Ilustrația foto din acest material a fost realizată cu ajutorul unui soft de inteligență artificială / © Panorama

Poveste vizuală

Frica de eșec în antreprenoriatul din România și de ce femeile se tem mai mult decât bărbații

Într-o perioadă de suprapunere a atâtor crize, unele dintre ele existențiale (pandemia și războiul), cu scenarii de recesiune în tot mai multe economii ale lumii, orice discuție despre cum ne vom reveni, ca țări, ca societăți și ca indivizi, e influențată, printre altele, și de felul în care ne raportăm la eșec și la risc. 

În plan economic, cu un stat îndatorat la cote-record și cu cheltuieli din ce în ce mai mari, redresarea la care sperăm acum va fi influențată puternic de reziliența și de curajul antreprenorilor. Or, din acest punct de vedere, după cum vom vedea în acest material vizual, românii nu stau deloc bine. 

Iar temerea noastră de eșec în afaceri se suprapune cu o relație toxică pe care o avem cu banii și cu viitorul, pe care Panorama a explicat-o în documentarul „De ce trăim de azi pe mâine”, pe care îl puteți urmări AICI. La toate acestea se adaugă și motivele care fac ca, în continuare, femeile să reprezinte o parte prea mică din mediul antreprenorial, cauzele aici fiind multiple, sistemice și greu de descâlcit.

Frica joacă un rol dominant în viața noastră de zi cu zi, chiar fără să ne dăm seama. Multe dintre deciziile pe care le luăm au la bază instinctul de autoconservare, nevoia de a evita ridicolul, situațiile neplăcute sau periculoase, că vorbim de pericol fizic, emoțional sau financiar. 

Frica de eșec a devenit un buzzword al vremurilor noastre, când totul se schimbă și se reinventează cu viteză amețitoare, iar noi trebuie să găsim căi să ne adaptăm mereu la toate aceste noi forme de a munci, a trăi și a cheltui. Fie că vorbim despre schimbarea locului de muncă, a domeniului de activitate, a obiceiurilor zilnice, toate cer o doză de acțiune care implică și un posibil eșec.

Frica de eșec este, însă, o parte importantă a experienței antreprenoriale. Felul în care sunt gestionate multiplele episoade de eșec controlat face diferența în anduranța business-urilor la nivel global.

Frica de eșec în România față de alte state europene

Eșuează rapid, eșuează ieftin și învață din experiențele tale. Așa sună o vorbă de duh din mediul antreprenorial. Însă realitatea e că nu toată lumea are curajul să eșueze și, mai ales, să controleze dimensiunea eșecului. 

În 2021, potrivit datelor Global Entrepreneurship Monitor, România s-a poziționat printre primele locuri în Europa la frica de eșec. Mai temători decât români sunt grecii,  spaniolii, ciprioții și irlandezii.

Ce e și mai important e detaliul că România e la cel mai înalt nivel al fricii de eșec de la criza economică din 2008 încoace. Cel mai puțin frică ne-a fost în 2011 și 2013

Cel mai probabil, cei doi ani de pandemie și-au lăsat amprenta asupra curajului de a construi o afacere în vremuri incerte. Iar dacă așa stăteau lucrurile în 2021, anul celor mai recente date, nu avem de ce să ne închipuim că aversiunea față de risc și teama de eșec s-au ameliorat de la începutul războiului în Ucraina și de la agravarea crizei energetice. E un detaliu esențial când ne setăm așteptările pentru ce va urma, în plan economic.

Evoluția fricii de eșec (2007-2021):

Totodată, dacă ne uităm la intențiile antreprenoriale, constatăm că procentul celor care au de gând să își deschidă un business în următorii trei ani ani este considerabil mai mic față de ultimii ani. Acest lucru se întâmplă din varii motive, frica de eșec și incertitudinea jucând un rol major. 

Frica de eșec = Procentul populației de 18-64 de ani care este de acord că vede oportunități bune, dar nu ar începe o afacere, de teamă că ar putea eșua.

LEGENDĂ:

Cât de mult ne afectează frica de eșec

Frica este sistemul de avertizare al creierului cu privire la experiențele neplăcute viitoare. Vigilența strămoșilor noștri ne-a echipat cu o capacitate de concentrare deosebită pe semnalele de pericol. Suntem pregătiți să captăm semnale negative și să le acordăm mai multă importanță decât ar fi cazul. Această trăsătură evolutivă de a fi în permanență în căutarea pericolului are consecințe asupra stilului nostru de viață. Chiar și când integritatea noastră fizică nu mai este amenințată la fiecare pas, avem tendința să fim vigilenți și să încercăm să evităm pe cât posibil pericolul. 

Pericolele au căpătat, astfel, forme mai puțin palpabile, iar eșecul este una dintre ele. 

În termeni medicali, frica de eșec se numește atichifobie. Persoanelor cu atichifobie le este greu să se confrunte cu eșecul, din cauza lipsei de încredere în abilitățile lor. Ei cred că, dacă există șansa de a eșua la ceva, nu are rost nici măcar să încerce.

La maturitate, frica de eșec este un puternic determinant al răspunsului și reacțiilor în diverse circumstanțe de viață.

Potrivit unui raport din 2018 al Global Entrepreneurship Monitor, aproximativ o treime dintre antreprenorii care doresc să își deschidă o afacere nu o fac din cauza fricii de eșec.

În majoritatea județelor, doar o treime dintre femei sunt antreprenori

Discuția despre frica de eșec și impactul ei asupra antreprenoriatului are și o importantă componentă de cultură de gen. E vorba aici inclusiv de felul în care femeile și bărbații se raportează diferit la risc. 

În România, când vine vorba despre antreprenoriat, bărbații rămân de departe dominanți. Potrivit datelor publicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului, în mai bine de jumătate dintre județele țării, abia o treime dintre asociații/acționarii firmelor sunt femei (date din august 2022).

Județele cu cele mai multe femei antreprenor sunt Tulcea, Galați și Brăila, iar la polul opus se clasează județele Sibiu, Botoșani și Harghita.

Iar dacă procentul de antreprenori femei din România pare mic, adevărul e că, raportat la restul Europei, nici nu stăm atât de prost. Procentul femeilor care conduc o afacere în țările UE este mult mai mic față de cifrele înregistrate în România.

Potrivit Comisiei Europene, antreprenoriatul feminin este o „sursă subexploatată de creștere economică”, care promite locuri de muncă și inovare. Este, deci, o resursă care nu poate fi ignorată în discuția despre redresarea economică atât de necesară acum.

 

Frica de eșec începe în copilărie

Frica de eșec și felul în care se manifestă ea în mediul antreprenorial au rădăcini foarte adânci. Sunt cauze culturale și profund legate de educația timpurie, ceea ce ne arată încă o dată cât de important e sistemul educațional în dezvoltarea viitoare a unei țări. 

Eșecul și raportarea la eșec se educă de foarte mici. Specialiștii au arătat că frica de eșec este un puternic determinant al performanței școlare. O doză sănătoasă de frică de eșec poate să însemne enorm în rezultatele unui copil, arată un studiu OECD realizat la testele PISA din 2018. 

Concret, la momentul susținerii testelor la citire, performanța copiilor a fost analizată în paralel cu o sursă determinantă a fricii de eșec. 

Fetele reacționează mai bine la frica de eșec. Până într-un punct

La momentul creșterii indicelui fricii de eșec, s-a constatat că fetele și-au îmbunătățit considerabil performanța la citit. Aparent, frica de eșec are un caracter motivațional și este direct proporțională cu performanțele școlare. Rezultatele sunt foarte pregnante în economii dezvoltate, unde există și un decalaj de gen puternic la nivelul societății. Fetele din Statele Unite și Finlanda și-au îmbunătățit rezultatele la citire cu 17 puncte, asta în condițiile în care media OECD este de 9 puncte în plus. 

Fetele din România și-au îmbunătățit performanța la citire tot cu 9 puncte, în momentul în care s-au confruntat cu frica de eșec. E, deci, în linie cu scorul mediu, întâlnit și în câteva state din Asia și Europa de Est. E un indiciu care ne sugerează că, atunci când căutăm explicații pentru decalajele de gen din mediul antreprenorial din România, răspunsurile par să fie în altă parte. Fetele reacționează mai bine la eșec, dar strict în sensul că sunt motivate să se dezvolte. Asta, după cum vom vedea, nu se traduce neapărat în acțiune externă.

Însă frica de eșec nu motivează pe toată lumea. Câteva state din America Latină și Balcani reacționează negativ la frica de eșec, prin scăderea performanței școlare, ceea ce vorbește despre gradul de „echipare” a copiilor când vine vorba despre situații de viață stresante. 

În aproape jumătate din state, băieții nu reacționează bine la frica de eșec

Dacă în majoritatea statelor fetele sunt puternic motivate în situații de criză, în 31 de țări din 75, băieții au înregistrat punctaje mai mici la citire în momentul în care au fost confruntați cu frica de eșec.

La acest capitol, băieții din România înregistrează printre cele mai mari decalaje față de rezultatul normal, atunci când au fost puși în fața fricii de eșec. 

Infograficul alăturat ne arată că, la fel ca în cazul fetelor, și în cazul băieților, dezvoltarea economică a statului (și implicit a sistemului de educație) crește potențialul competitivității unui copil și capacitatea de a se mobiliza pentru a evita eșecul. În aceste state, copiii sunt echipați corespunzător pentru a răspunde la situații stresante. E o reziliență care contează mult în viața de adult.

Fetele cred că eșecul este cauzat de inabilitatea lor, în timp ce băieții pun eșecul pe seama cauzelor externe

Totuși, de ce fetele, în majoritatea lor, se feresc de eșec, dar, în același timp, vedem că se simt motivate în momentul în care se confruntă cu o potențială apariție a eșecului? 

În infograficul anterior, am văzut că fetele răspund la eșec diferit față de băieți. Când fetele fac greșeli, este mai probabil să interpreteze eșecul ca pe un semn al lipsei unor abilități – un factor mult mai greu de schimbat. Băieții, pe de altă parte, tind să atribuie eșecul unor circumstanțe mai controlabile, externe.

În cartea sa, The gift of failure, Jessica Lahey vorbește despre faptul că, de obicei, fetele sunt mai protejate de greșeli de către părinți și ajung să se teamă puternic de eșec, motiv pentru care  evită riscurile și pun accent pe aparențe și imaginea pe care o lasă în societate, în defavoarea învățării din greșeli. Acest lucru, susține Lahey, determină o creștere a vulnerabilității în fața depresiei, anxietății și stresului. 

La nivel mondial, numărul femeilor cu tulburări depresive și de anxietate este mult mai mare față de cel al bărbaților, iar în ultimii ani, numărul de anxiolitice prescrise a crescut la nivelul Europei.

Când sunt puse în fața unor rezultate slabe, sau chiar în fața eșecului, fetele sunt predispuse să evalueze că de vină este lipsa talentului lor. Acest lucru a fost analizat și de Science Advancements la testele PISA din 2018.

Potrivit acestui studiu realizat pe un eșantion de 500.000  de elevi din 72 de state, la întrebarea „Când eșuez, mi-e teamă că s-ar putea să nu am suficient talent”, peste 60% din fete au răspuns că sunt de acord cu această afirmație, în timp ce băieții au răspuns afirmativ în proporție de doar 47%.

Fetele își pun constant la îndoială abilitățile, ceea ce le face, însă, mai motivate să dovedescă contrariul. Infograficul alăturat arată diferența de încredere în sine dintre băieți și fete.

Din nou, în Europa de Vest și în economii dezvoltate, băieții au o mare încredere în sine, în timp ce fetele înregistrează indici scăzuți la acest capitol. Asta face ca diferența dintre băieți și fete să fie majoră. 

La polul opus, în Balcani și state din Asia, fetele sunt cele care cred mai mult în forțele proprii.

Dacă ne raportăm strict la România, constatăm că diferența de scor dintre băieți și fete este mică. Băieții și fetele au încredere în forțele proprii în egală măsură. Încă o dată, decalajele puternice de gen par să se intensifice mai târziu în viață, ceea ce ne sugerează că vorbim despre probleme culturale și sistemice, precum incluziunea femeilor din România pe piața muncii, egalitatea de șanse și așa mai departe.

Studiile au arătat că mentalitățile pot fi deosebit de toxice pentru femei, deoarece stereotipurile negative despre abilitățile lor pot afecta profund încrederea în sine.

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x