Tschüss Mutti!

Germania are un nou cancelar și o promisiune uriașă pentru „un deceniu de investiții”

Computer Hope Guy
Olaf Scholz, noul cancelar german / sursa foto: Profimedia

După 16 ani de guvernare conservatoare, economia numărul 1 a Europei a început o nouă eră, de centru-stânga, care ar urma să pregătească terenul pentru „cea mai mare modernizare industrială a Germaniei din ultima sută de ani”. Olaf Scholz, liderul în vârstă de 63 de ani al social-democraților germani, a fost învestit în funcția de cancelar federal și a înlocuit-o astfel pe fosta lui șefă, Angela Merkel. Scholz este doar al patrulea cancelar social-democrat din istoria Germaniei federale.


Detalii despre cum va arăta pensia Angelei Merkel

Moștenirea politică a Angelei Merkel în ochii unei generații care nu știe alt cancelar


Fostul ministru de Finanțe preia conducerea Germaniei într-o coaliție-semafor (după culorile partidelor), formată din Social-Democrați (SDP), Liberal-Democrați (FDP) și Verzi. Începe astfel în Germania o alianță de nevoie între trei partide care mai ieri nu se puteau pune de acord asupra unor subiecte majore. „Ne unește dorința de a face țara mai bună, de a o ajuta să meargă înainte, de a o ține unită”, a dat asigurări Olaf Scholz.

Poreclit în campanie „Candidatul-Teflon” sau „Teflon-Scholz”, pentru că, deși nu era lipsit de controverse, parcă niciuna nu s-a lipit de el, Scholz vine la putere cu promisiuni mari.

Acordul de coaliție conține o agendă de politici sociale foarte ambițioase, reforme agresive în domeniul climatic, măsuri pentru debirocratizare, investiții uriașe în infrastructură și o regândire a întregii economii germane, astfel încât să devină una cu adevărat verde. 

Acum aproape 50 de ani, când devenea membru al SPD, Olaf Scholz ar fi pus economia Germaniei pe un cu totul alt făgaș decât o face acum. Pe atunci, promitea să „depășească economia capitalistă”. „Am devenit cu siguranță mai pragmatic de-a lungul anilor”, spune el acum despre tinerețea lui politică.

  • Renunțarea la cărbune până în 2030 (în loc de 2038)
  • 80% din mixul energetic german va fi din surse regenerabile până în 2030
  • Majorarea salariului minim federal la 12 euro pe oră (de la 9,60 euro)
  • Drept de vot la alegerile parlamentare federale începând de la 16 ani
  • Legalizarea consumului de canabis
  • Construirea de 400.000 de locuințe sociale anual
  • Regândirea sistemului de ajutoare de șomaj

De la Berlin, Rafael Loss, expert al European Council on Foreign Relations (ECFR), și Robert Schwartz, jurnalist Deutsche Welle (DW), „traduc” pentru Panorama.ro promisiunile cu care preia puterea noul guvern german și implicațiile lor economice și politice pentru întreaga Europă.

Rafael Loss (stânga), expert European Council on Foreign Relations și Robert Schwartz (dreapta), jurnalist Deutsche Welle (foto: ECFR și DW)

Primul semnal clar: împărțirea funcțiilor

Unul dintre cele mai clare indicii ale direcției în care se va îndrepta Germania în anii următori vine din împărțirea funcțiilor. Cele trei partide și-au negociat ministerele pe linie ideologică și în funcție de temele de maximă importanță pentru ele. 

Social-democrații vor avea Ministerul Sănătății, la conducerea căruia a venit un reputat medic german, care, în primul lui mesaj de la nominalizare, le-a transmis nemților să nu se culce pe o ureche, pentru că pandemia va dura mai mult decât crede o bună parte din public. Într-una din ultimele ei decizii în calitate de cancelar, luată și prezentată împreună cu Olaf Scholz, Angela Merkel a anunțat că, de anul viitor, vaccinarea anti-Covid ar putea deveni obligatorie în Germania.

Ministerul de Interne, cel al Apărării, Ministerul pentru Construcții și Locuințe, Ministerul Muncii și al Afacerilor Sociale au mers, de asemenea, la SPD. 

În celelalte două partide, partenerii lui Olaf Scholz știu clar ce vor: Verzii cer reforme în toate domeniile societății germane, dar clima e prioritară pentru ei, în vreme ce pentru liberal-democrați cele mai importante reforme trebuie să fie mai ales în piața muncii, în economie și finanțe, explică Robert Schwartz.

De la stânga la dreapta, Christian Lindner (FDP), Olaf Scholz (SPD) și Robert Habeck (Verzii). Cei trei au în mână acordul de coaliție / sursa foto: Profimedia

Așa se face că Liberalii au cerut și au primit ministerul Finanțelor, care este condus acum de șeful de partid, Christian Lindner. FPD e un partid care, deși s-a mai distanțat de identitatea libertariană de la începuturi, rămâne un susținător ferm al unui stat minimal, al unui liberalism cu taxe și cheltuieli publice scăzute și finanțe solide. Liberal-democrații nu sunt fani nici ai reglementărilor pentru combaterea schimbărilor climatice. Or, fix pe așa ceva se vor construi multe din reformele promise de Olaf Scholz.

Verzii sunt, însă, cei care au ministerele-cheie ce vor face tranziția către o economie verde. Co-președintele partidului, Robert Habeck, este șef peste un „superminister” al protecției climei și reformelor economice (astfel de superministere, care pun laolaltă clima și economia, sunt și în UK și Olanda) și vrea să revoluționeze economia germană. „El are deja o experiență în landul Schleswig-Holstein (nord), ca ministru pentru climă, natură, agricultură și energie”, explică Robert Schwartz, de la Deutsche Welle. 

Habeck este și vicecancelar, în vreme ce celălalt lider al ecologiștilor și fosta candidată la funcția de cancelar, Annalena Baerbock, e noul ministru de Externe. 

„Mai e încă o figură interesantă în acest guvern – Cem Özdemir, un șvab cu origini turcești din Baden-Württemberg. Este noul ministru al Agriculturii, primul ministru federal cu un background intercultural germano-turc. E un politician care are câteva idei interesante pentru reformarea agriculturii. E vorba despre subvenții, monoculturi, o agricultură diferită mai ales în sectorul zootehnic, în care animalele sunt ținute cum sunt ținute. E o figură importantă a ecologiștilor germani”, povestește jurnalistul DW. 

Marile planuri ale coaliției din Germania

„Oarecum surprinzător, vedem un focus foarte puternic pe modernizare”, comentează Rafael Loss, de la European Council on Foreign Relations acordul de coaliție de la Berlin.

Debirocratizarea e unul dintre elementele centrale din document, alături de transformare digitală și o economie și agricultură sustenabile.

Una dintre marile promisiuni electorale ale social-democraților, care va și deveni realitate, a fost mărirea salariului minim pe economie din Germania, de la 9,60 de euro, la 12 euro pe oră. „Sunt câteva sectoare în economia germană în care salariul minim e deja mult mai mare – în domeniul îngrijirilor medicale, ajunge și la 17 euro pe oră”, adaugă jurnalistul Deutsche Welle. 

Un alt subiect important în acordul de coaliție e renunțarea la cărbune până în 2030, în loc de 2038, cum era planul. De această bornă se leagă multe alte ținte ale noului guvern german: 80% din mixul energetic să provină din surse regenerabile; cel puțin 15 milioane de mașini electrice pe drumurile nemțești; 2% din teritoriul țării să fie folosit pentru energie eoliană; sprijin intensificat pentru proiecte de hidrogen. Toate acestea, până în 2030.

„Ținta ca până în 2030 să avem 80% din mixul energetic provenind din resurse regenerabile presupune o intensificare majoră a generării de energie pe bază de resurse alternative, dar și a infrastructurii aferente care distribuie energia în toată Germania și pe urmă în rețeaua europeană. Asta va costa mult”, avertizează expertul ECFR.

Frâna datoriei germane, explicată

Promisiunile ambițioase ale lui Olaf Scholz sunt multe, dar sunt și scumpe. Planurile coaliției, atât în ceea ce privește clima, cât și alte politici, au un cost estimat la 50-60 de miliarde de euro pe an.

Aici a fost una dintre marile dificultăți de la negocierile din ultimele luni: cum să se concilieze dorința social-democraților și a Verzilor de a face investiții majore cu cea a liberal-democraților de a nu introduce noi taxe și a ține în frâu cheltuielile guvernamentale.

Cum vor fi, deci, acoperite toate aceste noi nevoi bugetare, într-o țară ca Germania, în care disciplina strictă a cheltuielilor publice e trecută în Constituție? Așa intră în dezbatere așa-zisa „frână a datoriei”.

În 2009, în contextul șocului crizei economice globale, a fost introdus în legea fundamentală germană un amendament care impune o limită foarte strictă pentru deficitul structural. Astfel, guvernul federal nu are voie să acumuleze datorii noi într-un an peste pragul de 0,35% (aproximativ 12 miliarde de euro) din PIB-ul nominal. 

În fosta guvernare, conservatorii Angelei Merkel au fost apărătorii „politicii zeroului negru” – „Schwarze Null”, care înseamnă un buget echilibrat, fără noi împrumuturi. În cei 7 ani de până la pandemie, Angela Merkel a ținut Germania deasupra zeroului negru, adică în excedent bugetar. În 2020, datoria ca procent din PIB a avut cea mai mare creștere procentuală într-un an de la reunificarea Germaniei, de 10,3%, și a ajuns la 70% din PIB. 

Cum va plăti Olaf Scholz reformele

„Criza Corona a dat peste cap orice încercare de a atinge din nou un zero negru, pentru că e nevoie de sute și sute de miliarde pentru a estompa cât de cât efectele catastrofale ale pandemiei. Ca argument principal, auzim de fiecare dată că nu vrem să pasăm viitoarei generații datoriile pe care le-am făcut noi acm. Dar acum fără datorii nu putem ieși din criză” – Robert Schwartz, Deutsche Welle.

Frâna datoriei are, însă, o portiță, care se regăsește tot în Constituție: „În cazuri de catastrofe naturale sau de situații de urgență neobișnuite, care depășesc controlul guvernamental și care afectează grav capacitatea financiară a statului, aceste limite de credit pot fi extinse pe baza unei decizii luate de o majoritate a membrilor Bundestagului. Decizia trebuie combinată cu un plan de amortizare”. Asta s-a întâmplat în timpul pandemiei. 

De altfel, chiar Olaf Scholz spunea, în primăvara lui 2021, când era încă ministrul de Finanțe al Angelei Merkel, că Germania nu va respecta limita împrumuturilor nici în 2022, pentru al treilea an consecutiv. Mai recent, un raport din octombrie 2021 al Băncii Centrale germane spunea totuși că nu preconizează că va mai exista temei pentru a încălca această clauză și anul viitor. 

„Liberal-democrații au cerut ca această coaliție să nu se atingă de prevederea constituțională privind așa-zisa frână a datoriei”, spune Rafael Loss, de la ECFR. 

Și totuși, dacă știm de pe acum că planurile noii coaliții vin la pachet cu cheltuieli uriașe, iar povara economică a pandemiei va continua, cum se vor acoperi aceste cheltuieli? În acest punct, știm că guvernul se va baza pe artificii contabile.

„Liderii coaliției au decis, în cele din urmă, că nu se vor atinge de frâna datoriei, dar vor găsi metode creative de mobilizare de fonduri federale și private. De exemplu, va fi un fond climatic special care va folosi parte din banii alocați pentru pandemie și care nu au fost cheltuiți în 2021. Așa că îi vor lua din fondul Covid și îi vor muta în cel climatic acum, în 2021, ca să nu figureze ca datorie nouă în 2022, pentru că sunt fonduri deja alocate, care, dacă nu au fost folosite, nu apar în bugete ca datorie nouă. Practic, ocolesc plafonul datoriei prin diverse artificii. Astfel de tehnici sunt deja criticate. Dar cred că așa vor reuși să rezolve multe dintre problemele legate de finanțarea planurilor lor ambițioase” – Rafael Loss, ECFR.

Legalizarea canabisului și drept de vot de la 16 ani

Dacă măsurile climatice erau de așteptat, dat fiind că acesta e subiectul cel mai important pentru publicul german în sondaje, proiectele sociale și de drepturi civile au atras repede atenția.

Un exemplu e planul de legalizare a consumului de canabis. Miza aici nu se referă doar la efectele decriminalizării obținerii și consumului. Veniturile generate de taxele din vânzarea legală de canabis s-ar ridica la 4,7 miliarde de euro. Se estimează, totodată, că se vor crea 27.000 de noi locuri de muncă.

Construirea a 400.000 de noi locuințe sociale anual este și ea parte din acordul de guvernare.

Pentru ca viitoarele generații de germani să se simtă mai active în deciziile care se vor lua în numele lor, Olaf Scholz va reforma și legea electorală, astfel încât tinerii să aibă drept de vot la alegerile parlamentare federale încă de la 16 ani. Ei pot vota deja la alegerile locale și regionale. „E un semnal important pentru tânăra generație, care a arătat în ultimii ani o implicare politică majoră, mai ales când vine vorba despre schimbările climatice”, amintește Robert Schwartz.

„Mica revoluție” care l-a îngrijorat deja pe Viktor Orban

„E o agendă aproape extrem de progresistă în sfera politicilor sociale”, spune și Rafael Loss, de la ECFR. „E aproape o mică revoluție în domeniul politicilor sociale comparativ cu ultimii 16 ani, cu conducerea foarte centristă a Angelei Merkel. Asta nu înseamnă că ea nu a implementat reforme sociale – salariul minim, egalitatea căsătoriilor. Dar senzația e că da, acum avem un guvern cu adevărat progresist în Germania”.

În loc de explicație pentru această agendă progresistă, Rafael Loss arată și în direcția partenerilor mai mici din coaliție: „Verzii și FDP au un background foarte puternic în zona drepturilor civile”.

Primul care s-a sesizat și s-a arătat îngrijorat de această agendă progresistă a fost premierul maghiar, Viktor Orban. Într-o scrisoare publică de rămas-bun pentru Angela Merkel, Orban a comentat că „se pare că germanii se îndreaptă către un stat post-creștin și post-național”. „Nu ne mai purtăm cu mănuși” („The gloves are off”), e avertismentul premierului maghiar pentru Olaf Scholz.

Cum va arăta politica externă a Germaniei

Una dintre schimbările de direcție prevăzute de experți e în domeniul viitoarei politici externe a Germaniei. Dacă Angela Merkel a avut un pragmatism pe alocuri naiv în relația cu China, după cum ea însăși recunoaște acum, guvernul lui Olaf Scholz ar putea fi semnificativ mai ferm în relația cu Moscova și cu Beijingul. 

Annalena Baerbock, co-președinta Verzilor și noul ministru german de Externe / sursa foto: Profimedia

„E o nouă atmosferă internațională. Știm că Angela Merkel a încercat întotdeauna să ajungă la soluții pragmatice. Acum, anunțul e ‘noi nu mai tolerăm fiecare atac politic care vine din Rusia și China, vom riposta’”, comentează jurnalistul Robert Schwartz.

Cu o zi înainte să fie învestit în funcție, Olaf Scholz s-a declarat foarte îngrijorat de tensiunile recente de la granița Ucrainei, unde Rusia a mobilizat zeci de mii de soldați, un șantaj la adresa Vestului și a Kievului. „Trebuie să arătăm că e inacceptabil dacă există vreo amenințare la adresa Ucrainei”, a declarat noul cancelar german.

„La nivel de retorică, cel puțin, Verzii și Liberal-Democrații vor o politică externă bazată pe valori, inclusiv în ceea ce privește Europa de Est. Drepturile omului sunt importante în platforma noului guvern” – Rafael Loss, ECFR.

Nu doar în Germania, dar în marile puteri ale lumii, se conturează o politică externă climatică, fapt evident la summitul climatic recent de la Glasgow. Cu alte cuvinte, politica externă a viitorului nu va putea evita constrângerile diplomației climatice. „Asta e problematic, dacă ne gândim la chestiunea Nord Stream 2, cu Rusia, sau la faptul că China e principalul furnizor de materie primă necesară pentru tranziția verde. Va fi o luptă grea. E clar că politica externă în relația cu China nu mai poate fi doar legată de comerț. China e tot mai agresivă în regiune în încălcarea drepturilor omului și în exploatarea pandemiei”, explică Rafael Loss.

„Date fiind imixtiunile constante ale rușilor în politica internă europeană, eforturile de subminare a democrațiilor liberale din Europa și America de Nord, amenințările actuale ale masărilor de trupe rusești la granița Ucrainei, folosirea migrației drept armă politică de către Lukașenko în Belarus, cu posibil sprijin din partea Kremlinului – toate acestea alimentează o schimbare de atitudine față de Rusia, în mare, cu accent mai serios pe interesele est-europene”. – Rafael Loss, ECFR

Ce se va întâmpla cu Nord Stream 2

Unul dintre testele acestei noi politici externe va fi dat de soarta controversatului gazoduct Nord Stream 2. Deși lucrările de construcție ale conductei de 1.200 de kilometri care va transporta gaz din Rusia direct în Germania au fost finalizate, gazoductul nu e operațional. „Deocamdată, punerea în funcțiune e amânată pentru că nu s-au terminat toate actele, nu sunt date toate avizele”, explică jurnalistul Robert Schwartz. 

Este, cel mai probabil, o chestiune de timp până să treacă gaz prin Nord Stream 2, spre nemulțumirea marilor critici ai proiectului – în special Statele Unite, Ucraina, Aliații NATO din Baltice și din Europa de Est.

Asta dacă Rusia nu invadează iar Ucraina, caz în care Nord Stream 2 ar putea fi blocat de sancțiunile care ar urma să fie impuse Rusiei, după cum a dat de înțeles Casa Albă chiar în ajunul inaugurării noului cancelar german. 

Odată ce va deveni operațional, Nord Stream 2 va dubla capacitatea de export a Rusiei către Germania și, spun criticii, va crește dependența Europei de gazul rusesc și va expune Ucraina unor presiuni suplimentare din partea Kremlinului. 

În campania electorală, Verzii erau foarte vehemenți împotriva gazoductului. Nici Olaf Scholz nu e tocmai fanul proiectului, dar spune că se simte obligat să respecte angajamentele făcute de predecesoarea lui.

„Într-un fel, e dezamăgitor să vedem că nu se recunoaște explicit că pentru Rusia exporturile de energie și dependența de gazul rusesc sunt folosite ca armă în politica sa externă”, comentează Rafael Loss, de la ECFR.

Traseele gazoductelor Nord Stream 1 și 2 / sursa: Gazprom

El spune că problemele politice din jurul Nord Stream 2 nu vor dispărea, iar soluția va fi pur birocratică, o ocolire a nemulțumirilor de fond pe care le au aliații nemulțumiți de proiect.

La nivel de percepție a populației, nemții sunt mânați de același pragmatism care a caracterizat-o pe Angela Merkel în acest subiect, adică văd beneficiile pentru ei ale Nord Stream 2, spune expertul ECFR. El adaugă  că încă există în Germania „un segment considerabil al populației cu oarecare simpatii față de Rusia și consideră că e un simplu proiect economic”.

Foarte important e și impactul crizei energiei. „Verzii, care s-au opus Nord Stream 2, nu mai pot fi la fel de convingători în fața publicului german, în actualul context de criză energetică, pentru că contraargumentul la îndemână e că dacă nu avem Nord Stream 2, atunci prețul gazelor va crește și mai mult. Totul se rezumă la pragmatism”, e concluzia lui Rafael Loss.

Ceva vechi, ceva nou, ceva împrumutat de la partenerii de coaliție

Când tragem linie și ne uităm la imaginea de ansamblu a predării de ștafetă în Germania, constatăm că totul se desfășoară în cea mai nemțească tradiție a continuității. E un nou cu vechi în același timp, după cum a fost și descrierea unui ministru din noul guvern. 

„E o prelungire a unei politici a stabilității și a pragmatismului, care a scos Germania din câteva crize” – Robert Schwartz, Deutsche Welle. 

Scholz, care deși era din partidul rival celui din care vine Angela Merkel, a câștigat alegerile parlamentare din septembrie jucând cartea continuității. Le-a promis germanilor că nu e Angela Merkel, dar că nici nu e prea diferit. Ca să fie clar, a împrumutat de la ea și celebrul gest al diamantului format din mâini. Mai multe despre cum a ajuns Scholz la victoria surprinzătoare de la alegerile din septembrie, AICI.

De urmărit și cum își vor găsi locul conservatorii Angelei Merkel, acum, că au pierdut puterea.

Foarte interesant, pentru prima dată în ultimii 16 ani, Germania are un Parlament în care există tabere solide de putere și opoziție. Conservatorii devin partidul de opoziție, o forță imposibil de ignorat. Până acum, când țara era condusă de o mare coaliție, opoziția era fragmentată în partide mici. Extremiștii de la Alternativa pentru Germania (AfD) au fost în ultimii ani cea mai vocală forță de opoziție.

„În materie de politică, urmează patru ani foarte interesanți. Cele trei partide vor trebui să se țină de retorica aceasta a marii modernizări naționale, ca să poată țină unită coaliția”, e pronosticul lui Rafael Loss, de la European Council on Foreign Relations.

Olaf Scholz (mijloc), înconjurat de noii lui parteneri de coaliție / foto: Profimedia

 


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


  • Alina Mărculescu Matiș

    Redactor-șef Panorama.ro

    E jurnalistă cu 15 ani de experiență în presa scrisă, online și în televiziune, beneficiara unor importante premii și burse naționale și internaționale. A fost corespondent în zone de conflict și la instituții ca NATO, Comisia Europeană și Parlamentul UE.


Urmărește firul poveștii

Panorama războiului

Abonează-te la newsletter ca să primești singurele analize și reportaje care contează. Punem în context local războiul Rusia - Ucraina și te ajutăm să-l înțelegi.

    Nu mulțumesc