Cum vede unul dintre „părinții” Nokia 3310 ultimele decenii de telefoane mobile și ce scenariu dă pentru viitorul gadgeturilor
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
La 23 de ani de la lansarea Nokia 3310, Tapani Jokinen, unul dintre designerii acestui telefon emblematic, vorbește despre ce a însemnat pentru lumea tech și consumatori produsul pe care l-a creat atunci, cum au evoluat telefoanele de la Nokia 3310 încoace și de ce viitorul e al închirierii de tehnologie.
- Pe 1 septembrie 2000, Nokia lansa 3310, unul dintre cele mai celebre telefoane de pe planetă, care punea accent pe funcțiile de comunicare. Până în 2005, când compania a încetat să-l mai producă, telefonul s-a vândut în 126 de milioane de unități la nivel global.
- Cu un design „grăsuț”, Nokia 3310 nu urmărea să fie perfect, ci să fie „uman, prietenos și empatic”. Într-o discuție cu Panorama, Tapani Jokinen, unul dintre designerii care l-a creat, spune că a gândit produsul astfel încât să se potrivească nu doar pentru tineri, ci și pentru bunici, și să fie ușor de folosit.
- După lansarea primului iPhone, în 2007, tendințele în design s-au schimbat major și am trecut la ecrane din ce în ce mai mari pe smartphone-uri. În prezent, dispozitivele sunt „ecrane negre”, generice și minimaliste, explică Jokinen, care spune că majoritatea producătorilor au ajuns să se concentreze pe experiența software, nu pe aspectul exterior al smartphone-urilor. Asta a dus la o uniformizare a designului, după ce anii 2000 au fost marcați de telefoane cu forme și culori variate.
- Tehnologia ar trebui să extindă capacitățile umane, însă pentru că am ajuns să stăm cu ochii în ecrane toată ziua, lipiți de smartphone-urile pe care le deținem, ea a devenit un obstacol care ne face mai puțin prezenți.
- Modelul de business liniar, în care companiile produc și vând lucruri, nu va mai funcționa mult timp, crede Jokinen. Accentul va fi pus pe sustenabilitate și pare că vom migra de la ideea de a deține tehnologie spre cea de închiriere. Lucrurile se schimbă deja, iar tinerii sunt primii care fac pași repezi spre această nouă abordare.
Senzația Nokia 3310, la vremea ei
1 septembrie 2000, o zi ca oricare alta. Aproape.
În București, soarele a răsărit la 6:38 și va apune la ora 19:52. Dacă ai dat drumul la radio, cel mai probabil ai auzit și hitul verii care tocmai a trecut: Andre – „Lasă-mă, papa, la mare”.
Dacă ai citit câteva știri din această zi, ai aflat, printre altele, că:
Ziarul Cotidianul are pe prima pagină o știre legată de primarul Capitalei, Traian Băsescu. Prim-ministru e Mugur Isărescu, citat spunând că există dovezi care demonstrează o fraudă de proporții a FNI.
În Statele Unite, George W. Bush e guvernatorul statului Texas și se pregătește de cursa electorală care îl va face președinte.
Pe lângă știrile de mai sus, în această zi se mai întâmplă ceva ce trece la prima vedere neobservat. Într-o Românie erodată de inflație, visuri alimentate de capitalismul tânăr și grijile traiului de zi cu zi, la 11 ani de la căderea comunismului, vestea unui telefon mobil tocmai lansat e mai degrabă zgomot de fond pentru populația generală.
Și totuși…
Nokia lansează telefonul Nokia 3310 pe 1 septembrie 2000, iar acesta devine rapid unul dintre cele mai cunoscute și vândute dispozitive din toate timpurile.
Compania se laudă că noul dispozitiv vine cu „funcții unice de chat, care le permit utilizatorilor să trimită mesaje text de pe telefon atunci când sunt în mișcare”. Nokia 3310 „e subțire și câtărește doar 133 de grame”, vine cu jocurile Space Impact și Bantumi și are antenă integrată, așa că e ușor să-l iei cu tine oriunde.
Compania lansează în aceeași zi și Nokia FriendsTalk, un serviciu dependent de operatorul de telefonie, care îți permite să comunici în grup cu alți utilizatori.
E 1 septembrie 2000, iar Nokia, companie cu sediul în Finlanda, este pe primul loc global pe piața producătorilor de telefoane mobile, cu vânzări de 19,8 miliarde de EUR și peste 60.000 de angajați în toată lumea.
Reuters relatează că telefoanele Nokia 3310 (și varianta identică, dar cu suport WAP, Nokia 3330) s-au vândut în peste 126 de milioane de unități la nivel global, până în 2005, când compania a încetat să le mai fabrice.
În 2017, în cadrul Mobile World Congress, Nokia (în spatele căreia este, în prezent, start-up-ul HMD Global, care folosește doar licența fostului gigant) a avut o tentativă de a lansa o versiune modernizată a lui 3310. Modelul a cucerit inimile nostalgicilor, dar apoi a trebuit să se descurce pe o piață deja dominată de branduri ca Apple sau Samsung, care aduceau consumatorilor ecrane mari, funcții avansate și camere de top, așa că a rămas în plan secund.
Cum a fost creat designul telefonului Nokia 3310, povestit de unul dintre „părinții” lui
Schițe originale ale telefonului / sursa: Tapani Jokinen, arhivă pusă la dispoziția Panorama
Nokia spunea că 3310 fusese creat în special pentru tineri și pentru cei care „se simt tineri”. Asta își amintește acum despre gadget și Tapani Jokinen, expert în design de produs cunoscut la nivel mondial și cel care a lucrat, împreună cu un alt designer, Hanna Vuolteenaho, la crearea telefonului.
Într-un interviu pentru Panorama via Google Meet, Jokinen a vorbit pe larg despre cum a ajuns să creeze acest telefon care avea să scrie istorie și cum se vede el în prezent, într-o lume a smartphone-urilor ultra-performante. Am intervenit cât mai puțin și doar pentru a da concizie mesajului. Altfel, am încercat să-l lăsăm pe designer să ne plimbe prin acele vremuri ale tehnologiei, pe care unii dintre noi ni le amintim drept primul contact cu un nou univers al conexiunii.
Telefonul mobil, de la dispozitiv util la element de lifestyle
„Nokia 3310 este un exemplu bun al expresiei «nu poți să vinzi o mașină veche unui tânăr, dar poți vinde cu ușurință o mașină nouă oamenilor în vârstă», pentru că noi toți ne simțim tineri și vrem să exprimăm asta. Și 3310 a fost creat ca o categorie expresivă pentru tinerețe, street fashion și oameni tineri”.
Designul telefonului a fost în linie cu tendințele momentului, în care dispozitivele aveau nevoie să fie nu doar revoluționare, ci și drăguțe. Jokinen crede că ce a făcut Nokia 3310 un succes a fost chiar aspectul telefonului.
„Pe atunci, telefoanele erau ca mașinile sport, aerodinamice. Doar că telefonul este un obiect solid în mâna ta sau în buzunar, așa că aerodinamicitatea nu prea contează. Punctul de pornire al designului a fost faptul că am observat că în acele zile era un trend în Asia bazat pe design emoțional, pe a face lucrurile să fie drăguțe. Și de asta, de exemplu, dacă te uiți la 3310, la silueta lui din față, nu are linii sexy sau «mușchi». E mai mult ca un Obelix (n.r. – personaj de desen animat), e un pic grăsuț. La fel ca noi, oamenii, care nu suntem perfecți. Așa că l-am făcut mai uman, puțin grăsuț.
Cealaltă problemă a fost cum să-l facem prietenos. Îl ții în mână, deci atunci când e în palma ta, colțurile trebuie să fie foarte rotunjite ca să se simtă confortabil. Așa că am făcut amprenta generală a telefonului prietenoasă și empatică, ca să poți să ai o legătură emoțională cu acel obiect.
Un alt lucru care e foarte important este ceea ce eu numesc ergonomie vizuală. Ergonomia vizuală nu înseamnă că este cea mai ergonomică soluție, dar se simte ca cea mai ergonomică soluție. Și ce am făcut a fost, practic, că poți vedea în Nokia 3310, este acea «potcoavă», Nokia Bullet. Și am integrat acolo toate soft keys, pe acel element vizual care era una dintre «semnăturile» Nokia care te făceau să recunoști că e un Nokia. Așa se crea impresia că telefonul are o interfață mai simplă, că are mai puține butoane decât celelalte telefoane.
Atunci, te duceai la magazin și erau telefoanele tuturor competitorilor expuse, multe butoane, luminițe etc. Și atunci când, de exemplu, bunica ta se ducea și vedea toate alea, ar fi zis că nu știe să le folosească. Așa că de asta am creat un «personaj» care este prietenos, îți zâmbește și am integrat, practic, și butoanele pe acel zâmbet, ceea ce dă impresia că sunt mai puține. Iar asta înseamnă simplitate și prietenie pentru consumator. Așa că au fost multe decizii de design din spate despre cum să facem o formă mai simplă, clară, ușor de înțeles, care să transmită emoție și să fie simpatică.
O să zic un secret al telefonului, pe care unii oameni l-au remarcat, alții nu. Eu o numesc o surpriză încântătoare. O surpriză încântătoare înseamnă, de fapt, că întotdeauna integrez în designul meu mesaje ascunse pentru consumatorul final, care să-i transmită că îmi pasă, că îl iubesc și că am creat acel lucru pentru el.
Așa că la Nokia 3310, după ce îndepărtezi capacul din spate și te uiți la designul mecanic al butonului în interiorul carcasei, vei vedea o broscuță prietenoasă. La genul acesta de lucruri mici mă refer, a investi efort în zone în care nu te aștepți.
Și mai târziu, în designurile pe care le-am creat, am vrut mereu să creez de la interior spre exterior. Designul sau modul în care oamenii percep designul este doar vârful icebergului, prezența vizuală a produsului. Dar ce e mult mai important de atât, ca la o mașină atunci când deschizi capota, este motorul pe care îl pui acolo. De asta trebuie să creezi designul de la interior spre exterior. Asta aduce calitate designului, dar este și o dovadă de grijă și iubire.
Am fost manager de design de categorie atunci (n.r. – în jurul anilor 2000). Am făcut schimbarea de la telefoane mobile generice în categorii de lifestyle. Asta înseamnă că toate telefoanele precedente erau telefoane de business și un tip de status symbol. Doar că pentru noi, oamenii, cu nevoile și dorințele noastre, telefonul e mai mult decât un accesoriu de fashion, e o reflexie a noastră și ce vrem să transmitem. Așa că trebuie să creezi potrivirea perfectă pentru diverse tipuri de oameni.
Și cred că Nokia 3310 a fost mai popular pentru oamenii în vârstă pentru că, așa cum ziceam, l-am creat și pentru bunici, cu acea simplitate vizuală, ergonomie și toate celelalte elemente. Așa că se potrivea mai multor tipuri de oameni, nu doar tinerilor”.
Tapani Jokinen a mai dezvăluit că în perioada în care a lucrat la Nokia, a mai fost implicat în încercări ale companiei de a crea un telefon cu touchscreen, însă planurile nu au ajuns implementabile pe piață, pentru că era o tehnologie „înaintea vremurilor” la acel moment, crede designerul.
Era ecranelor negre și deștepte
După începutul anilor 2000, care a însemnat telefoane diverse, colorate, cu funcții și forme cât mai variate, tendințele s-au schimbat.
Apple scria istorie în ianuarie 2007, când Steve Jobs scotea din buzunarul blugilor, în cadrul unui eveniment de lansare, un telefon nemaivăzut, minimalist – primul iPhone, un smartphone cu ecran tactil care renunța complet la tastatura QWERTY și aducea funcții inovatoare la acel moment pentru utilizator.
După acest moment, cursa pentru supremație globală a marilor producători de telefoane și smartphone-uri a dus la modificarea tendințelor de design și companiile au început să lanseze telefoane din ce în ce mai performante, cu ecrane din ce în ce mai mari.
Din perspectiva lui Jokinen, tendințele din prezent înseamnă simplitate și aproape renunțarea la design propriu-zis.
„Lucrurile s-au schimbat mult, iar telefoanele din ziua de azi sunt destul de generice. Sunt ca arhetipurile, minimaliste. Au renunțat, practic, de tot la elementul de design.
Astăzi, e mai mult despre exprimarea calității prin materiale, cât de prețioase sunt ele, cum se simt, și mai puțin o abordare nebună în design. Oricum ele sunt doar ecrane negre, dacă te duci în magazin. Nu există nici măcar logo, nu există nici măcar brand. Dacă te duci la magazin n-ai nicio idee ce telefon e.
Așa că designul de azi al telefoanelor înseamnă mai mult interfața grafică, acea grafică de după ce se aprinde ecranul și care poate rămâne pe ecran (n.r. – always-on display). Ăsta e și motivul pentru care, atunci când nu sunt folosite, telefoanele sunt negre, închise.
Avem aceste tehnologii care ne permit să menținem partea grafică fără să consumăm bateria prea mult. Doar că producătorii de azi nici asta nu folosesc prea mult. Sunt doar ecrane negre. Iar pentru mine un ecran negru e un ecran mort, practic. Așa că singurul lucru pe care mai poți să-l faci este pe B-cover, pe spate. Doar că și spatele a devenit doar despre cameră, încerci să explici ce cameră excelentă ai, câte lentile, câți megapixeli are.
Singura personalizare pe care poți să o faci în prezent este schimbarea carcaselor de protecție. De exemplu, eu am un iPhone verde, care este superb și se simte foarte bine în mână. Dar trebuie să-l ascund, pentru că nu-l pot folosi fără carcasă de protecție. Și așa pierde tot aspectul frumos din design”.
Prea lipiți de ecranele telefoanelor ca să lăsăm tehnologia să ne facă viața mai bună
Pentru că a lucrat cu multe tehnologii încă din faza de pionierat, Tapani Jokinen e în prezent mai orientat nu doar către ce aduce o tehnologie nouă pe piață, ci se uită și spre consecințele acelei tehnologii, pe termen lung.
„Lucrez mult cu tehnologie aflată în dezvoltare, lucrez la institute de dezvoltare și alte locuri care se ocupă cu găsirea de noi tehnologii.
Dar ceea ce spun mereu este că nu este vorba despre tehnologia în sine, ci despre ce poate face ea. Designul se concentrează pe ce ne permite o tehnologie nouă să facem. Și ce utilizări i-am putea găsi ca să facem lumea mai bună noi toți, dar și pentru mediul înconjurător.
De multe ori, dezvoltăm și îmbunătățim tehnologia pentru că găsim un mod de a face materiale noi, mai bune, care să ne permită diverse lucruri. Dar nu asta e esența. Pentru că toată tehnologia tot pentru noi este făcută. Și atunci când modificăm tehnologia, tehnologia ne modifică pe noi. Tehnologia modifică modul în care ne trăim viața și ce facem.
Iar smartphone-urile sunt un bun exemplu că oamenii sunt prea blocați, sunt prea lipiți de telefoanele lor mobile. Nu mai sunt prezenți atunci când sunt cu cei dragi. Toți au telefoanele mobile în mână și sunt pe câte o rețea de socializare și interacționează în social media, nu cu oameni reali, cu lucruri din lumea reală. Asta este o problemă pe care trebuie să o schimbăm.
Tehnologia ar trebui să ne facă viața mai bogată, mai abordabilă și mai ofertantă, în loc să ne limiteze din ce în ce mai mult din punct de vedere digital. Ar trebui să fie ca Augmented Reality, să adauge lucruri și componente și cunoștințe în jurul nostru, să ne înconjoare.
Asta e important. Tehnologia ar trebui să ne extindă capabilitățile. Este la fel ca uneltele din Epoca de piatră. Primele lucruri pe care omul le-a creat au fost uneltele, extensii ale propriilor mâini, ale capabilităților umane. Tehnologia e la fel. Ar trebui să îți îmbunătățească abilitățile și să te facă să simți mai mult – să vezi mai bine, să auzi mai bine, să te simți mai bine, lucruri de genul acesta. Așa că ar trebui să ne concentrăm din ce în ce mai mult pe asta și cum să obținem mai multe dintre aceste «superputeri» prin tehnologie.”
Viitorul tehnologiei ar putea însemna închiriere, nu cumpărare
Orientarea către o abordare mai sustenabilă a tehnologiei și lipsa obsesiei de a deține obiecte fac din noile generații unele disruptive, inclusiv pentru designerii de produs care vor trebui să-și regândească abordarea.
„Cred că generația noastră caută să dețină – o mașină, propriul telefon mobil, lucrurile noastre. Pe când noua generație e concentrată pe accesul la servicii și dispozitive. Adică partea de închiriere, de leasing. Nu e nevoie să dețină totul. Asta cred că va schimba mult lucrurile. Și va schimba modul în care creăm și producem lucrurile, pentru că va exista o motivație diferită pentru o companie care aduce, de exemplu, mașina de spălat de acasă.
De obicei, alegem mașina cea mai ieftină și probabil că durata de viață a acelei mașini e mai mică, pentru că producătorul nu știe să comunice costul de deținere, costul total de a o deține. Așa că îți cumperi o mașină de spălat care are o durată de viață de cinci ani și de asta prețul ei e mai mic.
Dar dacă un producător ar aduce pe piață o mașină de spălat care să funcționeze 20 sau 30 de ani? Cât ar costa ea? Prețul va trebui să fie mai mare, pentru că beneficiile sunt mai mari, dar cum comunici asta consumatorului? O închiriezi, nu o vinzi, de exemplu. Eu sunt în continuare producător, brandul care a făcut mașina și care o deține, iar tu plătești o sumă lunară pentru că o folosești.
Asta motivează și compania să facă cele mai bune mașini de spălat posibile pentru că, cu cât durează mai mult, cu atât e mai bine pentru business-ul lor.
Așa că modelul de business e foarte important. Modelul de business liniar, în care vindem și producem lucruri, nu se va mai aplica pe termen lung.
E același lucru și în cazul mașinilor care se conduc singure. Dacă am o mașină care se conduce singură, este nevoie cu adevărat să o dețin? Pentru că pare un pic ca un taxi care mă duce la muncă, îmi duce copiii la școală, iar în afară de asta, 90% din timp stă în parcare. Dar fiind o mașină care se conduce singură, o pot folosi și alții. Adică atunci când nu ai nevoie de ea, o poți da altora și poți câștiga bani.
Cred că lucruri ca astea se vor schimba mult în viitor, față de cum arată situația în prezent. Văd asta deja la generația tânără din Finlanda, în special la copii, în orașele mari ca Helsinki și Stockholm. Ei nu vor să dețină o mașină. Nici carnet de conducere nu mai vor, în zilele noastre, lucrurile se schimbă. Există transport public, există Uber, există scutere electrice și oricum e foarte greu să deții o mașină în oraș, pentru că trebuie să găsești loc de parcare și e scump.
Așadar, lucrurile astea se schimbă deja”.
Articol editat de Alina Mărculescu Matiș
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
