Ce faci dacă trebuie să scapi de deșeuri mari? Gândește-te de două ori înainte să chemi „un băiat de pe net”

La 45 de minute de București, pe drumul spre Pădurea Comana, faci stânga și ajungi într-un loc care zici că e un decor de teatru instalat în natură. 

Lângă marginea satului Copăceni, două fotolii cândva albe stau pe marginea drumului, sub un copac încă verde. În lumina caldă de octombrie, arată ca un showroom.  Mai că îți vine să le iei acasă. Pe ele, un PET și o pungă roșie de plastic. 

Dacă te uiți cu atenție în jur, găsești suficiente obiecte de mobilier cât să decorezi o cameră. Asta în condițiile în care obiectele abandonate pe câmp ar fi în stare bună de utilizare.

Într-o râpă, un fotoliu portocaliu pare că începe să prindă rădăcini. Trei pași mai încolo, cresc ciuperci într-un cadru negru de monitor. Iar pe un morman de gunoi, cineva s-a descotorosit de o jumătate dintr-o cadă, care e acum plină de iarbă. Asta e doar ce se vede la drum. 

Punctele nevralgice de pe harta deșeurilor din România pulsează în mijlocul pădurilor, pe malurile râurilor și la marginea localităților. Toate, zone pustii în care oamenii abandonează ce nu mai folosesc, neimpresionați de amenda de până la 45.000 de lei pe care riscă să o primească sau de faptul că le poate fi confiscată mașină.

Situația e cu atât mai gravă în jurul marilor orașe. Acolo, grămezile de deșeuri voluminoase au două surse de proveniență: urbană și rurală. 

Raul Pop, director de programe la Asociația Ecoteca, spune pentru Panorama că cea mai mare parte a deșeurilor voluminoase care provin din zone urbane si peri-urbane sunt aduse exact din locurile în care există dezvoltări imobiliare noi și reabilitări sau remobilări ale caselor vechi.

Valentin Krancevik, de la „Let’s do it, Romania!”, vede fenomenul ca pe un eșec al primăriilor și explică faptul că firmele de salubritate fac exclusiv activitățile pentru care au fost contractate. Cu alte cuvinte, dacă nu sunt plătite de primărie să ridice deșeuri voluminoase, nu o vor face sau o vor face pentru prețuri prohibitive.

Toamna aceasta, a igienizat zona alături de voluntari, la cea de-a XI-a ediție a Zilei Naționale de Curățenie. A raportat atunci primăriei Copăceni, prin intermediul aplicației lansate de „Let’s do it, Romania!” în august, deșeurile voluminoase pe care le-a găsit. Unele au fost ridicate între timp, altele stau în continuare acolo. 

Dilema generatorului de deșeuri

În categoria deșeurilor voluminoase intră obiectele masive de mobilier, electrocasnicele și obiectele sanitare – în principiu, cam tot ce vrei să eliberezi dintr-un apartament la o renovare.

Aici începe drumul fotoliului spre câmp și, simultan, dilema generatorului de deșeuri – cum sunt numite în termeni legali persoanele responsabile de abandonul deșeurilor voluminoase în natură.

Ilinca este un exemplu de bună practică. În urmă cu doi ani, a cumpărat un apartament complet mobilat care trebuia golit în totalitate pentru renovare. În fața provocării de a coborî de la etajul 10 o canapea, o bibliotecă, un șifonier dublu și mobila de bucătărie, a ales să le doneze pe Freecycle, un grup de Facebook folosit de oameni pentru a dona diverse obiecte. 

„Am pus anunț cu poze, zona și intervalul de colectare, apoi cine ne-a scris în privat a primit adresa exactă. A venit o doamnă doar pentru două ghivece și un scurgător de vase. S-a dat cam tot cu excepția dulapurilor din bucătărie care n-au putut fi scoase întregi din perete”.

Pentru a depozita cada, vasul de WC, lavoarele și ușile vechi într-un loc cu autorizație de mediu, Ilinca a fost nevoită să scoată bani din buzunar. 

Cât costă să nu devii eco-sabotor

În Capitală, serviciile de salubritate ajută oamenii să nu devină „eco-sabotori”, dar totul are un preț. Am sunat la serviciile de salubritate ale primăriilor de sector pentru a afla ce pot să facă gratuit și ce e contra cost.

Când vine vorba de canapele și obiecte de mobilier voluminoase, locuitorii tuturor sectoarelor, cu excepția celor din Sectorul 6, au gratuitate în anumite intervale ale lunii. Asta presupune însă programare și niște mâini vânjoase care să te ajute să cobori mobila în fața blocului, în intervalul stabilit – nu mai devreme, pentru că riști amendă.

Dacă discutăm despre sacii de moloz proveniți din construcții, se schimbă datele problemei, iar prețurile variază de la 226 de lei/metru cub la 780 de lei pentru aceeași cantitate. Mai mult, Romprest, compania de salubrizare din Sectorul 1, estimează că un metru cub de moloz ar umple 12 saci de rafie, în timp ce pentru Rosal, compania din Sectorul 4, același metru cub umple doar 8 saci de rafie.

Sursa datelor: direcțiile de salubrizare ale primăriilor de sector

Mai ieftin nu înseamnă mai verde

Puși în fața prețurilor practicate de serviciile de salubritate, care se adaugă costului și așa prohibitiv al unei renovări, unii proprietari se văd nevoiți să apeleze la firme-fantomă. Iar oferta este mai mult decât generoasă: o căutare pe OLX aduce prețuri mult mai avantajoase decât la salubrizare, care încep de la 6 lei/sac și 100 de lei/transport mobilier vechi.

Aici începe cercul vicios, spune Valentin Krancevik, de la „Let’s do it, Romania!”. El explică și tarifele mici practicate de „particulari”:

Așa se face că multe din aceste persoane contractate de pe internet ajung să abandoneze canapelele, fotoliile și căzile pe același câmp pe care le abandonează și localnicii, din lipsă de educație și soluții.

„Nu mai poți să vezi iarba de deșeuri”

Sunt zone lângă București unde „nu mai poți să vezi iarbă de deșeuri”, mai povestește Valentin Krancevik. Una dintre ele se întinde pe doi kilometri, la marginea comunei 1 Decembrie.

Dincolo de canapele și fotolii înghițite de iarbă și arbuști, pe șoseaua prin care Ceaușescu planifica să lege Capitala de portul de la Dunăre au crescut grămezi întregi de deșeuri provenite din construcții, pe care oamenii le-au adus cu camioanele ani de-a rândul și le-au abandonat pur si simplu. 

Munții de mizerie clădiți din textile, anvelope, fâșii de plastic de la sere și chiar jucării vechi sunt vizibili pe Google Maps. Au fost depozitate de-a lungul timpului, pe vremea când perimetrul delimitat funcționa ca o groapă de gunoi. Între timp a fost închisă din cauza neregulilor, dar oamenii au continuat să abandoneze acolo tot ce nu puteau duce la rampa de gunoi autorizată.

Ca să blocheze accesul camioanelor, Primăria 1 Decembrie a instalat două bucăți uriașe de beton, dar oamenii ingenioși au găsit alternative, spune, pentru Panorama, inspectorul de mediu de la Primăria comunei 1 Decembrie, Dragoș Barbu.

„Nu poți să fii în permanență acolo sau să ai pe cineva în permanență care supervizează zona. Mai ales că e proprietate privată. Am blocat drumurile care duc spre dig, spre Argeș, ca să nu poată fi vinovați locuitorii comunei pe partea de deversări”, explică el. 

„În principiu, acum vin pe dig oameni din București, din Dărăști și din comunele apropiate. Încercăm să-i prindem și pe aceștia și să păstrăm o zonă cât mai curată”, adaugă inspectorul de mediu, care mai spune că proprietarii fostei gropi de gunoi au fost amendați deja cu 75.000 de lei.

Centrele cu Aport Voluntar: finanțate prin PNRR, evitate de mulți primari

Ca să fie depozitate ecologic, oamenii ar trebui să  ducă deșeurile pe care nu le colectează firme autorizate la așa numitele Centre de Aport Voluntar – pe scurt, CAV. Acestea sunt obligatorii în UE și, potrivit legii, ar fi trebuit să apară și în România încă din trimestrul trei al lui 2024. Nu s-a întâmplat asta, pentru că nu există niciun fel de presiune pe primari și primării, acuză fostul șef al Gărzii de Mediu, Octavian Berceanu.

„Parlamentul nu a vrut să creeze presiune pe primari, pentru că ei aduc voturile. În plus, cine câștigă Consiliul Județean și are relația cu primarul de facto pune în teren și șeful Gărzii de Mediu. Va fi o presiune la nivel de infringement la nivel european, pe care o va suporta tot contribuabilul”.

Pentru ca oamenii să debaraseze gratuit tot ce abandonează acum pe câmpuri, Uniunea Europeană a alocat 1,2 miliarde de euro prin PNRR pentru construirea acestor CAV- uri , însă din 1900 de primării au aplicat doar 552. Singurul aport din partea autorităților este punerea la dispoziție a unui teren pe care să se construiască această platforma.

Până să înceapă să funcționeze Centre cu Aport Voluntar în toată țara, baza stă tot în civismul cetățeanului care poate raporta deșeurile voluminoase, fie la poliția locală, fie pe aplicația lansată de „Let’s do it, Romania!”.

Din cele 336 sesizări despre deșeuri abandonate, 51 de zone au fost curățate de primării, 280 sunt în curs de prelucrare iar cinci cazuri au eșuat.

De partea cealaltă, pentru cei care au nevoie să scape de deșeuri mari și vor să fie cetățeni responsabili, adică oameni care nu-și duc fotoliul sau cada veche în câmp, soluțiile eco-friendly nu sunt multe și toate sunt scumpe.

Cei care încearcă: bune practici de depozitat deșeuri voluminoase

Alte comune au înțeles că aici e cheia, la preț. Un exemplu de bună practică vine de la comuna Ciugud, care a spart normele la capitolul infrastructură modernă, digitalizare și, evident, sustenabilitate. 

Primarul independent Gheorghe Damian, ales pentru a șaptea oară, ne-a povestit că în comuna cu 4.000 de locuitori există campanii trimestriale pentru colectarea deșeurilor voluminoase, iar la cerere acestea pot fi și mai dese, în funcție de solicitările locuitorilor. Și cel mai important: aceste servicii sunt gratuite, iar pentru tineri și persoanele cu handicap, nici pentru colectarea gunoiului menajer nu se percepe vreo taxă. 

„Operatorul de salubrizare aduce un container pentru deșeuri voluminoase, primăria popularizează campania, iar oamenii le depozitează. Apoi, sunt duse la Centrul de Management Integrat al Deșeurilor. Aici, sunt dezasamblate și puse pe căprării – dintr-o canapea se scoate partea lemnoasă și se duce fie către tocat, fie se folosește ca material de foc, iar partea cealaltă se compostează cât se poate composta sau se depozitează în groapă”, a relatat edilul, pentru Panorama.

Aflat la conducerea celei mai inteligente comune din țară, primarul din Ciugud vede o singură soluție pe termen lung pentru ca iarba să nu se mai strecoare printre canapele abandonate pe câmpurile din Romania: educația. 

„În Ciugud, am dezvoltat proiecte în parteneriat cu școala, pentru conștientizare legat de ceea ce înseamnă colectare selectivă. I-am dotat pe oameni cu pubele galbene și albastre, le-am dat compostoare și i-am sfătuit să transforme biodegradabilul în gunoi. Avem campanii de verificare a pubelelor pe care le realizează un coleg, împreună cu copiii de la școală. Verificăm pubelele și, dacă constatăm ca nu s-a colectat conform regulamentului nostru, posesorul primește un cartonaș roșu. Dar nimeni nu a primit până acum amendă”.

În alte părți și în orașe mult mai mari, abordarea e similară: colectarea deșeurilor mari e gratuită. Așa se întâmplă și la Paris, de exemplu, care oferă fără taxă și în orice zi a lunii servicii de debarasare a deșeurilor voluminoase. Un detaliu care ar fi relevant și în cazul Bucureștiului e că aceste servicii sunt gestionate de primăria generală, nu de arondismente (sau sectoare, în cazul românesc).  

În fiecare an, până la 120 de mii de tone de obiecte voluminoase sunt colectate în capitala franceză, fie direct la centrele de colectare a deșeurilor, fie, în cazul a mai mult de o treime, la piciorul clădirilor. Canapelele, fotoliile și celelalte obiecte de mobilier reprezintă în prezent 12% din tonajul total sortat în centrele de colectare a deșeurilor.

E adevărat că fiecare solicitare este limitată la trei metri cubi de persoană per colectă, dar, spre deosebire de serviciile din București, pot fi făcute solicitări oricât de des e nevoie, iar serviciul rămâne gratuit.