Panorama cu ALP: Un succes și un deces de presă. De ce ustură cazul G4Media-Budeanu

Salutare, sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și (încă) redactor-șef adjunct la Panorama. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați gratuit, pentru a-l primi direct pe email. Vacanța de vară târzie, dar și anunțul închiderii publicației Panorama fac ca întâlnirile noastre de vineri să ia o mică pauză. Nu părăsiți, totuși, incinta. Ne vom revedea, într-un fel sau altul, din septembrie, cu un ALP mai fresh.

Până atunci, vorbim despre scandalul care a cutremurat bula consumatoare de presă: nu că se închide Panorama, ci că G4Media s-a vândut pe niște milioane de euro colecției de cadavre quality de presă, ținute în viață de Radu Budeanu, mogulaș condamnat pentru corupție. De la ce ne-am luat? Că doi jurnaliști arhangheli, care și-au creat un soclu în presă bătându-se cu principiile în piept și împărțind adesea lumea în alb și negru, ne-au arătat ceea ce știam: nu există rău și bine absolute, ci doar suma potrivită.

Un succes și un deces de presă. De ce ustură cazul G4Media-Budeanu

Țara arde cu inflație galopantă, risc de recesiune, storcirea inițiativei private prin taxe, în numele consolidării bugetului ciuruit, însă bula care mă înconjoară în colțul meu online a fost mai tulburată de tranzacția-bombă prin care patronii-jurnaliști Dan Tăpălagă și Cristian Pantazi și-au vândut pe bani frumoși „copilul” crescut de la zero, G4Media, către mogulul cel rău și corupt, Radu Budeanu.

Înainte să vorbim despre acest succes de presă care le-ar fi adus, conform surselor apropiate tranzacției, în jur de 5 milioane de euro patronilor G4Media, și care a stârnit atâtea controverse, se cuvine să vorbesc și de un mic deces de presă. Panorama își va înceta publicarea de la 1 septembrie, după patru ani de viață. Cum s-a ajuns aici? Politețea mă împiedică să disec subiectul în stilul consacrat al acestui newsletter, deși durerea și dezamăgirea mă îndeamnă de obicei la astfel de fapte. Autopsia oficială o găsiți aici.

Până atunci, am scris la cald despre ce a însemnat Panorama pentru mine și, cine ar fi crezut, am reușit să mă concentrez pe bomboanele dulci ale acestor ani, nu pe colivă. Ne vom lua însă rămas bun, împreună cu colegii mei, în ultima săptămână a verii, așa cum se cuvine în fața publicului nostru.

Să revenim, însă, la partea fericită a presei. Există speranțe, iată, că se pot face milioane cinstite și în presa românească, totul e să găsești mogulul potrivit. De ce, atunci, vânzarea G4Media către trustul lui Radu Budeanu a fost primită de public tot ca un deces, nu ca un succes?

În primul rând, pentru că jurnaliștii Dan Tăpălagă și Cristian Pantazi au primit acum să guste fix din ciorba pe care au servit-o publicului întreaga lor carieră: talibanizarea sub stindardul unor principii dure, în alb-negru, unde nuanțele, persoanele și circumstanțele atenuante nu mai contează.

Dușmanii lor, care colcăie prin tenebrele mass media românești, făcând cele mai mizere jocuri și combinații la adăpostul legitimației de ziarist, i-au numit mereu peiorativ „deontologi”. Situația de acum nu a făcut decât să le dea apă la moară: în spatele defilării sub steagul alb al principiilor nu miroase a tămâie, ci tot a bani.

Nu a mai contat că acești doi oameni, jurnaliști veterani de primă mână, au livrat la viața lor dezvăluiri, anchete și materiale de presă vitale pentru bunul mers al României pe un făgaș pro-european și democratic. Nu a mai contat că în redacțiile din grupul G4Media lucrează jurnaliști de bună calitate, care nu se vând ca la piață și nu cântă după cum bate vântul. Nu a mai contat că, dincolo de toate habotniciile lor ideologice, acești oameni s-au plasat mereu de partea corectă a lucrurilor.

A contat doar că doi jurnaliști care au defilat mereu ca niște sfinți pe cai albi, împărțind cu paloșul dreptatea în alb și negru, nu au respectat ceea ce au predicat atâția ani, când a fost vorba de niște milioane de euro către conturile lor. Au împărțit mereu presa între independenți și „vânduți”, mogulii între ăia buni și ăia răi, politicienii și partidele între cele demne de a le vinde spațiu de publicitate electorală sau nu. Acum, o mare parte din public a procedat la fel cu ei.

Când te bați ostentativ și binar cu principiile în piept, consolidându-ți o aură de paladin neînduplecat, în numele căreia mai ceri și bani publicului, pentru a-ți susține „misiunea” de neatârnare, e firesc că provoci un șoc când vinzi totul unui afacerist ca Radu Budeanu.

Unde sunt principiile, când accepți să vinzi, chiar și pe o sumă exorbitantă, de tipul „prost să fii să o refuzi”, unui mogul crescut din mlaștina cancanului și paparazzi-lor, pe care până ieri îl acuzai că face jocurile PSD și AUR? Cu barbă-cioc, rotunjit de bunăstare, e tot acel Radu Budeanu care intermedia șpăgile Elenei Udrea, e chiar el, omul condamnat pentru corupția aceea contra căreia ai luptat manifest toată cariera ta.

Acum, te pozezi mândru cu dânsul, agățat în portofoliul său de presă, numit ironic „Titluri Quality” și format majoritar din cadavrele unui trecut de jurnalism glorios – Gândul, Mediafax, Pro Sport.

E de condamnat, deci, reacția furioasă a multora care s-au simțit trădați și au strigat „v-ați vândut”? Greu. Nu avem toți tăria unui Cătălin Tolontan, coordonatorul editorial al HotNews, care practică sportul de a întoarce și celălalt obraz în fața celor mai mârșave atacuri care au venit din partea unor camarazi de presă precum Tăpălagă și Pantazi.

Poate pentru marele public au trecut neobservate episoadele din plină campanie electorală, când cei doi și-au acuzat fosta redacție, HotNews, ba că „stă în genunchi” și că „joacă pe față cu Simion și AUR, iau publicitate la greu de la partidul extremist”, ba că ia parte la „asaltul marxiștilor”, pe post de Pravda. Fără să prezinte alte dovezi decât că așa li se pare lor, au clamat că acolo nu mai e presă independentă, ci doar la ei.

Unde sunt principiile? La o redacție care a ales (poate greșit, avea opțiunea să nu ia deloc) să ia publicitate electorală legală și marcată de la toate partidele, inclusiv de la AUR (în fabuloasa sumă de 20.000 de euro), producând în același timp jurnalism care ne-a arătat abisul mintal al unor personaje precum Anamaria Gavrilă sau Marius Lulea?

Sau la niște patroni de presă care au luat publicitate politică doar de la anumite partide (dar nu de la „fasciștii” de la AUR, după cum mi-a explicat unul din ei, cu titlu de principiu)? E mai principial să nu discriminezi și să nu favorizezi concurenții legali într-o cursă electorală, în timp ce îți faci treaba jurnalistică, sau e mai principial să decretezi tu cu cine merită să faci jocurile în campanie?

Acum, fideli principiului că principiile le facem noi după cum ne convine, Tăpălagă și Pantazi își vând publicația pe milioane de euro, unui mogul condamnat pentru corupție și „apropiat PSD”, după cum îl numea chiar G4, nu mai demult de ianuarie 2025. Adică, fix combinația împotriva căreia cei doi au luptat și s-au legitimat jurnalistic o viață.

Unde sunt principiile când aduni ani de zile donații de la cititori și firme, chiar și acum, după anunțarea tranzacției, pe un ONG care are ca misiune „o presă liberă și independentă”, iar acum îl vinzi la pachet cu firma pe care an de an scoți profituri frumușele, cu doar câțiva angajați? Va cere și Budeanu bani pentru independența G4Media și a „titlurilor quality”, de la cititori?

Vedem, deci, că singurul principiu valabil e că, de la o sumă în sus, principiile nu mai contează. Nu e de condamnat, nici măcar dacă vă gândiți că firma și patronii G4Media nu mureau de foame, conform bilanțurilor contabile. Asta înseamnă realmente o ofertă de nerefuzat.

Ce ustură și doare cel mai mult e însă dezamăgirea în fața ipocriziei. Atunci când desfaci poleiala abordărilor deontologice, a bătăii cu principiile în piept, a împărțirii justițiare în alb și negru și vezi că înăuntru e tot un teanc de euro. Atunci când privești cum caii albi ai cavalerilor presei independente trag să se adape în herghelia de „titluri quality” a unui afacerist ca Radu Budeanu.

Ca întotdeauna în viață, unii rămân cu principiile, alții cu banii. Cei mai câștigați le au pe amândouă sau măcar îi fac pe alții să creadă asta. Și abia acesta e marele succes.

Recomandările lui ALP

Microbuze școlare la suprapreț, via camarila PNL

Fiul unei fruntașe liberale din Prahova a dat lovitura. Reporter de Iași ne arată cum firma acestuia a vândut microbuze școlare cu prețuri mult umflate către zeci de consilii județene din țară. Pe bani europeni din PNRR. „A fost un business foarte bun pentru noi. Doamne ajută!”, a comentat patronul cu pile politice. La Iași, maestrul învârtelilor locale, liberalul Costel Alexe, a plătit printre cele mai mari sume pe microbuze. Altfel, dacă nu ești cu partidul, e austeritate.

Piața ilegală a lui Cristescu, de care nu se atinge nimeni

Apariția combinatorului Nicolae Cristescu e un amestec de mafiot împăiat și personaj jucat de Romică Țociu la vreun Revelion. Judecat pentru crimă organizată, omul ocupă ilegal o piață din sectorul 1 al Capitalei, fără să fie deranjat de nimeni, ne arată Snoop. Spune că e dreptul lui, că doar a investit. Ce dacă nu mai are contract? Cristescu s-a remarcat recent prin găzduirea vizitei regizate, de tip Ceaușescu, făcută la piața sa de Călin Georgescu, în campania electorală.

Influencerul anti-sistem BobbyD, mufat la banii sistemului

Feblețea conspiraționiștilor și suveraniștilor care luptă cu sistemul în fiecare colț al TikTok-ului, chiar dacă abia leagă două cuvinte în scris, BobbyD e una din cele mai imunde surse de propagandă anti-occidentală și pro-rusă din online-ul românesc. Context ne arată că marea goarnă „anti-sistem” a trăit bine-mersi pe banii statului, ba chiar și ai PSD.

Istoria unei conspirații care ne omoară: antivaccinismul

Vaccinul ne bagă cip de la Bill Gates și CIA, ne provoacă autism, ne omoară copiii, se fac experimente pe noi, ne spală pe creier. Această invenție medicală care a salvat mai mulți oameni de la moarte decât orice altceva e înconjurată de peste 100 de ani de conspirații care mai de care mai inventive. Am văzut, în pandemie, o revigorare a lor fără precedent. Veridica face istoria evoluției acestor teorii ale conspirației și cum au ajuns să ne bântuie până azi.

Infograficul Panorama

În lupta pentru supremație pe piața mașinilor electrice, chinezii de la BYD avansează cu un ritm amețitor și au luat fața americanilor de la Tesla. Edit Gyenge ne arată într-un infografic cum stau lucrurile în această competiție globală, care a încetinit în ultima vreme, dar care încă învârte sume colosale.

Dacă tăceai, deștept rămâneai: PSD

Liderul PSD Sorin Grindeanu joacă rolul golanului din banc, care împinge o babă pe scări, apoi o întreabă de ce se grăbește. Supărat că USR a boicotat funeraliile de stat și doliul național în numele fostului președinte Ion Iliescu, PSD-ul face acum pe zâna imaculată: revin la masa guvernării doar când se bate palma pe „eliminarea privilegiilor”.

E vorba de măsuri pe care PSD le-a ignorat ani la rândul, cât a fost la guvernare, ba chiar a agravat magnitudinea problemelor cu bună știință: pensii speciale, reduceri de agenții guvernamentale, reducerea numărului de membri în consiliile de administrație. Fix acele locuri unde PSD, ca și PNL de altfel, și-a aciuat dintotdeauna pepiniera de partid și de cumetrii politice.

„Doar prin măsuri de austeritate oarbă nu ajungem nicăieri. România are nevoie de dezvoltare”, zice la rândul său fostul premier Marcel Ciolacu. Acel Ciolacu care a băgat țara într-un deficit economic abisal ne ține acum lecții despre dezvoltare cu cap.

Liderii PSD au un talent magistral de a se poziționa ca și cum nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Mai mult, se străduiesc acum să pară partea responsabilă a guvernării, dar o boicotează din toate pozițiile. În haosul general, se găsesc destui care să-i și creadă.

Cifra săptămânii