Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
Surse date: NORC at the University of Chicago, World Economic Forum, The World Wide Fund for Nature, rapoarte ale Comisiei Europene și ale Parlamentului UE
Într-un moment în care vedem o creștere masivă a consumului în întreaga lume, Europa e în pragul unei adevărate revoluții. Comisia Europeană e așteptată să anunțe un pachet de legi cu impact uriaș asupra a tot ceea ce se cumpără și se vinde în UE. Noua legislație ar putea duce la creșteri de prețuri, dar, în cazul nostru, și la mai puțini muncitori români care lucrează în condiții cumplite departe de casă.
Concret, companiile europene ar putea fi obligate să facă verificări pe întregul lor lanț de aprovizionare și să vadă dacă sunt abuzuri, după care să ia măsuri pentru a le opri.
Ce ar trebui să depisteze corporațiile: dacă sunt încălcate drepturile muncitorilor sau drepturile omului, în general. Câteva exemple: să nu fie muncă forțată, exploatare a minorilor, muncă în condiții abuzive.
Pe urmă, companiile trebuie să se asigure că orice producător, contractor, furnizor etc. cu care lucrează afectează cât se poate de puțin mediul înconjurător – exemple: fără deșeuri aruncate iresponsabil, fără păduri tăiate abuziv pentru a avea materia primă de care au nevoie companiile europene și un control mai strâns al impactului proceselor industriale asupra schimbărilor climatice.
Toate aceste măsuri reprezintă ceea ce în jargonul de la Bruxelles se referă la transformarea regulilor de diligență necesară (due diligence) și de trasabilitate de-a lungul întregului lanț valoric. Cuvinte mari și abstracte, e adevărat. În spatele lor, după cum am văzut, sunt măsuri concrete și cu mize uriașe, direct până în casele, familiile și în portofelele noastre.
Simplificat, diligența necesară înseamnă să identifici niște riscuri și să faci ceva în privința lor.
Noua legislație europeană va veni într-un context de transformare a economiei europene, pentru a o face competitivă, dar și sustenabilă și responsabilă. Vin, de asemenea, într-o filosofie de redefinire a rolului Uniunii Europene într-o lume post-pandemie.
Practic, UE vrea să ne aducă în era consumului sustenabil. Puse pe hârtie, obiectivele acestei reforme a shoppingului european sunt cât se poate de nobile. Ele merg mână în mână cu valorile și prioritățile Uniunii Europene, stând sub umbrela mare de „sustenabilitate”.
Consumatorii europeni sunt covârșitor în favoarea unei astfel de transformări a diligenței necesare. Un sondaj YouGov care tocmai a fost publicat arată că peste 80% dintre cetățenii din nouă state membre UE (România nu a fost inclusă în eșantion) vor ca business-urile să fie obligate prin lege să nu aibă încălcări ale drepturilor omului sau abuzuri asupra mediului înconjurător în lanțul lor de valori. Mai mult, oamenii vor ca aceste companii să răspundă în fața legii dacă sunt depistate abuzuri în orice punct de pe lanț.
Realitatea e, însă, mult mai complicată și din în ce în ce mai tensionată. Pe de-o parte, impactul economic asupra companiilor europene poate fi uriaș.
„Scopul declarat al acestor propuneri e ca UE să exercite o mai mare influență internațională și o mai mare atractivitate cu acele regiuni în care există dificultăți legate de drepturile omului sau de standardele climatice”
explică, pentru Panorama.ro, Doru Franțescu, director VoteWatch Europe (think-tank din Bruxelles).
Scopul geopolitic al reformei, adaugă Franțescu, „este de a repatria o serie de industrii, dându-și seama UE că piața noastră internă e mult prea dependentă de producțiile din alte zone ale globului.”
Despre cum arată în acest moment discuțiile pe marginea noului pachet de legi, expertul spune că „e o măsură destul de protecționistă, într-o piață globală care se vrea a fi liberalizată”.
În funcție de cum va suna, concret, noua legislație și cât de departe va merge, ea ar putea afecta foarte multe rute comerciale și business-uri, explică Franțescu: „Dacă se ajunge la situația în care companiile care importă din zone cu probleme trebuie să facă aceste verificări pe tot lanțul, înseamnă că producțiile vor stagna, iar companiile vor fi efectiv covârșite de aceste noi poveri administrative. Ceea ce probabil se va întâmpla”.
Pe măsură ce nu vom mai produce sau nu ne vom mai aproviziona din cele mai ieftine locuri de pe planetă, e de așteptat că prețurile vor crește. Acesta va fi momentul în care conștiința se va intersecta cu portofelul europeanului.
„Dincolo de intenția de a arăta lumii întregi preocuparea UE pentru drepturile omului și standardele climatice, efectele practice sunt că prețurile consumatorilor vor putea crește chiar dramatic în unele situații. Asta îi va afecta atât pe consumatori, cât și competitivitatea sectoarelor respective din UE, în ansamblul lor”, avertizează tot Doru Franțescu.
Dacă nu e gestionată și analizată cum trebuie această legislație, poate ajunge să aibă niște efecte perverse asupra economiei proprii, adică să ne împușcăm în propriul picior.
Doru Franțescu, director VoteWatch Europe
Celor îngrijorați de impactul economic al acestor măsuri, Comisia le promite că va ține cont de costurile directe și indirecte și că ia în calcul să sprijine companiile, mai ales IMM-urile.
Pe de altă parte, e greu de imaginat, în acest moment, cum anume se poate face această diligență necesară, dacă ne uităm la cât de globalizat și fragmentat e comerțul modern.
„Orice legislație din aceasta care e făcută parțial din rațiuni, să zicem așa, idealisto-populiste, până se va vedea șocul inițial, se va merge cu prevederile inițiale. După aceea, la vreo trei ani, se va face o evaluare, își vor da seama că au mers prea departe și vor mai tăia puțin din prevederile inițiale. Dar șocul inițial va fi unul destul de puternic”, crede directorul VoteWatch Europe.
Odată cu reforma diligenței necesare, se încearcă, de asemenea, reducerea dependenței comerciale de China. La asta se rezumă și lupta pe 5G, după cum Panorama a explicat AICI.
Pentru noi, românii, poate exista o miză suplimentară: dacă vom vedea o repatriere a unor linii de aprovizionare care acum sunt în afara UE, e de așteptat ca parte din ele să se ducă tot în cele mai ieftine locuri din Europa, cum ar fi țara noastră.
Toate acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care, cu cât se apropie momentul în care Comisia Europeană va face publice propunerile de legi (moment care s-a tot amânat, tocmai pentru că negocierile sunt atât de dure), cu atât lobby-ul de la Bruxelles este tot mai intens și, pe alocuri, chiar ostil.
Un raport al unui grup de ONG-uri de la Bruxelles a scos la iveală cum arată lupta industriei cu planurile instituțiilor europene. „În timp ce unii (lobbyiști, n.r.) recurg la ostilitate și spun clar că nu vor ca aceste noi legi să existe, mai perfide sunt companiile care se prefac că vor să coopereze, când de fapt încearcă să distrugă noile reguli”, e una dintre concluziile raportului.
Parlamentul European a sărit imediat în sprijinul Comisiei.
Într-o scrisoare transmisă președintei Ursula von der Leyen, liderii grupurilor din PE reamintesc că aleșii europeni sunt puternic în favoarea noilor măsuri pentru companii, la fel ca societatea civilă, activiștii pentru drepturile omului, sindicatele din comerț și mediul de business. „Sperăm că CE va răspunde acestor așteptări cu un nivel adecvat de ambiție”, e finalul scrisorii.
Concret, ce supără cel mai tare companiile?
În primul rând, cât de departe vor fi obligate să meargă cu verificările în lanțul lor de aprovizionare.
Pe urmă, faptul că în plan e inclusiv răspundere juridică a companiilor europene prinse că nu au eliminat abuzuri ale drepturilor omului în rândul furnizorilor lor. E vorba aici de sancțiuni, amenzi sau alte măsuri de pedepsire a corporațiilor care nu fac diligența necesară. Iar acest aspect – partea de răspundere juridică – e încă unul dintre merele discordiei în această poveste. Susținătorii legilor spun că nu se poate altfel.
Acum, temerea în rândul societății civile și al ONG-urilor europene e că legile vor fi o variantă diluată a angajamentelor luate de Comisia Europeană și că motivul va fi tocmai presiunea din mediul de business, a explicat, pentru Panorama.ro, Alejandro Garcia Esteban, policy officer în cadrul European Coalition for Corporate Justice (ECCJ). ECCJ e o coaliție de aproape 500 de organizații (societate civilă, sindicate, cercetare etc.) europene.
Aceste organizații spun că legile trebuie să vizeze întregul lanț de aprovizionare al unei companii europene, și nu doar cei mai apropiați furnizori. Aici e linia lor roșie.
Iată cum o explică Alejandro Garcia Esteban:
Cele mai grave încălcări ale drepturilor omului au loc mai departe pe linia de aprovizionare. Nu se întâmplă la cei mai apropiați furnizori, ci când acei furnizori subcontractează parte din muncă, iar acel subcontractor subcontractează la rândul lui. Și așa ajungi într-un atelier mizer, unde oamenii suferă și lucrează în condiții teribile.
Alejandro Garcia Esteban, European Coalition for Corporate Justice
Poate companiile nu trebuie să facă nimic la nivelul 1, 2, 3 sau 4 de pe lanțul lor, dar la nivelul 5 pot fi probleme grave, pe care noile legi le-ar obliga pe companii să le rezolve, explică el.
De cealaltă parte, corporațiile cu sediul în Europa spun că nu au cum să țină evidența a ceea ce se întâmplă mai departe de furnizorii direcți (deci nu se pot uita la fiecare subcontractor și la lanțurile mai îndepărtate).
„Înțelegem care sunt provocările pe care le presupune să verifici întregul lanț valoric, dar când spunem că trebuie să se întâmple asta, nu ne gândim că se vor uita la fiecare entitate și companie din fiecare colț al lanțului lor valoric. Spunem că trebuie să se uite la lanțul lor, să identifice cele mai mari riscuri de abuzuri și să le elimine. Nu înseamnă că trebuie să abordeze fiecare risc”, e replica lui Garcia Esteban.
Dacă, totuși, instituțiile europene cedează în fața presiunilor corporațiilor și legile se vor limita la furnizorii din prim-plan, companiile ar putea ocoli legea plasând un intermediar între ei și un furnizor sau subcontractor riscant, spune ECCJ.
Trebuie spus că există legislație similară în câteva țări europene, Germania fiind cea mai recentă dintre țările care au promulgat o asemenea lege, dar niciuna nu merge atât de departe cum se vrea acum la Bruxelles. Harta de mai jos, realizată tot de ECCJ, ne arată stadiul legilor și propunerilor de legi pe această temă la nivel european.
Dăm filmul înapoi și refacem firul poveștii. Dezbaterea a pornit într-un moment în care europenii erau închiși în casă. Ea se apropie de punctul culminant tocmai când am ieșit cu toții din izolare și am pornit într-o febră a consumului.
În aprilie 2020, un raport al Comisiei Europene trăgea un semnal de alarmă: numai 37% dintre întreprinderile de pe continent practică diligența necesară privind mediul și drepturile omului.
Cum Comisia a promis că va veni cu un pachet de legi care va schimba această situație, Parlamentul European a vrut să fie proactiv și să-și pregătească poziția.
În martie 2021, a votat cu o majoritate covârșitoare o rezoluție care cerea să fie „adoptate de urgență cerințe obligatorii pentru ca întreprinderile să identifice, să prevină, să monitorizeze și să remedieze efectele negative potențiale și/sau reale asupra drepturilor omului, mediului și bunei guvernanțe în lanțul lor valoric”.
Practic, raportul Parlamentului s-a vrut un semnal puternic de sprijinire a eforturilor Comisiei de a transforma retail-ul european. „Firmele europene trebuie să răspundă pentru faptele lor”, spunea, în plenara PE, Lara Wolters, eurodeputata responsabilă de acest raport.
Cetățenii care ne-au ales nu mai suportă. S-au săturat de acest sistem care le permite celor mai bogați și mai puternici să nu fie deloc pedepsiți. S-au săturat de exploatarea celor mai săraci. S-au săturat de jefuirea planetei noastre. S-au săturat că politicienii se înclină în fața intereselor financiare. Să vadă pe Nike, Zara și alte multinaționale că fac bani pe spatele sclavilor uiguri. S-au săturat de această cursă sălbatică pentru a obține costul de producție cel mai mic.
Raphaël Glucksman, eurodeputat francez
Despre ideea că multinaționalele trebuie să fie responsabile din punct de vedere juridic pentru întregul lanț de aprovizionare, eurodeputatul a spus:
„Astăzi, Zara sau Nike nu sunt responsabile pentru nimic pentru că ele nu produc nimic. Furnizorii lor pot însă să distrugă mediul sau să calce în picioare drepturile omului fără a da seama nimănui”.
De cealaltă parte a bulei bruxelleze, iată cum și-a „vândut” Comisia planurile: „Uniunea Europeană și-a luat o serie de angajamente pentru a face tranziția către o economie mai justă și mai sustenabilă. Dar sunt doar principii. Lipsesc instrumentele concrete. Pachetul legislativ pe care îl pregătește Comisia conține acele instrumente”, a promis comisarul european pentru Justiție, Didier Reynders, care gestionează planurile de reformă.
Oficialul belgian a adăugat: „E important să ne apărăm valorile atât în interiorul, cât și în afara UE. Vrem să încurajăm peste tot bune practici care să protejeze mediul înconjurător. De asemenea, întreprinderile europene ar trebui să facă tot posibilul pentru ca acele practici care contravin drepturilor omului, drepturilor angajaților să nu se regăsească în lanțul de aprovizionare”.
Ca măsură specifică, Comisia promite că, odată cu noul pachet de legi, nicio întreprindere europeană nu va mai permite muncă forțată în lanțul ei de valori.
Din martie, când Parlamentul Uniunii a adoptat acest raport, mingea a ajuns în terenul Comisiei.
Inițial, planul era ca pachetul de reformă să fie publicat în iunie 2021. Nu s-a întâmplat asta. Noul termen-limită, unul optimist, e pentru toamna acestui an. Și dacă negocierile au fost complicate până acum, ele vor fi aprinse odată ce intră în joc și guvernele statelor membre și, din nou, eurodeputații. Lupta pe cum vom cumpăra în viitor abia începe.
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.