Cum au reușit ucrainenii să răstoarne îngenuncherea luptei anticorupție, în doar nouă zile

Cum funcționează arhitectura anticorupție a Ucrainei: ce sunt NABU și SAPO

Miezul problemei au fost Biroul Național Anticorupție și Parchetul Specializat Anticorupție, două instituții de la temelia luptei anticorupție din Ucraina, esențiale pentru restabilirea încrederii populației în stat și în egală măsură pentru aderarea la Uniunea Europeană. Spre deosebire de România, unde există doar DNA ca parchet specializat pe cazurile de corupție, în Ucraina există două entități care lucrează împreună: una realizează ancheta, alta supervizează legalitatea și susține dosarele în fața judecătorilor.

Biroul Național Anticorupție al Ucrainei (NABU) este instituția responsabilă cu investigarea marilor cazuri de corupție la nivel înalt, vizând oficiali din administrația centrală, parlament, sistemul judiciar și companii de stat. Creat în urma presiunii societății civile și a partenerilor internaționali, NABU este considerat un pilon esențial al eforturilor de reformă și transparență post-Maidan.

Parchetul Specializat Anticorupție (SAPO) este partenerul instituțional al NABU, având rolul de a supraveghea legalitatea investigațiilor și de a susține dosarele în instanță. Independența și eficiența SAPO sunt cruciale pentru finalizarea anchetelor și obținerea condamnărilor în cazuri de corupție la nivel înalt.

Arhitectura este completată de Înalta Curte Anticorupție (HACC), instanța specializată, care judecă exclusiv dosarele de corupție investigate de NABU și instrumentate de SAPO. Creată în 2019, HACC are un rol esențial în asigurarea unui proces echitabil și eficient în cazurile de corupție la nivel înalt, contribuind la încrederea publică și la sprijinul internațional pentru reformele judiciare din Ucraina.

Decizia care a scos oamenii în stradă a fost de a pune NABU și SAPO sub tutela Procurorului General care deținea astfel controlul asupra anchetelor, inclusiv autoritatea de a le opri.

Or, în condițiile în care există o anchetă în desfășurare care vizează un fost vicepremier apropiat al președintelui Ucrainei, societatea civilă a tras semnalul de alarmă. Concentrarea unei asemenea puteri în mâinile unei singure persoane e semn rău pentru ambițiile și devotamentul poporului față de valorile democratice.

Proteste în vreme de război

Olha Konsevych este jurnalistă și media manager, iar înaintea declanșării războiului a condus redacția postului de televiziune ucrainean Channel 24. Într-o discuție cu Panorama, ne-a povestit ce i-a determinat pe ucraineni să reacționeze atât de rapid.

Decizia a fost cu atât mai surprinzătoare și mai suspectă, cu cât președintele Volodimir Zelenski îi obișnuise pe cetățeni cu o comunicare foarte limpede în privința războiului și a eforturilor de a securiza sprijin extern și în același timp de a găsi o soluție.

Dar această claritate nu s-a extins mereu la afacerile interne ale țării. Iar contextul în care s-au derulat evenimentele a lucrat și mai mult în defavoarea lui Zelenski.

„NABU a fost supus mai multor percheziții în ultimele luni. Jurnaliștii au numărat cel puțin 80. E greu să muncești în aceste condiții, mai ales că în multe dosare sunt cercetați oameni apropiați președintelui”, detaliază Angela Grămadă. 

„În al doilea rând”, adaugă ea, „au apărut multe întrebări despre procedura de votare a acestei legi. A lipsit dezbaterea publică, apoi a fost adoptată foarte repede și promulgată de președinte noaptea”.

Graba cu care s-au parcurs toate aceste etape a ridicat cele mai multe semne de întrebare.

Forța motrice a acestor manifestații au fost tinerii, remarcă Olha Konsevych. „Sunt mai activi, sunt mai impulsivi, poate, și cred că au devenit un fel de voce a conștiinței colective. Cred că ideea a fost: dacă nu considerăm că această reformă este o problemă, atunci ce-o să mai urmeze?”.

Jurnalista povestește că manifestațiile au fost pașnice, deși au fost persoane care au încercat să le deturneze. În plus, scandările nu au fost împotriva președintelui sau a conducerii de la Kiev, ci au fost o pledoarie pentru transparență, mai ales că de această transparență decizională depinde și sprijinul extern nu doar pe drumul integrării europene, ci și în războiul cu Rusia. 

Volodimir Zelenski a părut surprins de reacția furioasă a populației.

„Cred că nici nu a bănuit că va exista o astfel de reacție, având în vedere că multe alte decizii s-au luat în tăcere”, crede Olha Konsevych. 

„Aș zice că principalul mesaj e că politicienii trebuie să se comporte în mod responsabil și, în cazul de față, dacă vor o reformă, să urmeze parcursul legislativ normal și să înainteze un proiect de lege”, e de părere jurnalista ucraineană.

Ceea ce s-a și întâmplat. O comisie mixtă a pus pe hârtie reforma celor două instituții anticorupție și a înaintat proiectul spre dezbatere în Parlament, cu scopul de a anula legea anterioară.

Proiectul a fost introdus in Parlament pe 31 iulie, adoptat și promulgat în aceeași zi.

Lucrurile se mișcă greu în lupta împotriva marilor corupți

Altă țară, alți cetățeni, alte instituții, dar problema este aceeași și pentru Ucraina, și pentru România. Multe dosare de corupție încă zac nerezolvate. 

Olha Konsevych relatează pentru Panorama că sunt anchete în lucru și de 10 ani și că inclusiv activiștii anticorupție au criticat felul în care se desfășoară activitatea în cele două instituții. Pe de altă parte, ele sunt esențiale pentru clădirea unui stat european și trebuie reformate, astfel încât să sedimenteze încrederea populației și să ofere garanții partenerilor externi că banii primiți prin diverse mecanisme de sprijin merg acolo unde e nevoie, nu acolo unde „trebuie”.

Dată fiind experiența de până acum a României, istoricul Armand Goșu se declară mai optimist în privința succesului luptei anticorupție din Ucraina față de rezultatele din țara noastră, după aproape 20 de apartenență la Uniunea Europeană. 

Călită prin Revoluția Portocalie, apoi Revoluția Demnității, așa cum a rămas în istorie Euromaidanul, societatea civilă din Ucraina are reflexe de mare finețe în a identifica orice tentativă de îndepărtare a țării de la traseul spre aderarea la Uniunea Europeană.

Dificultatea este că agresiunea rusă a dus la o concentrare a puterii la Kiev, în mâinile lui Zelenski și ale responsabililor militari de rang înalt, și a provocat ceea ce Angela Grămadă numește „un război cu altfel de arme” între președinte și instituțiile statului. 

„Cetățenii Ucrainei”, adaugă experta în relații internaționale, „înțeleg foarte bine provocările și riscurile pe care și le asumă atunci când este vorba despre modul în care statul ar trebui să se dezvolte într-un context de agresiune militară deschisă. Ei nu au renunțat niciodată să monitorizeze și să ceară de la instituțiile statului să fie transparente”. 

Cum a manipulat Rusia acest episod de revoltă

Așa cum era de așteptat, propaganda rusă s-a cățărat până în vârful evenimentelor din Ucraina și le-a răstălmăcit publicului într-o cheie complet diferită de intenția oamenilor din stradă.

„(Rușii) folosesc acest moment ca o oportunitate de a denigra și mai mult imaginea lui Zelenski ca șef al statului și a celorlalte instituții, ca să aibă un avantaj în negocieri. Și nu în negocierile de pace, căci nu se poate vorbi de pace în acest moment, dar măcar în negocierile pentru un armistițiu”, detaliază Angela Grămadă. 

Tot ea spune că după Euromaidan, s-au luat măsuri de limitare a influenței ruse – pe care Zelenski o dădea ca argument pentru reforma intempestivă – în instituțiile statului, dar schimbările s-au împiedicat uneori de interesele diverselor grupuri de influență. 

Totuși, Moscova s-a speriat văzând că ucrainenii ies în stradă pentru a apăra buna funcționare a instituțiilor chiar și în vreme de război, crede președinta ESGA. Ba mai mult, forța lor a fost atât de convingătoare, că Zelenski a și făcut un pas înapoi.

UE a blocat 1,5 mld. de euro destinați Ucrainei

Lupta împotriva corupției este unul dintre elementele după care se modelează și relația Ucrainei cu alte țări sau instituții și de care este strâns legat ajutorul financiar pentru efortul de integrare în UE.

În ciuda condițiilor excepționale în care se desfășoară această integrare, UE nu face concesii. 

Din a patra cerere de plată a Ucrainei din programul civil Ukraine Facility, Bruxelles-ul a reținut 1,5 miliarde de euro, pentru că din cele 16 reforme, trei care vizau reforma în justiție nu au fost îndeplinite. 

Una dintre aceste trei reforme ține de funcționarea Înaltei Curți Anticorupție (HACC), cea care completează misiunea NABU și SAPO. Puternic subdimensionată din punct de vedere al personalului, instanța a avut rezultate modeste.

Ucraina are la dispoziție un an să vină cu dovada atingerii acelor obiective, altfel pierde banii. 

„De lupta împotriva corupției depinde nivelul de asistență pe care îl primește Ucraina. Până la urmă, procesul de integrare europeană pune practic bazele funcționării instituțiilor și rezilienței acestora în ceea ce privește interferențele unor actori politici”, declară Angela Grămadă. 

După nouă zile, mai repede decât anticipa oricine, independența NABU și SAPO a fost restabilită. Rămân concluziile.