Panorama cu ALP: Lecții de anularea alegerilor. De ce e greu să le spui fanilor Georgescu să stea în casă

Bine v-am băgat capul pe ușa electronică. Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați gratuit, pentru a-l primi direct pe email.

Vorbim azi despre o veritabilă lecție de anulat alegeri în mod legitim, fără să-ți bați joc de spiritul democratic și încrederea cetățenilor în procesul de vot. Vine de la Comisia de la Veneția și desigur că la București a provocat tăcere în rândul puterii și noi istericale anti-CCR în rândul votanților lui Călin Georgescu. Ne oprim la acest delirant personaj, să vedem și mai clar de ce e el o matrioșkă rusească: pentru că susține cu tărie exact linia de propagandă de la Kremlin – împărțirea teritoriilor Ucrainei inclusiv către România.

Lecții de anularea alegerilor

Oricât nu ne-ar plăcea conspiraționismul, extremismul anti-occidental, nivelul de educație sau nostalgiile ceaușiste ale fanilor lui Călin Georgescu, e greu să le negi revolta și protestele.

Dacă ai puterea să te ridici deasupra prostiilor cu care nu ești de acord și să te gândești la marile principii ale unui stat democratic, trebuie să recunoști că anularea alegerilor e un motiv de revoltă. Așa e sănătos în orice democrație. Și asta, chiar dacă argumentele și manifestările unora dintre votanții lezați ai lui Georgescu sunt sub nivelul mării.

O lecție aspră a venit săptămâna aceasta de la Comisia de la Veneția, organismul consultativ de pe lângă Consiliul Europei, care arată standardele și bunele practici în materie constituțională. Apuse sunt vremurile când orice paragraf al Comisiei făcea vâlvă la București și era prezentat în lumini de Big Bang pentru statul de drept românesc, deși avea puterea unui Cod de Bune Maniere pentru servit Constituția la masa democrației.

Acum, a fost cam liniște la București. Desigur, din galeria Călin Georgescu s-a strigat și mai aprins „lovitură de stat”. Evident că să susții așa ceva e complet aberant. Dar, nu mă grăbesc să condamn nivelul lor abisal de înțelegere a legii. Pentru că îmi amintesc stupidele comentarii legislativ-constituționale care veneau acum niște ani din zona „spălată” a societății, aia care murea cu Dragnea de gât în Piața Victoriei și pe care o călărea cu mare avânt electoral USR, de pildă.

Știu că poate e plictisitor, dar raportul „de urgență” făcut de Comisia de la Veneția este o veritabilă lecție despre cum poți anula niște alegeri, fără să îți bați joc de voința cetățenilor care votează liber.

Raportul nu „incriminează” cu ceva Curtea noastră Constituțională. Nici nu ar avea căderea să o facă. De altfel, spune din start că nu analizează faptele invocate pentru a anula alegerile din decembrie 2024, ci doar compară situația de la noi cu standardele internaționale în materie constituțională. Totuși, când tragi linie, există niște mari semne de întrebare față de ce a făcut CCR la București. Chiar dacă nicăieri nu se spune că ce a făcut a fost greșit.

Comisia arată că decizia din România nu e o premieră în materie, însă iese în evidență prin câteva aspecte: CCR s-a sesizat din oficiu, apoi a invocat ca argument favorizarea unui candidat prin interferența social media, ceea ce nu are legătură cu procesul electoral în sine, și mai ales a invocat atacul asupra suveranității statului, printr-o influență externă. Nerostita și nedovedita Rusie. O altă particularitate: decizia CCR a venit la doar câteva zile după ce validase primul tur al alegerilor. Mai întâi au fost corecte, pe lege, dar când au ieșit serviciile secrete din CSAT cu rapoartele, nu au mai fost corecte.

Comisia de la Veneția statuează câteva principii mari și clare. Unu: decizia de anulare a unor alegeri trebuie să fie bazată pe fapte clar stabilite, care să dovedească nereguli semnificative. Doi: acele mari nereguli trebuie, în plus, să fi deformat rezultatele alegerilor. Trei și poate cel mai important, zic eu: „alegătorii trebuie să aibă încredere că votul lor este definitiv. Anularea parțială sau totală a alegerilor este justificată doar în circumstanțe foarte excepționale”.

Experții arată că nu e mereu posibil să stabilești efectul real al unor nereguli asupra rezultatului alegerilor. De obicei, deciziile de tipul celei luate de CCR se bazează pe încălcări ale legilor electorale în vigoare. Însă, o Curte poate constata și că legile în vigoare nu garantează suficient protecția drepturilor și corectitudinii în cadrul alegerilor. Mai zice Comisia și că interferența unor terți – state sau nu – care deformează procesul electoral nu e mai prejos de încălcarea unor legi de către candidați. Deci, reiese că CCR ar fi avut argumente de principiu să anuleze alegerile.

Totuși, Comisia arată și lipsurile. Ele decurg, ca întotdeauna, din găunoșenia legilor noastre românești, care nu stabilesc proceduri clare și echitabile.

Astfel, Comisia arată că e ok ca o curte constituțională să se autosesizeze, însă că ar trebui să o facă doar în situații excepționale și clar reglementate, pentru a nu afecta încrederea alegătorilor și legitimitatea alegerilor. E ok și să existe o instanță care să aibă puterea de a anula alegerile. Totuși, în cadrul acestui proces ar trebui să existe suficiente pârghii de control pentru a fi eliminat elementul arbitrar. De la o procedură clară la posibilitatea părților implicate să-și expună punctul de vedere și să-și apere interesele.

Comisia mai arată și că statele trebuie să reglementeze clar consecințele asupra integrității alegerilor, datorate unor nereguli informaționale, atacuri cibernetice și alte amenințări digitale. Asta pentru ca apoi, o instanță să poată stabili legitim cât de protejate au fost alegerile de influența „unor ONG-uri, mass media sau social media, inclusiv cele sponsorizate sau finanțate din străinătate, precum și actori străini statali sau non-statali”.

Propaganda de campanie, indiferent de mediu și formă, nu ar trebui să conteze, pentru că ea pică sub libertatea de expresie a candidatului, cu condiția să nu depășească limitele permise de lege. Adaug eu: discursul lui Călin Georgescu este dăunător democrației, însă asta nu poate fi un motiv să anulăm alegerile.

Observăm două fire roșii în toată această complicată analiză: excepționalismul situației și sfințenia încrederii oamenilor în procesul electoral. Corolarul venit de la Comisia de la Veneția e următorul: „Astfel de decizii trebuie să indice precis încălcările și dovezile și nu trebuie să se bazeze doar pe informații clasificate, pentru că asta nu garantează transparența și posibilitatea de verificare a lor”.

Și asta este exact enorma problemă de la București, în cazul deciziei CCR. Dacă privim cinstit, la rece, cu datele concrete pe care le avem până acum, nu am asistat la o situație excepțională. Oricât de orbește ar susține unii, rapoartele serviciilor secrete din CSAT nu furnizează dovezi și concluzii clare, legate de interferența Rusiei în alegeri, ci doar similitudini și presupuneri conjuncturale. Totuși, CCR le-a invocat ca argument.

Să vă amintesc că raportul SRI laudă „o foarte bună firmă de digital marketing” în campania lui Georgescu? Că STS spune că au fost multe atacuri cibernetice, dar ele nu au afectat defel procesul electoral? Să vă amintesc că toate faptele dezvăluite până acum arată doar implicarea unor personaje din România în umflarea campaniei lui Georgescu, de la PNL la o rețea de sulfuroși securiști și oameni de afaceri de tip Ioan Niculae?

Deci, ce a fost excepțional? În afară că nu a intrat PSD în turul doi și a câștigat Georgescu? La noi, excepționalismul pare să fi fost creat doar de panică și de percepția creată de serviciile secrete că „se întâmplă lucruri ciudate”, vorba odihnitului de la Cotroceni. „Ar fi fost”, conform SRI. Că dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit, nu?

Chiar dacă serviciile noastre idealizate de unii comentatori ar avea și mai multe dovezi ținute la secret, nu ar fi corect ca ele să stea la baza deciziei CCR de anulare a alegerilor, ne spune Comisia de la Veneția. Ar trebui doar să credem serviciile pe cuvânt, or asta nu e sănătos într-o democrație funcțională.

Pe zi ce trece, devine tot mai evident că anularea alegerilor a fost doar un spasm al puterii (nu doar politice, ci și de intelligence) care s-a trezit că-i fuge preșul de sub picioare. S-a instaurat panica și au apărut măsurile disperate. Nu am fi ajuns aici, dacă aveam instituții puternice de control, care să-și fi făcut treaba înainte de alegeri.

A încălcat Georgescu legile electorale? Cel mai probabil, deși nimeni nu a constatat-o legal. Dar PNL și panourile bravului ostaș Ciucă ce au făcut, mai ineficient și pe mai multe milioane de euro decât Georgescu? PSD cu voturile servite lui Simion ce a făcut? Și-a băgat Rusia nasul și banii? Tot ce se poate, însă asta mai trebuie și dovedit cu ceva mai palpabil decât postaci coordonați să viralizeze conținut pe social media.

Până atunci, anularea alegerilor rămâne o pată neagră pe obrazul fragilei noastre democrații. La fel de rușinoasă ca realitatea tristă că două milioane de români s-au lăsat fermecați de fantasmagoriile unui personaj emanat chiar din inima putredă a „sistemului” cu care clamează că se luptă.

Recomandările lui ALP

Mamele-surogat, soluția tabu în România

Într-o țară ca România, unde se nasc din ce în ce mai puțini copii și unde cuplurile au tot mai multe probleme de fertilitate, mamele-surogat sunt o soluție tabu, necuprinsă de lege. Oamenii apelează la ea în disperare de cauză și se fac tot felul de fente birocratice pentru a avea un copil. Dana Mischie a vorbit cu o femeie din Gorj, care a fost mamă-surogat chiar pentru sora ei. E de citit și toată lupta birocratică pe care unii o ocolesc, apelând la „incubatoarele” din Ucraina.

De ce face Georgescu turul influencerilor MAGA din SUA

Ca să-și legitimeze poziția de candidat anti-sistem în țară și să preia un pic din aura lui Trump, Călin Georgescu a făcut turul unor influenceri conspiraționiști din SUA, de la Alex Jones la „comunistul MAGA” Hinckle. Aceștia l-au luat în brațe, cu tot delirul său anti-occidental și mistic. Vlad Dumitrescu a explicat ce-l mână pe noul Mesia al obscurantismului românesc, pe filiera SUA.

Filmul tamponării cetățean-stat, pornit de la o amendă

Conștiincioasă cum e, Alina Mărculescu Matiș a vrut să-și plătească rapid și sigur a doua amendă de circulație din viața ei de șofer: în contul bancar scris pe procesul-verbal de la Poliție. Doar că acela nu e funcțional. De aici, a intrat într-un film al absurdului, în care autoritățile dau vina una pe alta, iar ea, ca probabil mulți alți cetățeni, s-a trezit că are de plătit amenda întreagă, nu la jumătate, conform bonificației din lege. Nicio autoritate nu a putut explica de ce se întâmplă asta de vreo șase ani.

Gunoiul spațial și ce ne mai pică prin curte

Chestia din imagine nu e vreo coadă de alien, ci o structură desprinsă dintr-un satelit spațial, care i-a căzut în curte unui unchiaș de prin Africa. Problema gunoiului spațial devine ceva tot mai vizibil, pe măsură ce numărul sateliților și rachetelor din spațiu crește vertiginos. Andreea Bădoiu a discutat cu experți despre ce implicații sunt pentru noi, cei de pe Pământ.

Doamna Pitulice, bunica digitală

Mariana Pitulice are 72 de ani și nu se teme de carduri și de plăți digitale. Spre deosebire de alții, nu e speriată și a înțeles că aceste instrumente financiare electronice îi salvează timp și îi fac viața mai ușoară, nu o fac „sclava ocultei”. Ca o femeie deschisă la minte, a învățat ce nu știa. Cristina Dobreanu a stat de vorbă cu dumneaei, într-o campanie prin care CEC Bank încearcă să-i învețe banking pe cei mai în etate, cu ajutorul tinerilor.

Infograficul Panorama

Pun aici pentru prima oară un infografic care nu aparține Panorama, dar e atât de grăitor. E vorba de percepția oamenilor din diaspora europeană, despre dictatorul Nicolae Ceaușescu, în funcție de cum au votat. Ai lui Georgescu sunt campioni. Datele provin dintr-un studiu făcut de Frappe Digital și infograficul îi aparține lui Daniel Enescu.

Dacă tăceai, deștept rămâneai: Călin Georgescu

Prezidențiabilul născut din spuma patrioților cu viziuni pro-ruse, a vechilor securiști și a afaceriștilor protejați de noii securiști spune atât de multe prostii și lucruri false, încât sintagma „deștept rămâneai”, din titlul rubricii, chiar nu-și are rostul.

Mă opresc asupra celei mai recente gogomănii doar pentru că se încadrează perfect într-un viitor eventual caz de blocare a candidaturii sale la președinție, din partea CCR, pe infamul model Șoșoacă. Un model cu care nu sunt de acord, dar care iată că acum se poate constitui în precedent.

Așadar, Călin Georgescu a susținut în fața jurnalistului Ion Cristoiu că „se vor schimba frontiere” și se referă la Ucraina, pomenind foste teritorii istorice ale României unde „avem interes”: „Avem Bucovina de Nord – interes, avem Bugeacul, avem Maramureșul de Nord, din fosta Transcarpatia, mai rămâne și o parte pe la unguri, Lvovul rămâne la polonezi și, desigur, rămâne  Malorussia”.

„100% așa va fi”, spune berbecul când Cristoiu face pe prostul – „pariați pe o împărțire? Sigur?”. Ca și Putin, Georgescu ar lua cu japca niște teritorii de la statul vecin. Păi, dacă împarte tătuca, noi să nu luăm?

Teza împărțirii Ucrainei între vecinii ei, cu teritorii revenindu-i nu doar Rusiei, ci și Ungariei, României, Poloniei, este una cât se poate de rusească. Provine chiar din aparatul de propagandă al Kremlinului. A fost lansată înainte ca Putin să invadeze Ucraina, în 2022, de către Serghei Karaganov, unul dintre cei mai grei și vechi strategi de la Kremlin, de teoriile și sfaturile căruia Putin a ținut cont și le folosește în propriile discursuri.

E încă o dovadă că omul nostru cântă partitura Moscovei. Așa că, atunci când vă mai întreabă pe ton de birt câte un amețit – „da’ unde e, dom’le, Georgescu pro-rus?”, arătați-i asta. Ca să-l încuiați de tot, ziceți-i și că dacă noi facem așa, vin și ungurii să ne ia Transilvania. O să-i dea eroare, dar merită încercat.

Cifra săptămânii