Powered by
Powered by
BRD Groupe Société Générale
20 noiembrie 2024
Panorama lansează astăzi o serie de articole în care explorăm modul în care se raportează tânăra generație la bani. Gen Z, născută cu smartphone-ul în mână și informații neîngrădite la vârful degetului, are o relație specială cu banii, care începe să răstoarne din normele financiare care au guvernat deciziile părinților lor.
Copii în timpul crizei din 2008-2009 și, în cazul unora, tineri abia intrați pe piața muncii când a lovit pandemia de Covid, zoomerii au dorințe clare atunci când vine vorba de bani, relația lor cu munca și modul în care fac investiții.
Se formează ca adulți într-o perioadă complicată din punct de vedere economic, cu un cost ridicat al vieții, incertitudine și crize suprapuse. Dar tocmai asta îi face rezilienți, curajoși sau precauți, când vine vorba de bani.
În primul episod al campaniei „Young Money”, ne uităm la trauma generațională care se reflectă în comportamentul financiar al tinerilor români. Analizăm și modul în care Gen Z aplică principii economice financiare tradiționale pe care le combină cu strategii moderne, ceea ce reflectă în același timp lecțiile pe care le-au învățat din familie și realitatea cu care se confruntă.
În următoarele episoade, ne vom uita și la relația tinerilor cu munca, pe ce își cheltuiesc banii și cum se raportează la ideea de investiție, dar și la visurile unei generații care, statistic vorbind, este mai bogată decât precedentă.
Campania Young Money e susținută de BRD Groupe Société Générale.
Young money… Experiențele prin care au trecut părinții în timpul crizei din anii 2000, care s-au suprapus peste traumele bunicilor din timpul comunismului și al țepelor anilor ‘90, au lăsat urme adânci asupra tinerilor adulți de astăzi.
…old problems. De la certurile între părinți pe tema banilor și până la bani ca non-subiect, lipsa unor discuții sănătoase pe tema finanțelor a avut urmări. Ele se văd în teama tinerilor de a se îndatora, în felul în care se raportează la economisire sau cum aleg să-și cheltuie banii, precum și în apetitul redus pentru risc.
Mommy, I’m home! Deși exponenții Generației Z au acces la tehnologii similare cu oamenii înstăriți de peste tot în lume, cum ar fi smartphone-urile sau aparatele electrocasnice, se confruntă cu mari dificultăți economice atunci când vine vorba despre achiziționarea unei locuințe, chiar și în România, țara cu cei mai mulți proprietari din Europa. În timp ce generația părinților lor a început să dețină locuințe mult mai repede în viață, pentru Gen Z, opțiunea este chiria sau să stea în continuare cu părinții.
It’s the economy, stupid! Veniturile relativ mici și costul vieții ridicat sunt motive pentru care mulți tineri nu reușesc să pună bani deoparte nici măcar pentru un fond minim de rezervă. Această nevoie apare mai pregnant după 30 de ani și mai ales după momentul apariției copiilor, subliniază sociologii.
The hustle. Totuși, Gen Z e mai deschisă către noile modele economice, caută alternative la modul tradițional de a munci și de a-și organiza viața financiară, spun analiștii financiari, care văd la tinerii români „o abordare mai echilibrată și diversificată față de bani”, în care „gestionează atât fricile moștenite, cât și oportunitățile dintr-o economie globalizată”.
Cu toate că se autointitulează privilegiat, Cristian, 26 de ani, simte că trăiește un paradox: „E o ironie că acum câteva zeci de ani era mai ușor să ai o locuință și foarte greu să ajungi la toate facilitățile celor bogați, iar acum telefonul meu nu e cu mult mai slab decât telefonul lui Jeff Bezos, iar aparatul meu de cafea face cafeaua poate la fel de bună ca lui. Doar că el are nu știu câte locuințe și mie mi-e greu să am una”.
Într-o comparație puțin forțată cu unul dintre cei mai bogați oameni ai planetei, Cristian pune totuși degetul pe una dintre cele mai fierbinți probleme ale tinerei generații: dificultatea de a deține o locuință și povara pe care o reprezintă plata unei chirii pentru tinerii aflați la început de drum.
E în asentimentul multor tineri care, toamna aceasta, au organizat în Capitală și un protest pentru dreptul la locuire. În țara cu cel mai mare procent de proprietari de locuințe din Europa, Gen Z nu reușește să urmeze modelul părinților lor. Constrânși și de realitatea economică – inflație și dobânzi mari, tinerii aleg să închirieze sau să continue să stea cu părinții, până când simt că au curajul – și resursele – să ia în piept piața imobiliară.
Sursa: Eurostat
Statisticile mai arată și că România e pe primele locuri în UE în ceea ce privește rata de supraaglomerare în rândul tinerilor, cu o diferență de aproape 20% între ei și populația generală. Ne depășesc, la mică distanță, doar bulgarii.
Povestea lui Cristian e cea a unei generații pentru care aspirațiile nu s-au oprit la granițele țării și care s-a zbătut să reușească departe de casă. S-a născut în Baia Mare, dar a studiat științe politice și dezvoltare în Marea Britanie. În timpul facultății, a muncit ca magazioner, ca să reducă din povara financiară pe care simțea că o pune pe familie. A primit însă susținerea părinților pe tot parcursul facultății.
După ce a terminat masterul, s-a întors acasă, în principal din motive financiare: „Mi-era foarte greu să îmi caut job, să mă mut într-un oraș mare din Marea Britanie și să îmi plătesc prima chirie și garanția, care însemnau deja 2.000 de lire. A fost un pic prea mult stres și presiune și am preferat să nu fac asta”.
De stresul achitării chiriei nu a scăpat, pentru că a făcut apoi consultanță politică, inclusiv la Bruxelles, dar și la Cluj. A economisit, nu constant, dar suficient cât să aibă o anume doză de liniște. Acum, când face naveta Baia Mare – București, a pus bazele propriei firme, împreună cu câțiva prieteni.
Se uită la drumul lui, se uită și în urmă, la istoria familiei, și trage câteva concluzii: „Am niște oportunități la care părinții sau bunicii mei nu s-ar fi gândit vreodată. Am putut să văd atâtea locuri, să am atâtea conexiuni, să fac o facultate în străinătate atât de ușor. În comunism, cine făcea facultate în străinătate?”.
Copii ai Generației X (născută aprox. între 1965-1980) și ai ultimilor reprezentanți ai generației Boomers (născuți aprox. 1946-1964), Gen Z s-au uitat la părinții lor cum se zbăteau cu recesiunea economică, treceau prin fluctuații ale pieței muncii și tot felul de schimbări fiscale. I-au văzut și cum încercau să-și facă un rost în creșterea economiei digitale.
Iar principala lor teamă e legată acum de felul în care își pot asigura propria securitate financiară.
Sursa: Young Money Matters, făcut de GfK la comanda Cook Communications
„În România, veniturile tinerilor, chiar dacă oscilează teribil de mult, tind să fie destul de mici (...) Asta nu permite neapărat o certitudine sau o formă de planificare aprofundată. Or, ce știm din teoria socială este că, în momentul în care nu ai certitudine, îți arunci ușor surplusul de bani către consum”.
Asta se traduce într-o rată de economisire mică și adesea amânată. „Ea începe să crească abia în jur de 30-35 de ani, în funcție de diverși factori – mai ales dacă începi o familie”, mai explică el.
Alexandra (21 de ani) e din Vâlcea, dar locuiește în București, unde e studentă în primul an de master. Are licență în engleză-germană și, de la începutul acestui an școlar, lucrează part-time la un centru de cursuri de germană, unde predă pentru copii de grădiniță și până la 8 ani.
Până să predea, Alexandra a mai avut un loc de muncă – din iulie până în noiembrie anul trecut, când s-a ocupat full-time de introducerea de date într-un program de management pentru o companie germană. A renunțat, după ce a reînceput facultatea, printre altele, pentru că părinții nu erau de acord ca ea să lucreze și o stresa gândul că ar trebui să se ascundă de ei. „Le era teamă că intru în câmpul muncii și poate mă las de facultate.”
Perioada în care a lucrat full-time a fost însă și cea în care a reușit să economisească. Câștiga sub 3.000 de lei, la care se adăugau bonuri de masă, dar continua să primească ajutor din partea părinților, așa că a făcut câteva calcule și a hotărât să pună deoparte cam un sfert din salariu. Ba chiar a profitat și de o ofertă a băncii la care avea card și și-a deschis un depozit la termen, cât să strângă o dobândă.
Sursa: Portretul Gen Z – Insights PulseZ, ediția 2023-2024, RBL și MKOR
O parte din tinerii cu care am vorbit folosesc conturi de economii sau, mai rar, depozite la termen. Unii încearcă să strângă bani pentru achiziții anume sau idei de afaceri personale, alții, pentru proverbialele zile negre. Asta fiindcă piața muncii li se pare volatilă, iar chiriile îi fac să se simtă instabili.
Alexandra a avut o listă clară de lucruri pe care ar fi vrut să le acopere din economii: ore private de germană, pentru că simțea că facultatea nu o pregătește suficient, un laptop mai mic, pentru extra portabilitate, un troller, tratamente cosmetice.
Aproape un an mai târziu, reușise să bifeze trollerul și cursurile de limbă. De când renunțase la jobul full-time, îi fusese greu să mai strângă ceva. În plus, recunoaște că nu e „genul de persoană care zice: gata, banii ăștia sunt aici deoparte, în caz că se strică ceva”.
Știe că orice mișcare în plus, fie că e vorba de o excursie sau de centrala care trebuie reparată, ar necesita efort și planificare.
„Am văzut un interviu cu o cântăreață din România care zicea că nu suportă oamenii care vor să lucreze pentru bani. Ea s-a înconjurat în viață numai de oameni care lucrează din pasiune. Și mă gândeam: ce ușor e să spui chestia asta ca persoană care probabil nu a fost niciodată speriată că nu are bani”, mai povestește ea.
Sursa: Young Money Matters, făcut de GfK la comanda Cook Communications
Și dacă nu ai bani să pui deoparte, dar totuși îți dorești ceva, cel mai la îndemână este împrumutul. De la părinți și prieteni, în cazul cheltuielilor mai mici, sau de la bancă, pentru lucrurile mai costisitoare, modul în care ne finanțăm anumite dorințe este și el modelat de comportamentul părinților noștri.
Alexandra povestește despre teama de credite care „îi umple corpul de cortizol”. Își amintește că, acasă, multe discuții despre bani degenerau în certuri. Alți tineri ne-au vorbit despre ciocniri provocate de nevoia de independență financiară a unui părinte versus dorința de „proiecte comune” a celuilalt. Sau, mai simplu, despre tăcere. Despre bani ca non-subiect. „Îl mai întrebam pe tata cât câștigă și răspunsul lui era mereu destul. Dar ce înseamnă destul?”, ne-a zis un tânăr programator.
Acum, Gen Z, care vor reprezenta în 2025 un sfert din forța de muncă globală, sunt în avangarda mișcării privind transparența salarială în companii. Mai mult, sunt curajoși să-și ceară măriri de salariu și alte drepturi, comparativ cu generații anterioare, educate în spiritul lui „capul plecat, sabia nu-l taie”.
În schimb, povestea Iuliei, o tânără de 28 de ani, arată cât de mult contează relația pe care au avut-o părinții cu banii pentru modul în care copiii își gestionează mai departe fricile și își calculează riscurile financiare.
La limita dintre generații, Iulia lucrează ca manager de proiect în Germania, unde s-a mutat în 2015 pentru studii. Mai vizitează însă România și ține legătura cu prietenii de aici, care îi povestesc cât de greu le este să-și găsească un job bine plătit, îi vorbesc despre șefii problematici sau despre programul de lucru adesea nerespectat.
Nici pentru ea nu a fost ușor în Germania. Până să își găsească, „într-un final”, locul de muncă actual, a avut joburi care nu o împlineau, a trimis CV-uri peste CV-uri, multe rămase fără răspuns, și a mers la interviuri la care i s-au oferit salarii sub calificarea și experiența ei.
Recent, Iulia a devenit și mamă, iar prioritățile i s-au schimbat. Își dorește o casă a ei. Spune că, de când stă în afara țării, a învățat să strângă bani pentru obiective materiale. Totuși, știe că pentru o locuință proprie va avea nevoie de un credit. Din țară vine însă cu o frică – de altfel, prima despre care ne-a vorbit. „Îmi e groază, efectiv, să fiu datoare”.
Criza financiară declanșată în 2008 i-a lăsat mama, pe atunci ofițer de credite într-un oraș din vestul țării, fără loc de muncă. Iulia, care era adolescentă, spune că își amintește clar acele timpuri.
„De la o perioadă în care aveam o situație relativ stabilă din punct de vedere financiar, am ajuns într-o altă extremă”, povestește ea. „Mama a deschis diverse afaceri, a experimentat să vadă ce ar putea funcționa într-o piață așa de incertă”. Cu doi ani în urmă, luase însă un credit ca să-și construiască o casă de la zero. Singură cu doi copii și, brusc, fără loc de muncă, nu a mai reușit să plătească ratele, iar casa a intrat în procedură de executare silită.
Criza din 2008 a venit chiar când românii întrezăreau prosperitatea, iar intrarea în Uniunea Europeană părea să ne fi adus un alt suflu. Creditele puteau fi luate ușor și păreau la îndemâna oricui.
Am stat de vorbă și cu mama Iuliei, Nicoleta, care își amintește cu groază acei ani. „Criza a venit dintr-o dată”, spune ea astăzi. Ca funcționar bancar, observa cum împrumuturile clienților nu mai erau aprobate, iar oameni care plătiseră avansuri la locuințe pierdeau șansa de a deveni proprietari.
Nu-și crescuse fiicele în puf nici înainte, dar le dădea aproape zilnic sume mici de bani, pentru sandvișuri sau covrigi, iar dacă voiau o păpușă, cel mai adesea le-o și cumpăra. „Eu nu primisem bani de la părinți, deși aveau, așa că mă gândeam ce suferință a fost pe mine și, într-adevăr, fetelor le dădeam”, spune Nicoleta.
„Eu nu primisem bani de la părinți, deși aveau, așa că mă gândeam ce suferință a fost pe mine și, într-adevăr, fetelor le dădeam”.
Când a lovit criza, i-a fost greu să le explice de ce lucrurile nu mai stau la fel. „Au înțeles, dar nu în totalitate. Cea mare, îmi amintesc, s-a dus să lucreze la un moment dat. Probabil că în anturajul lor – că mulți au suferit atunci, nu numai noi – discutau despre treaba asta, așa că au început să facă niște activități ca să aibă un ban”.
Dacă o întrebi despre greșeli financiare, și Nicoleta numește acel credit luat înainte de criză, dacă nu greșeală, cel puțin un risc. „Cu un singur venit să vrei tu să faci asemenea casă…”, își analizează retrospectiv acea decizie.
În 2012, Nicoleta a plecat să muncească în Germania. „Casa era deja pierdută”, își amintește Iulia. „Acela a fost momentul în care, pentru mine, a avea credit a devenit o teamă – teama de a de a fi blocată, de a fi nevoită să plec ca să-mi pot permite să plătesc ratele.”
Irina Chițu, cu o experiență de 20 de ani în domeniul educației financiare și co-autoare a unei cărți pe această temă, a explicat pentru Panorama că Generația Z moștenește de la părinți frici legate de instabilitatea financiară, reflectate în anxietăți privind datoriile sau dificultatea de a accesa o locuință proprie.
„Pe fondul experiențelor părinților din tranziția economică și criza din 2008, mulți tineri au crescut cu ideea că un credit sau o datorie sunt periculoase și că stabilitatea profesională este crucială”.
Cercetările arată că cei care se confruntă de mici cu nesiguranța și lipsurile financiare tind să aibă dificultăți în a face planuri și a se simți autonomi. În plus, sunt mai predispuși la anxietate sau depresie.
„Experiențele prin care treci mai la începutul vieții tale, când mecanismele de a contextualiza sunt limitate, sunt mai marcante și mai înfricoșătoare decât o criză pe care o traversezi mai târziu”, explică și sociologul Dani Sandu.
„Despre COVID, la 20 de ani, poți să zici înțeleg că a fost un moment nasol, dar și că se întâmplă foarte, foarte rar și cel mai probabil nu se va mai repeta chiar așa”, mai punctează el. În schimb, despre o criză care îți lasă părinții fără loc de muncă sau casă când ai 12-13 ani, nu.
Ecuația e cu atât mai complicată cu cât părinții tind să fie primul model de educație financiară de care are parte o nouă generație. Irina Chițu punctează că tinerii sunt influențați cu precădere de valorile tradiționale în domeniul financiar transmise de părinți: preferința pentru economii și evitarea riscurilor.
„Sistemul de educație nu oferă neapărat o socializare elaborată despre gestionarea banilor”, spune și sociologul Dani Sandu, „așa că deseori un tânăr ajunge la vârsta de 20-25 de ani fiind expus la un singur model, cel văzut în familie, care e la rândul lui influențat de experiențele prin care au trecut părinții”.
Dacă părinții Gen Z au avut de gestionat criza anilor 2000, bunicii lor au ieșit din comunism fără pic de educație financiară și, tocmai când încercau marea capitalismului cu degetul, au fost victimele unor țepe care i-au lăsat fără economii sau, la modul general, ai unor ani extrem de grei reprezentați de perioada tranziției. Toate au influențat relația românilor cu banii, după cum am arătat în acest documentar Panorama. Așa s-a creat spaima transgenerațională de incertitudine economică.
Totuși, vedem acum o ripostă: varianta safe a „stabilității” adesea promovată de părinți contravine instinctului Gen Z, care sunt mai deschiși către noi modele de muncă și investiții și, astfel, ar putea schimba modul în care sunt percepute stabilitatea și succesul financiar în România.
Tinerii Gen Z sunt adesea portretizați drept pretențioși, deși România în care au crescut ei era una în care se vorbea mult despre corupție, despre îmbogățire cu orice preț, despre scurtăturile către banii ușor obținuți. Au fost anti-lecții de educație financiară. Acum, se folosesc de noile tehnologii și de internet și sunt autodidacți în toate, inclusiv într-ale finanțelor personale.
Nu e ideal: practic, lăsăm totul „la bunăvoința, timpul și resursele pe care le poate investi individul”, spune sociologul Dani Sandu, amintind și de epidemia de guru financiari. Asta în timp ce țări ca Austria sau Marea Britanie au instituții publice care oferă sprijin în strategii de economisire, gestionarea datoriilor sau investiții. Dar avem norocul unei generații în mare parte informată.
„Ei transmit mai departe o abordare mai echilibrată și diversificată față de bani, învățând să gestioneze atât fricile moștenite, cât și noile oportunități din economia globalizată”, spune Irina Chițu.
Campania Young Money e susținută de BRD Groupe Société Générale și face parte din inițiativa BRD HUBs. Studenții din România au nevoie să-și găsească tribul. HUB-urile BRD sunt locurile în care studiul este mai confortabil și timpul liber este petrecut cu rost. Dar și spațiul în care întâlnesc oameni cu aceleași valori și interese și în care își vor putea cultiva pasiunile. Totodată, reprezintă locul perfect în care tinerii își pot începe sau completa educația financiară. BRD HUBs consolidează investiția în educație a BRD Groupe Société Générale, prin construcția unei infrastructuri educaționale naționale pentru azi și pentru mâine, în colaborare cu instituțiile de învățământ și actori privați cu o tradiție în inovarea educației din România.
Campania Young Money e susținută de BRD Groupe Société Générale și face parte din inițiativa BRD HUBs.
Studenții din România au nevoie să-și găsească tribul. HUB-urile BRD sunt locurile în care studiul este mai confortabil și timpul liber este petrecut cu rost. Dar și spațiul în care întâlnesc oameni cu aceleași valori și interese și în care își vor putea cultiva pasiunile. Totodată, reprezintă locul perfect în care tinerii își pot începe sau completa educația financiară. BRD HUBs consolidează investiția în educație a BRD Groupe Société Générale, prin construcția unei infrastructuri educaționale naționale pentru azi și pentru mâine, în colaborare cu instituțiile de învățământ și actori privați cu o tradiție în inovarea educației din România.
Articol editat de Alina Mărculescu Matiș
Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.