Din ciclon în „minciclon”

Știința din spatele ploii, dincolo de isteria Ashley: cum se obține o prognoză meteo și de ce mai avem și rateuri

Computer Hope Guy
Foto: Shutterstock

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

„Ciclonul Ashley” a născut o bășcălie națională. Apărut din senin pe buzele tuturor, întreținut de știri isterice și panicarde în cea mai mare parte a presei de actualitate, lovitura sa devastatoare asupra României părea inevitabilă. Doar că Ashley nu a mai apărut, iar toți au strigat „minciună”. Ciclonul s-a transformat în „minciclon”.

Nu vom analiza isteria creată, mai ales că meteorologii Agenției Naționale de Meteorologie (ANM) nu au adus vreodată în discuție un ciclon. S-a discutat deja îndelung despre asta.

Totuși, autoritățile au emis coduri portocalii și roșii de furtuni puternice, pentru ca în cele din urmă, în majoritatea țării, să fie doar niște ploi puternice de toamnă sau furtuni în limite normale.

De aceea, ar fi mai util să vedem de ce nu putem avea întotdeauna prognoze meteo 100% corecte, indiferent de salturile tehnologice pe care le facem și de aparatele de ultimă generație care ne ajută în prognozare.

Ne uităm la felul în care se formează o prognoză meteo și cât de importantă e sarcina meteorologului.

Din păcate, știința meteorologiei are marele ghinion de a fi un fel de oaie neagră: ignorată când își face treaba cu brio, intens criticată când greșește, chiar dacă o face rar. Totuși, vorbim de predicția unui lucru care la bază e nepredictibil: natura.

Am vrut să înțelegem ce înseamnă tehnic să faci o prognoză meteo, așa că am discutat cu Bogdan Antonescu, cercetător în fizica atmosferei, care ne-a explicat matematica din spatele prognozelor. Antonescu este invitat la Climate Change Summit care va avea loc între 15 și 17 octombrie, la București.

Acestea se bazează pe modele numerice de prognoză. Sunt instrumente matematice care folosesc ecuații pentru a descrie evoluția componentelor atmosferei, precum temperatura, vântul sau presiunea.

„Modelele numerice de prognoză sunt un fel de simulări ale realității în interiorul unui computer. Dar ele pleacă de la niște date de observație, adică ce parametri se măsoară la stațiile meteo – temperatură, umiditate, presiune – și ce se întâmplă cu atmosfera pe verticală. Și apoi, odată ce au toate aceste date, pot să facă prognoze pentru câtva timp, care poate să fie de câteva ore până la câteva zile. Iar astăzi, aceste modele sunt extrem de sofisticate, adică nu vorbim de câteva ecuații. Au tot soiul de chestiuni care țin cont de radiație solară, de ce se întâmplă cu temperaturile la suprafața mării, foarte multe detalii. Este foarte complex, adică e un lucru la care lucrează zeci de oameni, dacă nu sute de oameni”, a explicat Bogdan Antonescu.

De unde își ia ANM datele

Centrul European pentru Prognoza Meteo pe Termen Mediu (European Centre for Medium-Range Weather Forecasts/ECMWF) are unul dintre cele mai bune modele numerice care există la ora actuală în lume, fiind utilizat inclusiv de ANM-ul din România.

Centrul de date al ECMWF se află în Bologna, Italia, și are în spate un supercomputer, Atos BullSequana XH2000. Acesta e capabil să facă un milion de miliarde de calcule pe secundă.

de procesoare împărțite pe 4 grupuri de calculatoare interconectate are supercomputerul ECMWF
0
procesoare are un computer obișnuit
0 -4

Totuși, centrul din Bologna nu este singurul utilizat de ANM. Pentru prognoze cât mai sigure, se folosesc mai multe modele numerice de prognoză.

„Niciun centru de prognoză nu folosește un singur model. Pentru că modelele astea, în ciuda faptului că sunt foarte bune, nu au cum să imite realitatea perfect. Uneori, dau erori, au niște limitări. Dar, e adevărat, sunt foarte bune. De altfel, dacă ne uităm pe cum au ajuns prognozele să fie astăzi față de acum 20-30 de ani, o să vedem că sunt din ce în ce mai bune, mai precise și la cantități, și la temperatură. La virgulă, dacă putem spune așa”, mai spune climatologul.

Îți poți da seama câtă dreptate are Bogdan Antonescu, dacă arunci o scurtă privire asupra istoriei prognozei meteo.

Prima prognoză publică a fost publicată acum nici două secole, pe 1 august 1861, de ofițerul de marină Robert Fitzroy, în Times. Lui îi datorăm nașterea meteorologiei. Britanicul a ajuns la o astfel de îndeletnicire după ce, în 1850, Royal Charter, o navă cu motoare cu aburi, se scufundase în drum spre Liverpool, din cauza unei furtuni. Șocat de incident, Fitzroy a înființat stații meteorologice pe coastele britanice și a aranjat ca datele despre vreme să fie transmise în timp real, prin telegraf – o tehnologie recent apărută la acea vreme.

Următorul salt major au fost chiar modele numerice de prognoză, care au venit tot din Anglia, la jumătate de secol distanță. Matematicianul și meteorologul Lewis Fry Richardson este cel care a introdus formulele matematice în prognozarea meteo. Ele dăinuie și astăzi, deși la vremea ei, lucrarea „Weather Prediction by Numerical Process” (1922), era mult prea avansată. Pentru că supercomputerele nu existau încă.

Între timp, invenția lui Richardson a tot fost îmbunătățită. În aceste modele intră acum date din mult mai multe surse, nu doar de la stațiile meteorologice, ci și de la instrumente precum  baloanele meteorologice care măsoară pe verticală sau sateliții meteorologici, de la care ne vin cele mai multe seturi de date.

„În principiu, orice altă sursă de informații poate fi introdusă în model, ideea este să-i spui modelului cât mai precis cum arată realitatea acum, cum arată structura temperaturilor în atmosferă, cum arată umiditatea și așa mai departe. Cu cât mai multe date, cu atât modelul respectiv va fi mai bun”, adaugă Bogdan Antonescu.

O prognoză meteo publică are la bază zeci de alte prognoze

Așadar, România primește date inclusiv de la supercomputerele din diverse centre de meteorologie, care la rândul lor se bazează pe supercomputere care fac prognoza la nivel global. Ne folosim inclusiv de un model din Franța, pentru că pe zona asta am lucrat mult cu serviciul de meteorologie de acolo.

„Sunt mulți de la ANM care au contribuit la dezvoltarea acestui model francez, au un departament special care se ocupă numai cu modelul ăsta”, completează climatologul.

Astfel, ANM face mai multe prognoze, 20-30, una cu condițiile inițiale și apoi altele, ca să vadă cum ar evolua lucrurile în caz că prima nu a surprins bine realitatea.

„Poate că un termometru a greșit ceva sau a intervenit altceva, se numesc perturbații. Poate avem un lucru care perturbă ce s-a întâmplat inițial, așa că observațiile inițiale le modifică ușor, foarte puțin, foarte aproape. Deci, dacă am fost în temperatura de 15 grade, poate pun 15,01 grade. Și atunci este altă soluție, care poate să fie complet diferită de prima. Și fac așa de multe ori, de 20-30 de ori, iar apoi fac o medie între toate astea. E ca și cum ai simula 30 de realități viitoare, iar apoi faci o medie între toate aceste realități”, mai spune Bogdan Antonescu.

De ce meteorologii nu sunt vinovați de prognoza pentru 28-29 septembrie

Modelele numerice de prognoză sunt, în mod evident, ceva vital în lumea noastră, care ne oferă prognoze cu o acuratețe de până la 90%. Totuși, pentru că vorbim de natură – imprevizibilă din multe puncte de vedere -, apar și erori.

Ce s-a întâmplat în weekendul 27-29 septembrie în România a presupus o astfel de eroare. Codurile roșii și portocalii emise de ANM, inclusiv pentru Capitală, au venit ca rezultat al unei prognoze care a reieșit, deci, din mai multe modele consultate de ANM.

„Absolut toate modelele pe care le-au consultat, acesta din Marea Britanie, modelul lor intern, mai au unul realizat de un consorțiu de țări care lucrează în comun la dezvoltarea unui model numeric… toate materialele pe care meteorologii le-au avut la dispoziție asta indicau: o bandă de precipitații care se deplasa peste România, de la Vest la Est, în apropiere de București, începea să se intensifice și să dea cantități mari de precipitații. Asta le-a dat prognoza, asta au transmis”.

„E normal că au dat prognoza respectivă, pentru că modele numerice nu sunt toate la fel, fiecare și-l dezvoltă în alt stil, și dacă dau toate același rezultat, dacă ai trei-patru realități care spun același lucru, dai rezultatul. Ce s-a întâmplat este că modelul a surprins zona aia de precipitații, de fapt toate au surprins zona de precipitație, dar au surprins-o bine, nu perfect. Deci unde aveți că plouă, plouă. Numai că n-a plouat cantitatea care a ieșit. Asta e tot ce s-a întâmplat”, mai explică Bogdan Antonescu, punctând că el n-ar da în niciun caz vina pe meteorologi.

Extreme weather” (vreme extremă) apărea și pe ecranele telefoanelor, dar și prognozele de pe ele se bazează, evident, tot pe un model numeric de prognoză. „Limitările apar pentru că niciun model nu poate să surprindă perfect realitatea”, reamintește climatologul.

Totuși, paza bună trece primejdia rea. De aceea, de exemplu, ANM a emis duminică (29 septembrie) cod roșu pentru Galați. „Trebuia să fie portocaliu, dar pentru că în zona respectivă plouase deja foarte mult, solul era saturat cu apă – oricât ar fi plouat acolo, s-ar fi acumulat. Și atunci, au dat cod roșu în această idee”, mai adaugă climatologul.

Pentru ANM, este firesc să emită coduri portocalii sau roșii, dacă prognozele indică acest lucru. Meteorologii preferă să avertizeze și să se întâmple, decât să nu o facă și să apară o situație mult mai gravă în realitate.

„Eu cred că mai degrabă lipsa de comunicare clară între ANM și mass-media a dus la chestia asta cu ciclonul. Bine, și mass-media a vrut puțin senzațional, că a zis că după Boris vine ceva mai puternic. Meteorologii au avut niște date și pe ele s-au bazat și oricine altcineva, orice alt meteorolog din altă țară cred că ar fi luat aceeași decizie, de a avertiza populația”, adaugă Antonescu.

Munca din spatele prognozelor este mare și nu trebuie ignorat un fapt de netăgăduit: meteorologia reprezintă totuși una dintre poveștile de succes din știință.

„Spun poveste de succes, pentru că ai un domeniu care are implicații în viața de zi cu zi și pentru care poți să faci prognoză. De exemplu, asta nu putem să facem în seismologie”, arată climatologul.

Experiența meteorologului contează mult

Dincolo de modelele numerice de prognoză, contează foarte mult și experiența meteorologului pe o anumită zonă, pentru că el trebuie să cunoască cum sunt de regulă fenomenele la scară locală. Iar asta e ceva ce vine cu multă experiență, după cum punctează Antonescu:

„Ei au chestia asta de pattern recognition (recunoaștere de tipare – n.r.) super bine făcută în cap. Ei văd ceva și știu că a mai fost acum câțiva ani ceva la fel. Sunt geografi, dar cei mai mulți sunt fizicieni specializați pe fizică atmosferică, pentru că ei trebuie să înțeleagă și procesele și toate ecuațiile, să înțeleagă de ce un model greșește, dacă o face constant”.

Mai mult, experiența meteorologului e foarte importantă și în contextul schimbărilor climatice care, la scară mare, mai spune climatologul, nu afectează în mod deosebit prognozele. Pentru că fenomene precum valurile de căldură – cum am avut vara asta în țară – sunt relativ ușor de prognozat, acoperind arii mari.

Problemele pot apărea la scară mai mică, când vrei, de exemplu, să prognozezi o furtună care se dezvoltă peste București și care produce grindină.

„Într-un asemenea caz, adaosul care vine din cauza schimbărilor climatice s-ar putea să complice puțin problema. Dar, din nou, modelele pot fi ajustate ulterior să cuprindă și lucruri de genul ăsta. Deci, schimbările climatice nu ne împiedică prognozele, dar fac viața mai grea meteorologilor”.

Din această cauză, este nevoie de oameni instruiți în domeniu, pentru că și meteorologii sunt specializați pe prognoze la scară mare sau restrânsă. De exemplu, Bogdan Antonescu a fost în trecut specializat pe sudul țării.

„E aceeași atmosferă, dar depinde la ce scară vrei să te uiți și ce detalii vrei să obții”, adaugă expertul.

Articol editat de Andrei Luca Popescu


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Dana Mischie

Și-a început drumul în presă în facultate, scriind recenzii de filme și cărți pentru un blog cultural. Apoi, la master, s-a angajat la ziarul Adevărul, unde a fost pe rând redactor, reporter și apoi editor. Aici, a realizat interviuri, analize și reportaje despre personalități culturale, fenomene sociale, subiecte medicale și despre digitalizare.


Abonează-te
Anunță-mă la
guest
0 Comentarii
Cele mai vechi
Cele mai noi Cele mai votate
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x