Cum a ajuns legea „trenuleț” a lui Trump să umfle cu 3 trilioane de dolari datoria publică a SUA

Donald Trump a cerut, Congresul a livrat. Președintele american și-a pus semnătura pe ceea ce va rămâne, după toate indiciile, moștenirea sa legislativă – The One Big Beautiful Bill Act. Când istoria va reveni asupra acestui moment, numele va fi suficient pentru a ne aminti pe mandatul cui a fost votată această lege. 

Trenulețul schimbărilor marca Trump pune pe primul loc o reducere semnificativă de taxe la pachet cu tăierea unor beneficii din care, la prima vedere, rezultă o concluzie destul de simplă: săracii vor fi tot săraci, dar bogații vor fi un pic mai bogați. 

Fidelitatea aproape religioasă a republicanilor față de cei 1% e egalată doar de convingerea că statul social naște „lipitori”. „Sistemul nostru de asistență socială a devenit el însuși o capcană a sărăciei. Creează și adâncește dependența”, spunea Ronald Reagan într-un discurs rostit în 1987. 

Epigonul său, Paul Ryan, președintele Camerei Reprezentanților din Congresul SUA în primul mandat al lui Donald Trump și unul dintre autorii pachetului de măsuri fiscale care a definit acel prim mandat al lui Trump, afirma la rândul său că statul nu trebuie să permită ca sistemul de asistență socială să devină „dintr-o plasă de siguranță un hamac care-i leagănă pe oamenii apți de muncă” spre o existență care le răpește orice motivație de a-și pune viața pe picioare.

Doar că, în profunzime, ecuația nu e atât de simplă și s-ar putea, pe termen lung, să-i afecteze pe toți americanii, indiferent ce avere au acum. Așa cum și noi, românii, așteptăm impactul noilor măsuri fiscale. Dacă noi decontăm nota de plată a unei guvernări corupte și incompetente, experții în economie avertizează că SUA au început să pună fierăstrăul pe craca de sub picioare. 

Or, dacă se rupe creanga americanilor, pică tot copacul.

De ce se discută atât despre legea lui Trump?

Spre deosebire de reformele introduse de predecesorii săi, care se concentrau doar pe anumite segmente ale economiei americane, Donald Trump a înghesuit pe aceeași listă schimbări pentru sistemul fiscal, al asigurărilor de sănătate, dar și apărare, imigrație, energie etc. Așa a și ajuns să se numească The One Big Beautiful Bill Act (OBBBA) – marea și frumoasa lege unică.

Argumentul a fost că, în loc să introducă în Congres acte legislative diferite, Partidul Republican a redactat aproape 1.000 de pagini de propuneri cu și despre de toate.

Ce e surprinzător e graba cu care a fost împinsă prin procesul legislativ această propunere. The Affordable Care Act, reforma definitorie a sistemului asigurărilor de sănătate din epoca Obama, a avut nevoie de 13 luni pentru a fi adoptată după numeroase dezbateri și amendamente în diverse comisii ale Congresului.

OBBBA și-a început traseul legislativ în mai, iar pe 4 iulie a ajuns pe biroul amenajat în aer liber, în curtea Casei Albe, pentru a primi semnătura finală a președintelui Donald Trump. 

„Către prietenii mei din Senat, încuiați-vă într-o cameră, dacă trebuie, nu vă duceți acasă, TREBUIE SĂ VOTAȚI LEGEA SĂPTĂMÂNA ACEASTA. Colaborați cu Camera Reprezentanților, astfel încât să știe și ei unde sunteți și să o voteze IMEDIAT. NIMENI NU PLEACĂ ÎN CONCEDIU PÂNĂ NU TERMINAȚI”, scria Donald Trump într-o postare pe rețeaua lui de socializare.

Așadar, nu e greu de înțeles de unde a venit presiunea unui traseu scurt și fără complicații. Ba chiar președintele a lăsat de înțeles că republicanii care nu respectă direcția ar trebui să se teamă pentru mandatul lor la următoarele alegeri. Coincidență sau nu, un senator republican care a votat totuși împotriva legii a anunțat că nu va mai candida oricum.

Care sunt principalele modificări

Cea mai importantă componentă este o prelungire a scutirii de taxe pe care Donald Trump a introdus-o în 2017, în primul său mandat, și care a rămas moștenirea sa legislativă din acea perioadă.

De aceste scutiri vor beneficia, în primul rând, marile companii, în ideea că vor fi stimulate să investească și să creeze locuri de muncă, ceea ce ar duce mai departe la o creștere economică care ar echilibra deficitul creat.

Legea de acum opt ani nu a adus, însă, aceste rezultate spectaculoase. A existat o impulsionare a creșterii economice în primul an, dar încă dinaintea declanșării pandemiei efectele au început să se estompeze.

Celălalt mare beneficiar al acestei rectificări bugetare este apărarea, mai concret apărarea împotriva imigranților. ICE, agenția americană pentru imigrație și control vamal, va deveni cea mai bine finanțată agenție de aplicare a legii din SUA, depășind FBI sau celelalte agenții din cadrul Departamentului pentru Securitate Internă – echivalentul unui minister al afacerilor interne. 

O altă prioritate va fi sporirea capacității șantierelor navale militare, după ce China a depășit mijloacele de producție americane.

Pentru a contrabalansa aceste costuri, vor fi introduse schimbări în privința eligibilității și finanțării unor programe sociale precum asigurările medicale și bonurile de masă acordate persoanelor cu venituri modeste.

Va fi modificată și schema de finanțare a proiectelor de energie verde, în cazul cărora vor fi retrase treptat facilitățile fiscale introduse de administrația Biden. 

Care-s problemele

După alegerile din toamna anului trecut, Partidul Republican are controlul asupra președinției, Senatului și Camerei Reprezentanților. Cu alte cuvinte, are drum liber să introducă propuneri legislative și să le voteze fără prea multe obstacole. 

Dar, jurnaliștii The Economist ridică o dilemă legată de procesul legislativ în acest caz punctual: de ce au înghesuit republicanii atât de multe sub umbrela OBBBA și i-au grăbit traseul prin Congres, în condițiile în care oricum aveau majoritatea?

O explicație ar fi că au vrut să evite dezbaterile prea lungi, care ar fi scos la iveală măsurile nu foarte benefice pentru una dintre bazele electorale ale lui Donald Trump: albii cu venituri mici din mediul rural, care depind de un program de asigurări de sănătate numit Medicaid. 

Legea a introdus noi criterii pentru accesarea acestui program, care vor duce la un număr mai mic de asigurați și implicit la cheltuieli mai mici. Banii economisiți vor finanța o parte din scutirile de taxe.

Sunt incluse și alte tăieri de cheltuieli, printre care și anumite subvenții pentru energia verde și prioritizarea combustibililor fosili, dar acestea nu pot compensa costurile generate de scutirile de taxe, ceea ce va duce la un deficit de 3.200 de miliarde de dolari în următorii 10 ani, sumă care se va adăuga la datoria deja colosală a SUA, de 36.000 de miliarde de dolari. 

Republicanii au popularizat aspectele care îi avantajează. Consolidarea luptei împotriva migrației ilegale a fost una dintre promisiunile de campanie ale lui Trump. Trebuia livrată și împachetată frumos pentru electoratul țintă.

Facilitățile fiscale acordate celor bogați sunt o afinitate a republicanilor, oricât de conservatori ar fi ei în privința echilibrului bugetar. De aici au și pornit unele dintre neînțelegerile din interiorul partidului. Sunt membrii ai Congresului, chiar și susținători ai partidului, care și-ar fi dorit tăieri mai mari de cheltuieli, pentru a evita urcarea deficitului. Alții au criticat modificările Medicaid, de teamă că vor pierde susținerea oamenilor în drumul spre alegerile generale din 2026.

De ce nu se pot opri americanii din cheltuit

Ultima dată când americanii au fost pe zero cu deficitul bugetar a fost acum un sfert de secol, în mandatul lui Bill Clinton. De atunci datoriile s-au acumulat de la an la an și sunt estimate acum la un procent din PIB similar celui din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Când datoria ta e în dolari și tot tu ai imprimeria de dolari, da, nu te simți neapărat constrâns să strângi cureaua, de teamă că la data scadenței nu o vei putea rambursa.

Pe de altă parte, să introduci masă monetară din pix, fără acoperire în producția reală, creează un efect de domino. Dolari mai mulți înseamnă o putere mai mică de cumpărare, deci inflație, care duce la o scădere a încrederii creditorilor în stabilitatea și coerența economiei americane. Urmează o creștere a dobânzilor pentru împrumuturile pe care le face SUA pentru a-și acoperi deficitul. Într-un final, povara acestor decizii iresponsabile se va duce la firul ierbii, respectiv pe umerii contribuabililor americani.

În egală măsură, dacă SUA intră în orice fel de criză economică, efectele vor fi globale.

Articol editat de Andrei Luca Popescu