Cum a ajuns Libanul de la Elveția Orientului Mijlociu la terenul pentru un nou război

La cum arată acum, e greu să-ți imaginezi că Beirut a fost cândva Parisul Orientului Mijlociu ori că Libanul era comparat cu Elveția. Să tot fie o jumătate de secol de când epoca de aur a apus în chinurile unui război civil care a rănit țara atât de profund, încât nu și-a mai revenit niciodată.

„Cum ne simțim? Suntem dărâmați, peste tot în jurul nostru este tristețe și incertitudine”, sunt cuvintele unei tinere libaneze de origine română, care locuiește în Beirut cu soțul și cei doi copii ai lor.

Viața liniștită, pe care o știau cu școli funcționale, cu restaurante, cu un parcurs obișnuit, s-a transformat în haos de două săptămâni, de când spectrul războiului a început să umbrească din nou viața libanezilor de rând.

De data aceasta, e un posibil război regional, dacă nu chiar mai mult.

UPDATE: Armata israeliană a invadat marți sudul Libanului, declanșând o operațiune terestră „limitată”.

Pe drumul fără de întoarcere

O consecință directă a războiului civil dintre 1975 și 1990 a fost apariția grupării Hezbollah, a cărei aripă militară e catalogată drept teroristă de către Uniunea Europeană, SUA și alte state.

Hezbollah a devenit în acest răstimp stat în statul libanez. Un fel de bătăuș din cartier, la care Iranul și Siria au recurs pentru reglarea conturilor cu Israelul, inamicul lor comun. 

Tensiunile dintre Israel și Hezbollah, care își are fieful în sudul Libanului, există dintotdeauna, dar s-au intensificat în anul care s-a scurs de la declanșarea războiului în Gaza, dintre Israel și Hamas.

Războiul mocnit 

Pare să fie doar o chestiune de timp până când o tabără sau cealaltă va face mutarea decisivă către un conflict total.

E greu de spus cum, după atâtea provocări, nu s-a ajuns încă la unul. 

Cea mai importantă dintre aceste provocări și probabil un caz demn de manualele de istorie este cel al sabotajului a mii de pagere utilizate de militanții Hezbollah pentru a comunica. 

Tranziția la tehnologia anilor ’80 a fost făcută de teamă că Israelul are capacitatea să localizeze militanții Hezbollah pe baza semnalului telefoanelor mobile. 

Așa că s-a recurs la micile dispozitive de comunicare, cu gândul că gruparea va fi mai în siguranță sub radarul hi-tech.

Se presupune că Israel a exploatat această fobie de tehnologie, s-a infiltrat în lanțul de producție și a ajuns să livreze printr-o firmă-paravan mii de pagere grupării Hezbollah. Toate conțineau explozibil care a fost detonat de la distanță, pe 17 septembrie. 

Peste 40 de oameni au murit, inclusiv copii, alți peste 3.000 au fost schilodiți pe viață. A doua zi, au explodat și numeroase stații de emisie-recepție, aflate de asemenea în dotarea militanților libanezi.

Apoi au început raidurile aeriene ale armatei israeliene. 

Pe 23 septembrie, Beirutul, un oraș cu 2,4 milioane de locuitori, a paralizat.

„Luni, a fost un ambuteiaj extraordinar, toată lumea ieșea din Beirut, mai ales cei care au venit din sud. Sudul este aproape 95% gol, cine nu a putut sa iasă până acum, a ieșit azi. Bombardamentele s-au intensificat nu doar în sud, ci și în afara sudului”, povestește tânăra libaneză, într-o discuție cu Panorama, care a avut loc pe 24 septembrie.

Spune că familia ei e „un pic privilegiată”, pentru că au o locuință în afara capitalei Libanului și au putut părăsi Beirutul încă de la primele semne că situația degenerează.  

„Copiii au crezut că sunt în vacanță, nu se face școală, dar li s-au trimis exerciții și fișe de făcut ca și cum ar fi în clasă, deci au avut mult de învățat”, dar asta după o săptămână ba cu mers la școală, ba cu stat acasă.

Drumul la și de la școală a devenit nesigur, spune ea, iar autoritățile au recomandat ca anumite zone să fie evitate. 

„Au mai zis să nu ne apropiem de anumite locuri. De unele sunt sigură că nimeni nu o să se apropie, cum ar fi cartierul Dahieh (acolo unde se află cartierul general al grupării șiite Hezbollah – n.r.), dar au mai spus să evităm și alte locuri pe unde lumea trece de obicei – o autostradă care iese în afara Beirutului, de exemplu”.

Școlile publice au fost transformate în adăposturi pentru cei care se refugiază din sud, cei care au case în afara Beirutului au plecat deja. 

„Cei care nu au niciun loc să se ducă se duc în școlile publice, multă lume a rămas luni în mașini, că nu știau încotro să meargă. Multă lume de la sate a sărit în ajutor. Oamenii au scris postări pe Facebook că își pun casele la dispoziție pentru cei care nu au unde să se refugieze. Lumea se mobilizează, iar în sud au început să fie sute de victime”, spune tânăra libaneză.

La fel de sfâșietoare sunt și relatările jurnaliștilor libanezi care lucrează drept corespondenți pentru marile instituții de presă din Occident.

„Este înspăimântător, poate ești la coadă la magazin și omul de lângă tine are un pager sau ești pe drumul nepotrivit fix când Israel decide să lovească o țintă Hezbollah”, relatează Kim Ghattas, jurnalistă Financial Times aflată la Beirut, într-un podcast realizat de FT.

Israel a decimat conducerea Hezbollah. Eșaloanele doi și trei, spune aceeași Kim Ghattas, au fost primele eliminate. La acest nivel se regăseau comandanții cu experiență pe câmpul de luptă, fără de care orice incursiune militară devine foarte complicată. 

Hassan Nasrallah, cel care conducea gruparea din 1992, a fost ucis pe 27 septembrie, într-o lovitură fulgerătoare asupra cartierului general al Hezbollah din Beirut.

Din momentul în care situația s-a deteriorat în Orientul Mijlociu, Ministerul Afacerilor Externe a emis, încă din octombrie 2023, un avertisment de călătorie de gradul 8 din 9, prin care românii au fost informații să evite orice deplasare în Liban.

La solicitarea Panorama, MAE a transmis că „până în prezent, aproximativ 1.136 de cetățeni români și membri de familie ai acestora și-au înregistrat prezența în Liban, la Ambasada României în Beirut”. MAE mai spune că nu s-au primit solicitări de evacuare.

Apel internațional pentru un armistițiu

11 țări și Uniunea Europeană au solicitat implementarea imediată a unui armistițiu de 21 de zile, pentru a da posibilitatea diplomaților să intermedieze soluționarea tensiunilor dintre Liban și Israel. Scopul este de a evita degenerarea războiului dintr-unul local într-unul regional.

Răspunsul Israelului: „Nu va exista nicio încetare a focului. Vom continua să luptăm cu toată forța împotriva organizației teroriste Hezbollah, până vom obține victoria. Până când toți cetățenii noștri se vor putea întoarce în siguranță la casele lor din nordul țării”. Declarația îi aparține ministrului de Externe al Israelului și a fost făcută la doar câteva ore după apelul internațional.

În ultima săptămână, Israelul a lansat atât de multe bombardamente în sudul Libanului și nu numai, încât în decurs de patru zile, numărul libanezilor morți depășise 600.

Ca termen de comparație, în războiul din 2006, izbucnit ca urmare a unei incursiuni Hezbollah pe teritoriul Israelului, au murit aproape 1.200 de libanezi, deopotrivă militanți și civili, în cele 33 de zile cât au durat ostilitățile.

Într-un discurs susținut după încheierea acelui conflict, secretarul general al Hezbollah afirma: „N-am crezut nicio clipă că ceea ce am făcut va duce la un război de o asemenea amploare. Dacă aș fi știut acest lucru, aș mai fi organizat acea operațiune? Nu, în niciun caz”.

O altă explicație pentru faptul că Hezbollah nu a ripostat mai dur atacurilor din partea Israelului e că în anul care s-a scurs de la debutul acestor șicanări, principalii săi aliați, Iran și Siria, n-au mișcat nimic.

O țară sfâșiată de instabilitate

„Libanul se află într-o regiune extrem de violentă, o regiune marcată de multă instabilitate și, într-o oarecare măsură, Libanul e chiar în mijlocul acestui ciclon”, este de părere Jihane Sfeir, specialistă în lumea arabă contemporană și profesoară la Université Libre de Bruxelles. 

Pentru ea, aceste șicanări între Hezbollah și Israel arată deja că Libanul este în război, nu la un pas de el. O eventuală escaladare riscă să antreneze ca într-un joc de domino, țări din regiune, dar și mari actori internaționali.

Sunt state care vor sări în ajutorul Libanului, cum sunt cel mai probabil Iranul sau Siria, dar sunt aranjamente regionale care sunt construite în funcție de comunități sau partide.

„Asta înseamnă că partidul Hezbollah va avea sprijin sau aliați. Dar nu putem să spunem asta despre tot Libanul. Nu putem îngloba toate comunitățile și să spunem, de exemplu, că Siria sau Iranul vor sări în ajutorul creștinilor. La modul absolut, ei vor fi în război împotriva Israelului, dar unii vor considera acest ajutor ca fiind dăunător, pentru că lăsându-se ajutați de Iran, se transformă în dușmanii Occidentului”, spune ea.

Continuându-și raționamentul, profesoara universitară argumentează că în momentul în care Iranul ar intra în război, Statele Unite s-ar putea poziționa mai ferm de partea Israelului, iar Rusia aflată deja în război cu Ucraina ar sprijini Iranul. 

Libanul este o țară cu un caracter aparte. Este o țară a minorităților religioase, împărțită între creștini și musulmani de diverse confesiuni, iar acest lucru se reflectă și în felul în care a fost gândită conducerea: să asigure un echilibru din acest punct de vedere.

Faptul că nu mai are președinte de patru ani, iar guvernul este unul interimar spune multe despre cum anii de dificultăți economice au scindat Libanul pe toate planurile.

În ultimii ani, problemele Libanului nu au fost numai de ordin geopolitic, ci și economic și politic. În 2019, a avut loc o mobilizare generală a populației libaneze pentru a protesta față de corupție și față de eșecul instituțiilor.

„Această revoluție a fost un soi de paranteză fericită și plină de speranță pentru o parte din populația libaneză, care cerea o curățare a instituțiilor, reforme guvernamentale. În cele din urmă, nimic nu a funcționat, pentru că imediat după a avut loc devalorizarea lirei libaneze, din cauza incapacității Libanului de a înapoia datoria către Banca Mondială, dar și din cauza prăbușirii sistemului bancar libanez”, explică Jihane Sfeir.

De fapt, în mai 2019, o parte importantă de euro-obligațiuni ar fi ajuns la scadență, dar guvernul libanez era în incapacitate de a le plăti, după cum scrie presa libaneză. 

Pentru a evita intrarea imediată în incapacitate de plată, Banca Libanului a decis, contrar procedurilor legale, să plătească această tranșă în locul Ministerului de Finanțe. Această operațiune a slăbit și mai mult rezerva de dolari a băncii centrale.

Ulterior, băncile puse sub presiune au început să limiteze accesul cetățenilor la dolari și la alte monede străine, inclusiv la depozitele pe care le aveau la bănci. Lira libaneză s-a prăbușit.

Libanul declara falimentul în 2020.