Vorbim azi despre fugarul George Simion, care a ajuns deja ca Iohannis și nici măcar nu e președinte: dacă Klaus se ascundea de români și nu le dădea socoteală din pură scârbă și aroganță, George fuge de frică.

Mulți simt că au ajuns la capătul puterilor și își doresc un reset, o distrugere urmată de o renaștere. Dar de unde știm cum și peste ce vor cădea cărămizile? Experimentele extremiste, care zguduie sistemul din temelii, prezintă riscuri enorme.

Relația României cu SUA, vitală pentru securitatea națională, a devenit pion electoral și pare mai neclară ca oricând în ultimii ani. Ne uităm cum va arăta ea după alegeri și care sunt implicațiile în fiecare scenariu.

Reforma și subțierea administrației publice sunt pe masa guvernanților de multă vreme, iar subiectul a fost de multe ori scos la înaintare, fără prea mare succes.

Înainte de finala prezidențială din 18 mai, e un bun moment să ne uităm la lecțiile oferite de trecut și să ascultăm vocile care l-au scris, la un moment dat, în favoarea democrației. Una dintre ele aparține disidentului polonez Adam Michnik.

„Cred că aceste alegeri înseamnă prăbușirea sistemului politic postdecembrist”, spune istoricul Stefano Bottoni, care vorbește despre miza turului doi al alegerilor prezidențiale.

Cursul euro-leu, anunțat de BNR, a sărit pentru prima dată peste pragul psihologic de 5 lei, după primul tur al alegerilor prezidențiale reluate. Ce trebuie să știm: câteva răspunsuri la întrebările momentului.

Cu un George Simion la 41% și cu un Nicușor Dan intrat la mustață în turul 2, cu 21% din voturi, putem glumi că, iată, avem „turul doi înapoi”.

De trei luni, trăiesc doar cu câteva haine, un cearșaf și o pernă pe care le spăl încontinuu. Restul lucrurilor sunt sigilate în saci menajeri, înșirați prin toată casa. Dacă m-ar vizita cineva, ar crede că sunt un ucigaș în serie. Adevărul e altul.

Încrederea e firul invizibil care ține o societate laolaltă. Când se rupe, totul începe să scârțâie: democrația, economia, relațiile dintre oameni.

Atunci când lumea se schimbă mai repede decât ne-am putea imagina, cărțile rămân cea mai bună resursă care ne ajută să înțelegem ce ni se întâmplă.

Călin Georgescu a fost scos din peisaj, dar moștenirea sa nu s-a evaporat. Ce facem cu „georgismul” rămas în urma lui?