„Nu poți să lași pe oricine să dea jos un perete oricum. Dar lucrurile ar putea să meargă un pic mai mult pe încredere în oameni, să-i responsabilizeze. Ar trebui să existe niște campanii, în situația în care există cineva care dorește să-și facă modificări în apartament, să trimită pe cineva de la primărie, să facă o comunicare cu toți membrii asociației. Oamenii să știe că sunt în siguranță”, este opinia lui Radu Negoiță.
„Decât să-l încarci pe om cu atâta birocrație”, adaugă el, „mai bine îl pui să semneze pe propria răspundere și îl verifici la sfârșit și, eventual, la o etapă pe parcurs pentru niște lucruri care nu mai sunt vizibile odată ce a dat cu albul pe perete”.
Ce-am avut și ce-am pierdut
Chiar înainte de a ajunge în punctul de a achiziționa un apartament într-un bloc vechi și de a regândi destinația încăperilor, arhitectul Radu Negoiță recomandă cumpărătorilor să analizeze cu atenție anul construcției și sistemul structural.
În cazul unui cutremur, acestea pot face diferența între viață și moarte. Profesorul Radu Sorin Văcăreanu, rectorul Universității Tehnice de Construcții București, a detaliat situația imobilelor din București construite înainte de Revoluție într-un alt articol publicat în Panorama.
„Compartimentarea din 1985 era, în medie, mult mai bine făcută decât cea de acum. Ținea cont de niște lucruri de bun-simț. În materie de accesibilitate în exploatare, puteai găsi în centrul orașului Râmnicu Vâlcea locuințe mai bine organizate decât în centrul Londrei sau al Parisului”, e de părere Radu Negoiță.
Argumentul, continuă arhitectul, este desigur că în centrul capitalelor occidentale, imobilele aveau deja sute de ani de la construire, în timp arhitectura comunistă pentru omul nou putea uneori să-i ofere confort în casă, în timp ce-i erau îngrădite mai toate celelalte libertăți.
Bucătării pătrate, multe spații de depozitare erau câteva dintre atuurile acelor vremuri. Acum nu prea mai ținem butoiul cu varză în balcon și nici conservele pentru iarnă în cămară, iar plapuma voluminoasă de lână a fost înlocuită cu pilote subțiri care nu mai au nevoie de debarale pentru depozitare pe timpul verii.
Au apărut însă fel de fel de electrocasnice, avem hobby-uri, ne creștem diferit copiii, adesea lucrăm de acasă și avem nevoie ca spațiul să fie compartimentat altfel. Ai crede că după ‘90 dezvoltatorii au deslușit aceste nevoi. Dar goana de a face bani rapid din orice metru pătrat a dus la apariția a tot felul de aberații. Radu Negoiță vorbește despre ele în cartea sa „Disconfort Residence”.
„Sunt cazuri ori cu risipă de spațiu, faci un dormitor nefiresc de mare sau câte un hol nefiresc de lung și pierzi spațiu din living, din baie sau din bucătărie, ori folosește spațiul prost, ori e prea puțin spațiu”, detaliază arhitectul în interviul pentru Panorama.
Ne dă și un reper. „Livingul este un spațiu unde fiecare membru al familiei, în modul ideal, ar trebui să poată să facă ceva în proximitatea celorlalți, dar având în același timp autonomie. Livingurile optime sunt cele mai late de 3,5m pentru că permit orientarea mobilierului pe care stai așezat în mai mult de o direcție. Așa avem posibilitatea să facem și altceva decât să stăm încolonați pentru a ne uita la televizor”, este sfatul lui Radu Negoiță.
Sfaturi (ne)solicitate despre cum să dărâmi un perete
E plin internetul de sugestii despre cum să faci o recompartimentare „pe blat”. „Dacă ești sigur că e de BCA, dă-l jos fără jenă. Încearcă să fii finuț și să nu faci foarte mare gălăgie să nu se sesizeze vecinii”, e sfatul unui utilizator de Reddit la o postare în care un alt utilizator se plângea că „nu prea-i place peretele dintre hol și bucătărie”.
„Lasă birocrația, just do it atâta timp cât nu-i de rezistență, ci doar de compartimentare”, e recomandarea altcuiva.
„Eu, în locul tău, spărgeam peretele și nu anunțam pe nimeni, angajam un inginer civil să vadă dacă nu afectează cu nimic structura de rezistență și chemam trei Dorei și îi dădeam bătaie”, îl încurajează un alt utilizator.
Una dintre concluziile care se desprind din discuțiile online este că, decât să treacă prin tot lanțul de aprobări, oamenii riscă și-și fac lucrările de capul lor. Unii înțeleg rigoarea și apelează la experți pentru a se asigura că nu provoacă daune iremediabile imobilului, fără a mai cere și autorizația de construire/desființare, alții habar n-au că așa ceva există.
„Sincer eu nici nu știam ca îți trebuie autorizație ca să dărâmi ce vrei în casa ta. Cine face legile astea bizare? Sau le place așa de mult umblatul cu acte și dosare cu șină?”, se întreabă un alt utilizator de Reddit la aceeași postare.
Unii dintre proprietarii care fentează legea se lovesc, mai devreme sau mai târziu, de consecințe. Dacă scapi basma curată și vecinii nu te reclamă, problemele ar putea apărea la înstrăinarea locuinței.
„Oamenii se lovesc de acest aspect când vor să vândă și achiziția se face cu credit ipotecar”, atrage atenția Cosmin Mitrulescu. „Vine un reprezentant al băncii și observă că ce este în releveu nu este și în realitate și cere documentele în baza cărora s-au făcut modificările”. În lipsa lor, banca nu aprobă ipoteca până când actele nu sunt actualizate.
Și da, poți face această actualizare și dacă n-ai avut de la bun început autorizația de construire/desființare, dar traseul e cam același: arhitect, structurist, autorități locale.
Așadar, dacă vara aceasta vreți să dărâmați vreun perete prin casă, mai bine amânați pentru la anul căci probabil nu vă ies avizele până la finalul anotimpului. Altfel țineți cont de sfatul structuristului consultat de Panorama: dacă dai de beton, oprește-te!