitorii de la birou îl urăsc, guvernele îi vor banii

Odată cu împrăștierea lucratului de oriunde, țările au început să investească bani grei în crearea unui mediu propice de lucru pentru a ademeni nomazii digitali.

Primul pas a fost să formalizeze statutul nomazilor digitali, pentru a le oferi drept de ședere și un regim fiscal avantajos. Așa a apărut trendul vizelor pentru nomazii digitali.

La prima vedere, o astfel de viză pare să aducă doar avantaje țărilor. Criteriile vizei includ, în majoritatea cazurilor, dovada unui salariu minim consistent și posibilitatea de a lucra de oriunde, asigurare de călătorie, cât și intenția de a pleca, în cele din urmă.

Astfel, nomazii digitali investesc timp și bani în economia locală, fără să ia joburi în țara respectivă. Cehia, Australia, Thailanda, Germania, Estonia, Brazilia, Italia, Emiratele Arabe Unite și Spania sunt doar câteva din țările care oferă vize, în diverse forme, nomazilor digitali.

Spania are acum una dintre cele mai râvnite vize pentru nomazii digitali. Ea le oferă cetățenilor din afara Uniunii Europene drept de a locui și a munci pe teritoriul țării până la cinci ani.

Viza face parte din Startup Act, un pachet legislativ care vrea să ducă la creșterea startup-urilor din Spania, prin atragerea de capital străin și dezvoltarea peisajului de business din zona tehnologiei.

Tot în Peninsula Iberică, Portugalia le oferă nomazilor digitali viză de reședință pe o perioadă de doi ani, care se poate reînnoi, dacă dovedesc că au în continuare un job la distanță, sau o viză temporară, valabilă un an, fără posibilitate de reînnoire. Un ghid detaliat despre obținerea vizelor aplicabile nomazilor digitali în Portugalia poate fi găsit aici.

De asemenea, din februarie 2021, în Portugalia, care e și cea mai căutată destinație europeană pentru nomazii digitali, s-a creat primul sat dedicat exclusiv lor, în Ponto do Sol, Madeira. Acolo, nomazii digitali au spații de co-working și de cazare, cât și diverse activități care au loc pe insulă, unde interacționează cu restul nomazilor, creând o comunitate. Similar unui sat tradițional, dar cu altfel de „săteni”. Proiectul a propulsat insula pe harta nomazilor digitali, cu beneficii economice serioase: cel puțin 8.200 de oameni au venit să lucreze din Ponto do Sol, de când a fost lansat programul.

Lege nouă în România pentru nomazii digitali

Și în România s-au făcut pași în acest sens. Camera Deputaților a adoptat, la sfârșit de februarie, un proiect care reglementează regimul fiscal al nomazilor digitali.

Legea impune trei modificări, valabile pentru primele șase luni de ședere ale nomazilor digitali în România: scutirea de la plata impozitului pentru veniturile din afara României, a contribuțiilor de asigurări sociale și de sănătate și stabilirea unui regim juridic fiscal.

„Odată cu reglementarea regimului fiscal, legislația se aliniază și din punct de vedere fiscal. Asta înseamnă că nomazii digitali pot sta în România până la șase luni, într-o perioadă de 12 luni consecutive, fără să aibă vreun stres că sunt obligați să plătească impozit pe venit sau contribuții sociale, indiferent dacă sunt cetățeni UE, non-UE sau dacă sunt cetățeni ai unor state cu care România are încheiate convenții de evitare a dublei impuneri sau state terțe. După 183 de zile, ei sunt obligați să-și clarifice situația fiscală și să depună un chestionar pentru stabilirea reședinței fiscale în România, urmând să plătească taxe și impozite ca oricare alt român”, explică Mitel Spătaru, Tax Partner la Crowe România, o rețea globală de consultanță, audit și contabilitate.

După ce regimul fiscal al nomazilor digitali a fost adoptat în Camera Deputaților, deputata Diana Buzoianu, una dintre inițiatoarele proiectului, scria într-o postare că „dacă România ar atrage doar 2.000 de nomazi digitali anual, care ar cheltui în medie 2.000 de euro pe lună, la finalul unui an vor fi atrași aproximativ 50 de milioane de euro în economia națională”.

Calculul nu este deloc deplasat, dacă ne uităm la veniturile și stabilitatea financiară a multor nomazi digitali.

Cu un venit mediu de aproape 123.000 de dolari pe an și o securitate financiară garantată (44% sunt angajați în regim full-time), nomazii digitali au o valoare economică enormă, arată datele Nomad List.

Iar România nu e o țară neatractivă nici din perspectiva taxării, nici din perspectiva costului de trai. Asta ar putea atrage nomazii digitali să stea chiar și perioade mai lungi de timp, e de părere Mitel Spătaru.

„Cu 10% impozit pe venit și niște costuri mai deranjante poate la contribuțiile sociale, România nu e o țară în care e chiar așa rău de trăit. Chiriile sunt mai ieftine, costul vieții în general e mai ieftin, luând în considerare chiar și inflația și alte deficiențe. Iar pentru persoane tinere, care n-au încă familie, devine tot mai avantajos să fii nomad digital și să stai România”, continuă expertul.

Cum se vede România prin ochii unui nomad digital

România e pe locul trei la nivel global în indexul nomazilor digitali al Circleloop. Țara noastră bifează principalele criterii de care nomazii digitali sunt interesați atunci când se decid asupra unei destinații: internet rapid, trai ieftin și vreme relativ bună.

Iunieta Sandu, freelancer și nomad digital, lucrează de pe o plajă din Thailanda. / foto: arhiva personală
„Prin toate călătoriile mele, România era pe lista mai tuturor nomazilor digitali cu care am vorbit. Anul trecut, am fost contactată de una dintre cele mai mari rețele de nomazi digitali, care vor să facă o conferință în țară.  Deci începem să devenim tot mai vizibili pe această piață. Începe să se dezvolte fenomenul și la noi și să înțeleagă lumea despre ce e vorba. Presimt că, în următorii doi ani, România va deveni o destinație populară pentru acest public țintă”, spune Iunieta Sandu, fondatoarea NO.MAD Talks, prima comunitate de freelanceri din România și consultant freelancer în comunicare.

Ca nomad digital, Iunieta a călătorit și a lucrat atât din castele din Franța, cât și de pe plaje din Thailanda, sau insule din Vietnam sau Laos.

Însă există formulări în legea nou modificată care îi pot pune pe gânduri pe unii dintre acești nomazi digitali. E vorba de cei care lucrează în regim freelance.

„Legea spune că un nomad digital e un angajat cu contract de muncă la o companie în afară sau deține o astfel de companie care prestează servicii. Cred că aici a fost o scăpare a legiuitorului, pentru că, până la urmă, în România, între un PFA și o companie,sau între un IT-ist care își desfășoară activitatea printr-o companie mică sau PFA nu e o mare deosebire. Mi s-ar fi părut normal să lase dreptul și celui care este freelancer. Adică să fi menționat că deține o companie sau prestează venituri în mod independent. Dar cred că le-a scăpat chestiunea asta”, explică Mitel Spătaru o potențială lacună a legii.

„Într-adevăr, dacă legea este citită ad litteram, înseamnă că nomadul digital este ori un angajat, ori cineva care deține o companie. Ceea ce e ciudat, în special în zona tehnologiei informației, unde freelancing-ul e un comportament des întâlnit, dar și în multe alte profesii liberale”, adaugă expertul. Scăparea de care vorbește el ar putea afecta tocmai potențialul de expansiune a zonei IT și de antreprenoriat din România, pe care freelancerii străini, care reprezintă 17% din totalul nomazilor digitali, ar putea să-l aducă la noi.

De asemenea, pe lângă o lege care pare să prefere nomazii digitali cu o stabilitate financiară mai mare, în detrimentul celor care lucrează pe cont propriu, aceștia mai trebuie să dovedească „un cuantum de cel puțin trei ori câștigul salarial mediu brut lunar din România pentru fiecare dintre ultimele 6 luni anterioare datei depunerii cererii de viză, dar și pentru întreaga perioadă înscrisă în viză”.

Un venit brut care ar ajunge undeva la peste 20.000 de lei. Lucru care dovedește că „legea vizează nomazii digitali cu niveluri peste medie, de la clasă mijlocie în sus”, notează Mitel Spătaru. Deci nu chiar toți nomazii digitali sunt priviți cu aceiași ochi de către lege. Deși, trebuie spus, și alte țări și-au pus praguri tocmai pentru a-i aduce pe cei mai bogați dintre nomazii digitali.

Francezul care vrea să facă din România paradisul nomazilor digitali

Hugo Pillegand s-a născut la Paris, a studiat la Lyon, a locuit în America de Sud. De cinci ani, e stabilit în București.

Îl găsești zi de zi în zona Parcul Carol, la AM Social Space, o cafenea și spațiu de co-working pe care le-a deschis alături de prietenul său din copilărie, Arthur Bergeret. Au lansat proiectul în urmă cu doi ani.

Pentru Hugo, decizia de a se muta și a-și deschide o afacere în România a venit pe nepusă masă, în timp ce era într-o vacanță cu prietenii prin țară.

„Amândoi ne gândeam la o țară în care ne-am putea deschide o afacere, care să fie prietenoasă față de capital străin și antreprenoriat și să fie încă în dezvoltare. Am început să ne facem temele și să întrebăm oameni din jur, iar România a primit undă verde pe toate planurile”, spune Hugo.

Impresia pe care Hugo și Arthur și-au făcut-o despre România din punct de vedere investițional e crucială în această discuție, dacă stăm să ne gândim la valoarea pe care nomazii digitali ar putea s-o aducă economiei locale. 

Arthur Bergeret și Hugo Pillegand, în cafeneaua lor din București, care este și spațiu de co-working. Cei doi au deschis primul spațiu de co-living din România pentru nomazii digitali. / Foto: arhiva personală

36% din nomazii digitali își cheltuiesc venitul exclusiv în locul în care stau, banii mergând în principal către cazare, mâncare și transport. De asemenea, aceștia cheltuie cu până la jumătate mai mult pe mâncare decât pe chirie, demonstrând apetitul acestora pentru bucătăria și cultura locală, arată un sondaj făcut de Adventure Travel Trade Association  (ATTA) în rândul nomazilor digitali.

Iar cu al doilea proiect al său, Hugo speră să pună o cărămidă la efortul de a face România mai vizibilă în rândul nomazilor digitali, pentru că, spune, „România nu prea știe să se promoveze, iar mulți nomazi digitali nu știu că țara ar putea fi o opțiune chiar foarte bună pentru ei”.

În aceeași curte cu AM Social Space se află și un fost cămin studențesc, pe care cei doi francezi l-au preluat și amenajat în spațiu de co-living dedicat nomazilor digitali. „Vine 21” a fost deschis la final de 2018 și e primul astfel de spațiu deschis în România. Lui îi va urma, în aprilie, primul spațiu de co-living rural de la noi.

„Avem 12 camere private, care costă în jur de 30 de euro pe noapte, iar restul spațiului e la comun, similar unui cămin. Sunt incluse și servicii de curățenie, ca la hotel, dar cu acel ambient de comunitate și interacțiune. Săptămânal, avem evenimente de socializare pentru oamenii care stau la noi, de la seri de muzică sau film, la workshop-uri despre freelancing sau lucrat de la distanță, ieșiri în oraș pentru a descoperi împrejurimile sau seri de gătit”.

Perioada de lockdown nu a fost ușoară și s-au descurcat cu greu. Dar începând din 2021, Hugo a observat o creștere enormă a nomazilor digitali care îi trec pragul. „Era o perioadă în care mulți căutau o ieșire din rutină, în care să schimbe ceva sau s-o ia de la capăt, să călătorească și să exploreze. A fost o schimbare de mindset, iar acest lucru s-a simțit”.

Acum, Vine 21 e plin mai mereu, iar în perioada primăvară-vară au și listă de așteptare. În jur de 60-70% dintre aceștia vin din Europa (în principal Anglia, Germania, Franța), dar au mereu și câte doi-trei nomazi din America de Sud, dar și din Asia, Africa sau Statele Unite.

„Am investit în jur de 80.000 de euro în ambele spații. Anul acesta, ne așteptăm ca veniturile să ajungă undeva la 170.000 de euro, luându-ne o marjă de 30%. Am reușit deja să ajungem la capacitate maximă cu spațiul de co-living, iar cafeneaua mai are încă loc de creștere. Din cauza pandemiei, doar de la finalul lui 2021 am început să ne recuperăm din investiție, dar preconizăm că trei ani vor fi suficienți pentru a ne recupera integral banii”, spune antreprenorul francez stabilit la București, Hugo Pillegand.

Hugo spune că dacă ar fi fost să pună pe picioare o astfel de afacere în Franța, n-ar fi reușit, pentru că l-ar fi costat „milioane”. Odată cu viza pentru nomazii digitali, poate tot mai mulți vor ajunge la aceeași concluzie ca și Hugo.

Soluție de avarie și pentru orașele depopulate sau cu o singură sursă de venit

Pe lângă stimularea consumului și oportunități de investiții în economia locală, această nouă categorie de muncitori mai are un avantaj, pe care țări care au o problemă cu care se confruntă și România au început să-l exploateze.

În state ca Italia sau Spania, de exemplu, fenomenul lucratului de oriunde a fost perceput și ca o soluție la o problemă, care părea a fi fără scăpare: depopularea zonelor rurale.

Italia, de exemplu, a investit peste un miliard de euro în infrastructură și internet de mare viteză în zone rurale pentru a atrage nomazii digitali și a revitaliza zone blocate în trecut. În Spania, din 8.131 de muncipii, 3.403 (43%) sunt clasificate ca fiind la risc de dispariție, conform Institutului Național de Statistică.

România, știm de la ultimul recensământ, are și ea tot mai multe localități care se golesc, bugete locale tot mai goale și șanse de dezvoltare pe viitor din ce în ce mai puține.

O viză pentru nomazii digitali ajută, astfel, nu doar la promovarea acestor localități, scăzând ritmul depopulării, dar încurajează companii și antreprenori să investească în niște zone care au disperată nevoie de astfel de proiecte.

În alte cazuri, nomazii digitali sunt văzuți ca o soluție și pentru diversificarea activității economice a unei regiuni. Veneția e un exemplu aici. Venywhere, o platformă care promovează lucratul remote din faimosul oraș italian, a fost creată pentru a diversifica economia orașului și a repopula centrul istoric, care e lipsit de locuitori permanenți, fiindcă orașul e mereu inundat de turiști.

La fel și în Bulgaria, unde în populara stațiune de schi Bansko, care e pustie vara, s-au creat mai multe evenimente pentru nomazii digitali. Printre ele e și Bansko Nomad Festival, care a adunat 550 de oameni din toată lumea toamna trecută.

Articol editat de Alina Mărculescu Matiș


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Mălina Mîndruțescu

Mălina este jurnalistă și pasionată de politică, cultură, digitalizare și consum. Cu studii în Marea Britanie și Statele Unite, ea este absolventă de Istorie & Politică la Queen Mary University of London și deține un Master în Terorism & Violență Politică de la University of St. Andrews.

Specializată în politică americană și studii de securitate, Mălina caută mereu să iasă din bula de confort, iar prin poveștile pe care le scrie, dorește să gasească mereu acel unghi nou și inedit. A fost publicată în presa internațională, precum Foreign Policy și Balkan Insight.

Colaborează cu analize pe politică externă pentru True Story Project, proiect al German Marshall Fund.

[email protected]


Abonează-te
Anunță-mă la
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x