Înapoi la agricultura sănătoasă. Cum ne salvăm hrana, cu metodele bio ale bunicilor și tehnologia modernă a nepoților

Iar nevoia de a recupera biodiversitatea e mare. În România, de exemplu, unii cercetători în legumicultură au atras atenția că unele practici ne fac să pierdem soiuri românești, care cu greu pot fi recuperate. Anumite erbicide, de exemplu, continuă să aibă remanență în sol, modificând genomul unei specii de plante și cauzând mutații genetice. Cum în astfel de circuite, lucrurile sunt legate în lanț, probleme avem nu doar cu plantele, ci și cu animalele.

„Noi vedem deja în Carpați, unde au dispărut oile, vacile și unde pajiștile sunt înlocuite de arbuști. Nici măcar nu sunt păduri de calitate, ci arbuști care strică și peisajul, și structura terenurilor agricole, le reduce din calitate. Dispărând pășunile, nu vom mai putea crește nici efectivele de animale, dacă la un moment dat vom avea nevoie”, a spus eurodeputatul Dacian Cioloș, fost comisar european pentru agricultură, într-o întâlnire cu jurnaliști români, la Strasbourg, în ultima plenară a Parlamentului European.

Birker, cu care am vorbit cu ocazia Climate Change Summit, crede că agricultura regenerativă este șansa noastră de a scăpa de criza climatică. Iar pentru a-i convinge pe fermieri și agricultori, este necesar să-i duci în câmp și să le arăți practicile de succes, nu să le ții prezentări Power Point pline de teorie seacă.

Panorama: Ai fondat Climate Farmers în 2020, un an dificil în întreaga lume. Cum se face că atunci ai înființat compania și care a fost sămânța din care a răsărit ideea?

Philippe Birker: M-am mutat de la oraș la țară, în parte și din cauza pandemiei. Și fiind acolo, la țară, am început să devin mai atent la agricultură, iar apoi la cea regenerativă. A urmat practic un an de vizite la ferme și în discuții cu fermieri și agricultori.

Panorama: Ce ai spune că e agricultura regenerativă? Și ce nu e?

Philippe Birker: În esență, agricultura regenerativă este o agricultură făcută în concordanță cu natura. Așa că, în 2021, am scris un manifest, de exemplu, alături de 70 de fermieri, unde numim regenerare creșterea capacității unui loc de păstrare a vieții.

Și cu cât ai plante mai diverse, cu atât mai diverse sunt nevoile lor și cu atât mai mult pot face acest schimb. E similar, dacă vrei, unui joc cu cărți de schimb în care dacă aveți aceleași cărți, nu va fi foarte amuzant. Dar dacă aveți toți cărți de schimb diferite, abia atunci poți începe să joci jocul.

Și un rol incredibil de important aici îl joacă micoriza (formă de simbioză între fungi și plante, în care o ciupercă intră în contact cu sistemul rădăcinilor unei plante- n.r.). E ca niște linii albe. Poate că ai dat peste ea când ai săpat vreo groapă. Micoriza e un semn bun pentru sănătatea solului. E un fel de olandez al solului, deci ca un fel de comerciant care facilitează multe schimburi și care conectează o rădăcină cu o altă rădăcină. Așa funcționează și pădurile și oricare alt ecosistem natural. Așa cresc plantele sănătoase, pentru că este o rețea foarte bine conectată, care le combină pe toate și care le oferă sprijin mutual.

Ei bine, când am trecut la sistemul agricol industrial, ne-am concentrat în special pe câmpuri de monocultură, unde ai doar o plantă, pentru că e mai ușor de cules. Dar dacă ai doar o plantă, ea nu are cu cine să facă schimbul de care vorbim. Așa că plantei ajung să-i lipsească nutrienți și alte lucruri de care are nevoie. De asemenea, nici nu absoarbe atât de mult carbon pe care să-l schimbe, pentru că nu are capacitatea de a scăpa de el.

Așa că ce facem? Adăugăm din exterior, chimicale de regulă, din nefericire. Iar prin input-urile chimice dăm plantei mâncare, dar nu într-un mod natural și sănătos. Ne alegem cu plante care ne oferă calorii, dar nu și nutrienți. Pentru că planta nu e crescută într-un fel în care să ajungă să fie bogată în nutrienți.

De asemenea, distrugem și viața din sol, iar prin asta și prin utilizarea pesticidelor și așa mai departe, distrugem și viața insectelor, dar în esență distrugem biodiversitatea.

Pentru că solul e distrus și pentru că arăm la finalul fiecărui an și plantăm din nou, și din nou, și din nou, eliberăm dioxid de carbon din sol. Deci practic, în agricultura convențională, eliberezi carbon, cauzezi schimbare climatică, cu 24% emisii de gaze cu efect de seră la momentul actual. Pe când în agricultura regenerativă, reții carbonul și inversezi schimbarea climatică.

Fără agricultură regenerativă, pierdem nutrienți

Panorama: E foarte interesantă mențiunea despre cum astăzi avem fructe și legume cu mai multe calorii, dar lipsite de nutrienți. Poți să-mi dai, te rog, un exemplu de plantă care și-a pierdut din nutrienți de când am trecut la agricultura industrială?

Philippe Birker: Da. Portocalele sunt un exemplu, care au acum o șesime din nutrienții pe care îi aveau acum șaizeci de ani. Am început să stricăm lucrurile undeva acum cinci-șase decenii. Important de precizat este că în agricultura regenerativă, nu facem nimic nou. E doar un termen pentru ceva ce indigenii și probabil stră-străbunicii tăi făceau tot timpul. Doar că în ultimele decenii, odată cu revoluția industrială în agricultură, am început să arăm atât de mult și să folosim atât de multe pesticide…

Panoama: Dar tehnologia asta ne-a ajutat să ținem piept naturii, atunci când a fost nevoie. În acest tip de agricultură cum ne protejăm în fața vicisitudinilor naturii?

Philippe Birker: Nu cred că ar trebui să ne protejăm față de natură, ar trebui să o îmbrățișăm, doar suntem parte din ea. Și cred că ăsta e și punctul unde începe problema noastră: că noi, oamenii, ne vedem în afara naturii, când nu suntem. Suntem parte a ecosistemului natural, dar am negat asta în ultimii 50 de ani și am încercat să dominăm natura și să facem lucruri precum creșterea de mâncare „în afara contextului”. Și din cauza asta ne confruntăm acum cu depășirea limitelor planetare. Din cauza asta, avem acum parte de criza climatică. Din cauza asta, ne confruntăm cu criza biodiversității.

Panorama: OK, dar cineva mai cinic poate spune, da, sună frumos în teorie, dar în practică, atunci când vine vorba de inundații și secetă, de vicisitudini ale naturii, recoltele mele vor suferi și, fără chimicalele despre care discuți, nu le voi putea proteja.

Panorama: Bun, dar contează și deschiderea agricultorilor față de practici noi pentru ei. Cât de deschiși sunt fermierii pe care i-ai întâlnit în adoptarea practicilor de agricultură regenerativă? Pare adesea că dacă o fac, o fac pentru că există niște directive UE, nu pentru că sesizează că e o cauză la care merită să adere.

Philippe Birker: 100%, da. Fermierii sunt practic oameni de afaceri, nu? Conduc o companie și au nevoie să o conducă într-un mod profitabil, așa că sunt extrem de dependenți de subvenții, care reprezintă 60-80% din veniturile lor. Asta e o pârghie de putere imensă. Iar problema este că și noi acum, ca societate, nu recompensăm fermierii pentru serviciile de ecosistem pe care le furnizează. Noi stimulăm fermierii doar cât să nu cedeze.

Nu verificăm care e densitatea de nutrienți a mâncării crescute, nu verificăm care este dauna pe care o cauzăm biodiversității, doar verificăm cât produci și cât te plătim per tonă, nu? Asta e problema cu sistemul nostru. De aceea, avem nevoie de o schimbare sistemică în sistemul agricol, pentru că e putrezit la mijloc practic.

Și asistăm la ceva foarte interesant, faptul că mulți fermieri tineri conduc tranziția către agricultură regenerativă, pentru că agricultura e o profesie care nu a primit prea multă atenție pozitivă în ultimii 40 de ani. În mod normal, nu se duc prea mulți tineri să devină fermieri, așa că multe ferme dispar. Vârsta medie a fermierilor în UE e de 50 spre 60 de ani.

Pentru că agricultura regenerativă a mai captat niște atenție – documentare precum Kiss the Ground au mers bine – acum avem brusc oameni care părăsiseră ferma părinților, au decis că nu sunt fericiți lucrând în orașe, în calitate de consultanți, de exemplu. Așa că se întorc înapoi la fermele părinților, pentru că au găsit pe net poate ceva despre agricultura regenerativă și acum încearcă și ei. Vedem tineri care alunecă spre această mișcare, dar vorbim încă de doar o fracțiune dintre fermieri.

Câți fermieri din Europa fac agricultură regenerativă

Panorama: Cam câți agricultori au trecut la acest tip de agricultură în Europa, ai niște numere în sensul ăsta?

Philippe Birker: Estimăm că sunt undeva între 10.000 și 20.000 de fermieri în tranziția către agricultura regenerativă în Europa, din 10,5 milioane de fermieri ai UE. Deci vorbim de 0,1%. Dacă nu începem să trecem la structuri stimulante și dacă nu începem să impulsionăm serviciile ecosistemice bine plătite – parțial facem asta, permițându-le agricultorilor să fie plătiți pentru stocarea de carbon în sol și prin politica agricolă a carbonului.

Deci, facem multă treabă în zona de politici la Bruxelles. De altfel, cred că următorul capitol va fi decis în 2027, când cred că e ultima șansă să inversăm lucrurile în acest sector. Dar, ca să rezum, avem nevoie de o plată bazată pe rezultate, pentru serviciile din ecosistem, în următoarele politici axate pe agricultură.

Panorama: Să revenim puțin la ideea că mulți agricultori sunt totuși înaintați în vârstă. Bănuiesc că e mai greu să-i convingi acum să schimbe tot mersul lucrurilor, după o viață.

Philippe Birker: Da, imaginează-ți să ai aproape de 60 de ani, în ultimii 30-40 să fi făcut același lucru și vine cineva și-ți spune că ai făcut greșit ce-ai făcut 30 de ani. E o disonanță cognitivă, nu-i așa? Și oamenilor nu le place să recunoască așa ceva. Din acest motiv, probabil că încă nu vom vedea mulți fermieri aproape de 60 de ani care să facă tranziția către agricultura regenerativă.

Panorama: Pare că oameni precum părinții și bunicii mei au fost și sunt mai aproape de agricultura regenerativă decât mulți, dar pentru că au fost săraci. E interesant că unde avem mai puține chimicale și o diversitate mai mare, acolo sunt oamenii mai săraci.

Panorama: Revenind la discuția trecerii la practici regenerative în câmp, despre ce investiții inițiale vorbim?

Philippe Birker: Ține de context, deci depinde de contextul fiecăruia. Apoi, mai e managementul holistic al animalelor. În esență, creăm un plan de pășunat cu animalele, care reproduce natura. Și mai e partea de culturi arabile, unde e mai complicat, pentru că ai nevoie de unelte noi. Aici vorbim de investiții undeva la 100.000-200.000 de euro, în funcție de dimensiunea fermelor.

Panorama: Ce fel de unelte? Intuitiv, ar trebui să fie mai simple decât cele folosite în agricultura industrială. Așa e sau, dimpotrivă, chiar e ceva mai tehnologizat?

Philippe Birker: Aici depinde de principiul de bază, de mindset care trebuie să treacă de la concentrarea pe producție, pe sănătatea solului. Și nivelul de tehnologie pe care-l adopți ține de tine. De exemplu, pentru pășunatul holistic, poți muta un gard tradițional sau poți achiziționa un guler pe care-l pui pe animale și apoi mapezi cu un sistem GPS în ce zonă pot pășuna astăzi, primind un semnal dacă se mută din zona respectivă.

Sunt soluții și pentru culturile arabile. În mod normal, ai ara solul, dar există, de exemplu, o companie, John Deere, care face lucruri uluitoare în domeniul ăsta. Au scos acum o semănătoare care, în loc să are solul și să ucidă deci viața din el, face o mică tăietură și pune sămânța acolo. Astfel, poți replanta fără să ari.

Agricultorii și fermierii ar trebui să fie mai bine plătiți

Panorama: Întrebam de aspectul tehnologic, pentru că bănuiesc că intuitiv, când auzi de agricultură regenerativă, te gândești la o întoarcere la origini, că dai înapoi cu decenii și nu prea folosești tehnologie.

Philippe Birker: Nu, e implicată o tehnologie uluitoare. Nu cred că tehnologia ne va salva, dar cred că poate fi mereu un instrument incredibil. Ne poate ajuta mult în monitorizare și măsurare, de pildă, în teledetecție. Putem face multe cu tehnologia prin satelit, care să ne facă viețile mai ușoare. Putem măsura, de exemplu, creșterea capacității de stocare a apei din sol cu o precizie de 99%, cu sateliți disponibili gratuit, ca Sentinel-2.

Panorama: În final, care ai spune că e cea mai mare provocare în tranziția către agricultură regenerativă?

Philippe Birker: Cred că faptul că agricultorii nu sunt răsplătiți pentru această tranziție deloc. Pentru a face agricultură regenerativă la scară largă, trebuie să o facem mai profitabilă. Așa că avem nevoie fie de plăți din partea societății, pentru servicii de ecosistem precum creșterea biodiversității și capacitatea de stocare a solului, fie plăți pentru mâncare mai bogată în nutrienți. Deci, practic trebuie să punem mai mulți bani în buzunarele agricultorilor, trebuie să le dăm posibilitatea de a accesa cunoștințele, ideal gratis sau prin intermediul unor subvenții.

Despre Philippe Birker

Este un antreprenor specializat în afaceri sociale, care lucrează la extinderea agriculturii regenerative în Europa, prin intermediul Climate Farmers, companie fondată alături de Ivo Degn. Aceasta funcționează prin formarea de comunități de sprijin, care asigură cunoștințe de tranziție către acest tip de agricultură, inclusiv legate de finanțare.