Panorama cu ALP: Cum ne mințim singuri cu mitul haiducului care fură, dar și face, în cazul Piedone și DNA

Salutare, sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați gratuit, pentru a-l primi direct pe email.

Vorbim despre circul lui Piedone versus circul procurorilor DNA. Ambele părți joacă o carte sigură la români: rolul haiducului care fură, dar măcar face ceva și pentru oamenii cu o nevoie cruntă de răzbunare pe un stat care îi batjocorește zilnic. Circ semeni, circ culegi e sintagma perfectă. Ne oprim apoi în curte la Cotroceni, de unde Nicușor Dan ne îndeamnă să citim comunicatele serviciilor secrete din alte țări, dacă vrem să aflăm cum și-a băgat nasul Rusia în alegerile noastre. Doar că epoca Iohannis, „citim și ne considerăm informați”, trebuie să dispară.

Circ semeni, circ culegi. Cum ne mințim singuri cu mitul haiducului care fură, dar și face, în cazul Piedone și DNA

Spaima fast-foodurilor și a congelatoarelor insalubre, haiducul românilor trași pe sfoară sau otrăviți alimentar de comercianți, Cristian Popescu Piedone e arhetipul eroului balcanic care face furori între Carpați de secole: hoțomanul care și face. Întrebați la orice colț de stradă din sectoarele pe care le-a oblăduit atâția ani și veți auzi invariabil că „o fi furat, dar a și făcut”.

Într-o țară în care corupția e în vena socio-culturală ca o obligație de ofrandă divină către autoritate, asta e tot ce contează. Din partea multora, poți să furi cât vrei, dacă creezi iluzia că dai „partea” și oamenilor din comunitate.

Mă număr printre cei care consideră că circul controalelor făcute de Piedone cu ANPC-ul, ca mizanscenă pentru TikTok-ul și brandul personal, este un rău necesar. Cu siguranță, s-au făcut abuzuri și au fost umiliți oameni în cel mai abject mod de către un oficial al statului român.

Totuși, cred că în comerțul și serviciile din România, treburile se mișcă doar sub amenințarea biciului. Percepția generală este că antreprenorii din sectorul retail, alimentar sau turistic care își deservesc cu bună-credință clienții, la prețul și calitatea corecte, sunt în minoritate. Poate nu e o realitate, dar asta simțim cei mai mulți.

Tocmai de aceea, oricâte dezvăluiri de corupție și combinații de familie și clan l-au avut în centru, Piedone este un politician popular, mai ales printre acei români care se simt fără nicio putere în fața unui stat corupt. Un stat care nu face decât să îi jecmănească de bani și să îi umilească la orice interacțiune oficială, fără să le ofere nimic în schimb.

Pentru ei, Piedone e acel erou de stat, care le creează iluzia că le face dreptate și îi răzbună măcar în fața celor care îi fură la cântar, le vând mâncare stricată și aur îndoit cu fier.

Din păcate, sunt prea puțini cei care pricep că, în spatele acestui circ, se află tot felul de scheme de traficare a influenței, de corupție și de jefuire a banului public în interesul strict al familiei și apropiaților de clan și de partid ai lui Piedone. Sau poate pricep, dar pur și simplu nu le mai pasă: pentru că, să nu uităm, Piedone și face, spre deosebire de alții.

Exemplul mascaradei expuse de procurorii DNA la Sinaia este grăitor, chiar dacă nu-l putem extrapola la întreaga activitate a vajnicului haiduc al consumatorilor. Când vine vorba de prieteni precum fostul liberal Dan Radu Rușanu, a cărui familie deține lanțul hotelier Internațional, Piedone e o dulceață: aranjează să iasă bine.

Concurența e călcată în picioare, zboară oalele și așternuturile din hotelurile de pe Valea Prahovei, și pe bună dreptate. La hotelul lui Rușanu, însă, totul e regizat ca o vizită de lucru a lui Ceaușescu: se aranjează traseul prin bucătării și camere, se anunță din timp să fie totul călcat, apretat, iar asiaticii care servesc și gătesc să fie înmănușați, cu bonetele pe cap și unghiuțele tăiate la linie. Rezultatul? TikTok laudativ – uite, dom’le, că se poate, „hotel de 200 de stele”.

Recent, la câteva luni după raidul regizat al lui Piedone la hotelul Internațional, am petrecut câteva zile acolo, în vacanță. Adevărul e că n-ai de ce să te plângi, totul e cum trebuie pentru un hotel de patru stele, unde lași peste suta de euro pe noapte: de la mâncare, la camere și piscină. Așa era și înainte de vizita lui Piedone, din relatările prietenilor.

Totuși, știm că atunci când cauți, găsești, iar Piedone ar fi găsit, măcar de dragul TikTokului, o oală fără capac, un cearșaf pătat sau niște praf pe unde nu trebuie. Asta, dacă n-ar fi fost vorba de hotelul tenebrosului tovarăș Rușanu, judecat și achitat pentru corupție, care acum zice că lui Piedone i se trage de la faptul că „s-a luat de multinaționale”.

Problema e că la circul lui Piedone, procurorii DNA au răspuns tot cu circ. Pentru că, dacă rețeta vindicativă a haiduciei în numele populației merge la piață și la fast-food, probabil că merge și în justiție. Epoca doamnei Kovesi ne-a dovedit-o cu vârf și îndesat.

Pompierismul cu capete înfipte în băț, defilate prin fața poporului, face treaba pe moment. Pe termen lung, nu se schimbă însă nimic sistemic. Kovesi și Piedone nu au rezolvat nimic.

Acum, când DNA pare o instituție de tip găină cu capul tăiat, care mai zvâcnește din când în când, rețeta Kovesi e scoasă de la sertar episodic. Evident, unii se întreabă după ce interese sunt alese aceste momente de un parchet unde șeful e implicat în investiții imobiliare alături de politicieni, în timp ce președintele țării spune că nu e mulțumit de activitatea procurorilor.

De ce spun circ? E greu să treci peste abjecta și complet lipsita de relevanță reținere la dosar a interceptării discuției dintre Piedone și soția sa, care îl înjura isteric, pentru că bea și se uită la alte femei. Pe tema asta, acum Piedone se victimizează că i s-a pus viața privată inutil pe tapet, și pe bună dreptate. Dar, mai grav e că acuzațiile care i se aduc acum lui Piedone, care a picat în plasa procurorilor pe telefonul șoferului implicat în alte combinații de corupție locale, la Sinaia, au toate șansele să se dilueze în justiție sau să aibă un efect sancționatoriu ridicol.

E circ și pentru că Piedone are la activ fapte de corupție mult mai grave, semnalate în investigații de presă bine documentate, cărora procurorii anticorupție nu ar fi avut decât să le ia urma, prin iubita metodă a autosesizării. Că, deh, când nu mai ai ofițerii SRI în birouri, să-ți aducă pe tavă probele la dosar, e bun și jurnalismul de investigație. Ca un făcut, însă, în cazul unora ca Piedone sau multor alți primari despre care există dovezi clare că au jucat murdar cu banii publici, nicio acuzație nu se lipește de ei. O fi de la faptele bune pe care le fac în numele românilor.

Chiar în interceptările de la Hotel Internațional, există indicii de corupție vizibile și pentru un licean care și-a comandat măcar o dată un joint sau vreo pastilă la telefon. Angajații hotelului pregătesc vizita ștabului ANPC vorbind de „avocado ăla, să nu uiți să mi le lași undeva” și de „sosurile” pe care scrie Piedone. Desigur, o fi vorba de dieta strictă a domnului Piedone, nu de șpagă. Dar e mai greu să probezi corupția reală, decât o banală divulgare de informații nepublice.

Între timp, viața în România în care ne facem că facem merge înainte. Din poarta vilei sale cu fântâni și statui, de etern angajat la stat, Piedone are tupeul să spună că și-a exercitat funcția de la ANPC „cu demnitate”. Mărturie că nu e așa îi stau TikTok-urile cu angajați și imigranți umiliți sau cu urletele animalice cu care constata abaterile. Apoi, zice că singura lui vină e că a fost om: „Statul mă acuză că sunt om”. Nu, stimabile: statul te acuză că ești un infractor corupt.

Din birourile lor unde dosarele cu greutate din era Kovesi sunt doar o amintire, procurorii DNA trăiesc și ei cu o impresie greșită: că au mai răpus un pic corupția.

Recomandările lui ALP

Bugetari cu averi în aur, pe bursă

E grea viața de angajat la stat, dar cumva tot vedem că unii oameni înfloresc financiar acolo, fără nicio explicație. De exemplu, ne arată Public Record, cumpără aur de milioane de euro la bursă. O fostă polițistă de frontieră și un director din Autoritatea Electorală Permanentă, aia de nu a aflat nici acum cum și-a finanțat campania Călin Georgescu, au pus ban pe ban de bugetar și uite că sunt milionari. Primul lingou e mai greu, că apoi merge treaba.

Filiera Băluță-MAE: azi în Berceni, mâine la New York

Primăria sectorului 4 a ajuns pepinieră de cadre diplomatice cu destinația New York. Sigur, doar pentru cei aleși, precum Tamila, fiica fostului ștab PSD Radu Cristescu, sau Dorinel Artene, soțul unei foste prefecte a Capitalei, tot din fauna PSD. Ambii, fără nicio pregătire în domeniu, evident, în afară de pilăraia de partid. Au fost rechemați în țară, după ce a scris de mizerie Snoop.

Cursa de 11 minute între viață și moarte, în Gaza

Exterminarea sistematică a populației palestiniene din Gaza de către Israel are atâtea fețe zilnice, că e greu deja să mai alegi. The Guardian descrie cum s-a transformat sistemul de împărțire a ajutoarelor umanitare și a hranei într-o capcană a morții, unde palestinienii aleargă către șansa la încă o zi de viață, luați la țintă aleatoriu de focurile militarilor israelieni. E o cursă de 11 minute, din care mulți nu scapă.

Infograficul Panorama

Că ne plac sau nu, manelele au fost mereu parte din cultura de consum muzical a românilor. Au evoluat odată cu societate, fiindu-i o oglindă fidelă, dar s-au adaptat extrem de bine și la era digitală și la cultura internetului. Într-un material interactiv de excepție, Edit Gyenge și Ciprian Ioana au făcut o călătorie istoric-muzicală prin momentele de cotitură ale manelelor din ultimii 35 de ani.

Dacă tăceai, deștept rămâneai: Nicușor Dan

Timpul trece, iar președintele pare că se afundă tot mai mult într-o relație de tip „crede și nu cerceta” cu serviciile secrete. M-am bucurat când l-am auzit că, dacă tot cugetă îndelung la numele pe care le va propune la șefia SRI și SIE, măcar n-ar dori să pună acolo securiști sau politruci. Ci oameni civili, cum s-ar zice.

Deie Dumnezeu, poate se gândește și cui lasă moștenire SPP, ograda eternului general Pahonțu, pepinieră de chipeși Ionuți, durabile șefe de protocol la Cotroceni și tentacule de influență prin viața României.

Ce m-a întristat a fost îndemnul lui Nicușor Dan către popor, de a citi comunicatele și rapoartele altor servicii secrete europene, pentru a ne satisface legitima întrebare dacă Rusia chiar s-a implicat în deformarea procesului electoral din România, în 2024.

„NATO, UE și Marea Britanie confirmă că Rusia desfășoară în statele europene, inclusiv în România, agresiuni de natură cibernetică, manipulare și dezinformare, inclusiv în campaniile electorale”, scrie președintele către popor.

Nimeni de bună-credință nu contestă aceste fapte. Tentaculele războiului informațional al Rusiei se întind în toată Europa și umflă orice curent anti-european, anti-democratic. Totuși, niciun stat NATO, UE și nici măcar UK-ul care a trântit ușa Europei în aplauzele Rusiei nu au anulat niște alegeri democratice, desfășurate fără fraude la vot, pentru că Rusia și-a pus arsenalul de trolli și bani negri în slujba unui candidat sau partid.

De aceea, întrebările care ne ard sunt: de ce am anulat tocmai noi, românii, alegerile și mai ales de ce am ajuns în acest punct critic pentru democrație, fără ca serviciile secrete să prevină sau să tragă semnalele de alarmă cuvenite? La acestea, președintele admite că „statul român trebuie să vină cu noi probe, pe măsură ce le descoperă, și ar fi trebuit să prevină ceea ce s-a întâmplat în noiembrie 2024”.

De acord, asta știam și singuri de acum 8 luni. Până atunci, funcționăm tot pe sistemul Iohannis, care nu ar fi deranjat o scamă de pe foile băgate sub nas de servicii: „citim și ne considerăm informați”.

Cifra săptămânii