Panorama cu ALP: Bărbătușii de grădiniță conduc America

Bine v-am băgat capul pe ușa electronică. Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați gratuit, pentru a-l primi direct pe email.

Vorbim azi despre senzația că America a încăput pe mâinile unor copii de grădiniță, cu mari probleme de ego și comportament, în fața cărora întreaga planetă se chinuie acum să le intre în grații, ca să nu înceapă să dea din picioare și să împrăștie mâncarea pe pereți. Apoi, ne întrebăm îngrijorați cât de nociv este sosul picant din emisiunea lui Măruță de la PRO TV, dacă i-a îmbârligat atât de rău mințile lui Nicușor Dan.

Cum am ajuns să fim conduși de bărbătușii din grupa mare de grădiniță a Americii

Degradarea relațiilor cu marele partener de peste Ocean atinge pe zi ce trece cote tot mai ridicole. Deciziile de cel mai înalt nivel din SUA, care se ramifică în spasme nervoase până în ultimul colț al planetei, par luate de consiliul suprem al cetei lui Pițigoi. Cu excepția celor care până mai ieri înjurau cu foc Occidentul și „putregaiul imperialist american”, iar azi exultă la derapajele psihotice de putere ale lui Trump, cei mai mulți dintre noi ne uităm siderați.

America pare că a încăput pe mâinile unor bărbătuși cu grave probleme de ego, care se manifestă precum grupa mică de la grădiniță și care încearcă să ne convingă că „tantrumurile” lor haotice sunt ceva de admirat, care va salva SUA. Și, cumva, sperăm că în spatele acestui „clusterfuck” se află o mare schemă strategică, ce ni se va afișa ulterior.

Deocamdată, cam ăsta pare nivelul. Le dai papa bun? Le cânți frumos melodiile preferate, îi zgarmeni sub bărbițe, le dai jucărele mișto? Atunci stai cu ei la masă. Dar neapărat să le dai scaun din acela înalt, de copil: vor fi cel mai sus la masă, dar măcar stau fixați la un loc, nu riscă să cadă și să răstoarne totul cu picioarele în sus. Și mai ales să le arăți respect umil. Dacă se poate, să pupi piciorușele grăsuțe ale șefului de grupă mare al grădiniței. Altfel, ați văzut ce a pățit Zelenski în Biroul Oval.

Te uiți urât sau doar ca prostul, așa cum face acum România, că nu mai știi ce să faci să le intri în grație pițigoilor? Nu le dai păpușelele preferate, cum ar fi Călin Georgescu? Pac, nu mai pupi Visa Waiver. Degeaba le trimiți plocon golanii din grupa mare, pe frații Tate, degeaba pui antenele civile din lumea academică să îi fluture marelui Pițigoi pe la nas fundița premiului Nobel pentru pace. Nu se mai joacă cu tine.

De partea europeană a Oceanului, reacțiile sunt similare cu ținerea sub control a unei crize de boraci care împrăștie isteric piureul pe fața de masă. Nu reacționa când cad pe jos, că încep să plângă. Nu le refuza chestii, că devin și mai furioși. Dacă aruncă jucăriile pe jos, le punem înapoi ferm pe masă și le spunem zâmbind că nici noi nu le mai luăm altele, dacă sunt copii răi. Ne zic că pupicii americani ne costă de acum cu 25% mai scump? Nu ne bosumflăm, sunt doar niște copiluți năbădăioși. Le ripostăm zâmbind că și păpușelele noastre pe care le iubesc ei vor fi la fel de scumpe. Sub nicio formă nu le zici „na na”.

Sceneta Signal-Yemen, „să bombardăm o țară de pe grupul de chat”, a fost revelatoare pentru abisul nivelului de inteligență, ca să nu mai zic de intelligence, al leadershipului american. Nu a fost de ajuns că toți decidenții de top ai securității Americii, de la șeful CIA și cel al Apărării, la vicepreședintele Vance și secretarul de stat Rubio, s-au adunat pe o aplicație nesecurizată ca să discute planuri detaliate de război. Dar au adăugat din greșeală și un jurnalist la chat, să asiste la petrecerea de foc de tabără. Schimbul de replici, cu emojiuri și „God bless” victorioase, poate fi citit în The Atlantic.

Replica grădiniței, când s-a prins că au pătat pamperșii? A, păi ce, doar discutam și noi ca băieții, nu erau informații clasificate. Probabil că mesaje precum „la ora 12.15 decolează F-18” și „la 13.45 începe prima fereastră de bombardament” erau pentru campionatul inter-grădinițe la jocul „Risk Commander”.

La București, avem și noi grădinița noastră, doar că e săracă, n-are ce jucării să pună pe masă la schimb. Noroc că până să-i taie Trump, am apucat să prindem banii aceia de la USAID, pentru pregătirea proiectului nuclear de la Doicești, că SMR-urile americane cine știe când mai vin și pe câți bani. De altfel, poate că proiectul nuclear al companiei americane Nuscale în România e o păpușică numai bună de îndulcit masa bărbătușilor supărăcioși de peste Ocean.

Premierul Marcel Ciolacu s-a prins că expiratul ministru de Externe Emil Hurezeanu, cu zâmbetul său bonom, n-are nicio șansă de dialog cu America. Nu doar că-i plictisește, dar probabil îi mai și enervează pe copiluții isterici de la Casa Albă, ca orice om care e depășit de vremuri. Așa că discută cu interimarul Bolojan să găsească un „emisar special” al României pentru SUA, care să vorbească dialectul maga-maga, folosit acum pe la Washington.

Deja, Ciolacu a prins ideea, căci sub parfumul rafinat de la Casa Albă, a început să miroasă tot a combinații cu covrigi de Buzău, unde dacă scarpini spatele cui trebuie, ți-l scarpină și el înapoi. „Securitatea României este dependentă de parteneriatul cu SUA și apartenența României la NATO. Să începi să înjuri America pentru anumite mofturi, pentru că au tăiat banii lui Soros (…) mi se pare un pic de nepatriotism, să fiu elegant”. Păi, nu e nea Marcel al nostru elegant?

Cel puțin pentru următorii patru ani, vom fi prinși între ciocan și nicovală sau, cum s-ar zice pe limba lui Trump, „between a rock and a hard place”. Cu dinții strânși și fără să zgândărim prea rău grădinița, trebuie să învățăm să navigăm aceste vremuri noi, în care America nu-și mai exportă doar afacerile, capitalul și valorile democratice în lume, ci și politica internă, cu toate buboaiele ei. Și o face răzbunător, dezgustător și fără limite morale, după chipul și asemănarea liderului Donald Trump.

Recomandările lui ALP

Cum a ajuns pe orbită primul laborator spațial românesc

Am trimis în spațiu un laborator românesc, dar nimeni nu ne laudă pentru asta, ar putea să sune textul unei postări manipulatoare de pe social media. Doar că de data asta chiar e lăudabil: o echipă de cercetători români de la Măgurele a reușit, cu ajutorul Agenției Spațiale Europene, să trimită pe orbită, pe Stația Spațială Internațională, o cutie-laborator care să studieze cum se unesc picăturile de apă. Sună mărunt, dar Alexandra Albu ne-a explicat cât de important e.

Drumul micilor producători locali prin marele capitalism

De la zacusca și dulcețurile de Idicel, la brânzeturile românești cele bune, produsele tradiționale ale producătorilor locali își fac cum pot drum către rafturile magazinelor. Patriotismul culinar e la mare căutare acum, ca și tendința de a acuza răii de străini că nu fac loc mâncării românești. Nu e chiar așa, ne arată Ciprian Ioana. Găsești produse românești super-gustoase într-o grămadă de locuri. Trebuie doar să știi să le cauți și online, și la raft, dar mai ales să te pregătești să coste mult.

De ce ne e frică să schimbăm jobul care ne face mizerabili

Ai un loc de muncă unde simți că nu înaintezi nicăieri sau care te face să te simți mizerabil, din cauza toxicității șefilor sau colegilor? Pare simplu – pleacă și găsește-ți altceva. Doar că știm cu toții că nu merge așa de ușor. De cele mai multe ori, frica de schimbare și de necunoscut ne ține pe loc. Andrei Militaru a vorbit cu specialiști care ne explică ce ne ține fixați în locuri care nu ne plac și ce e de făcut.

„Eat the rich”. De ce au explodat filmele anticapitaliste

Tot mai multe filme și seriale de succes au în centru tema degradării umane a celor bogați. Capitalismul e descris ca un pachet plin de probleme, iar oamenii care fac bani apar ca niște paiațe distruse. Vlad Dumitrescu ne explică de ce e asta o rețetă paradoxală a succesului în cinemaul de azi și de ce nu e un război cu capitalismul, ci doar o supapă de eliberat frustrări sociale de pe canapea.

Blocuri în pădurea Băneasa, pe mâna lui Clotilde Armand

În mandatul lui Clotilde Armand, Primăria sectorului 1 a dat certificate de urbanism pentru construcția mai multor imobile în pădurea Băneasa, inclusiv pentru blocuri de cinci etaje, scrie Catiușa Ivanov în Snoop. Acum, primăria trebuie să decidă dacă permite dezvoltarea construcțiilor sau nu.

Infograficul Panorama

Vacă sau migdală? Alternativele vegetale de lapte câștigă tot mai mult teren, peste tot în lume, iar România nu face excepție. Edit Gyenge ne arată într-un material interactiv despre renașterea laptelui cum stăm cu bovinele și laptele „clasic”, dar și ce valori nutritive au cam toate alternativele vegetale de lapte de la noi de prin magazine. Dacă sunteți obsedați de macronutrienți și calorii, le aveți aici pe toate la un loc.

Dacă tăceai, deștept rămâneai: Nicușor Dan

Pe drumul de la primărie la președinție, Nicușor Dan pare că s-a gândit că trăim niște vremuri în care e bine să fii tranzacțional. Așa că a început să facă ușuratic cu ochiul unei anumite aripi din PNL, nu e clar în ce scop.

Ai putea crede că o face pentru ceva susținere electorală sau voturi, dar nu și când spune că l-ar lua consilier la Cotroceni pe fostul președinte Klaus Iohannis, pentru că are „proaspete legăturile cu partenerii României”. Cu o cotă de popularitate dezastruoasă în rândul românilor, Iohannis nu e clar nici măcar dacă mai are prieteni prin PNL. Din moment ce nu mai e într-o poziție de putere, s-ar putea să nu mai conteze nici măcar în partid, oricât l-ar urî unii pe Bolojan.

Acum, proaspete am și eu legăturile de pătrunjel în piața de lângă bloc, dar asta nu înseamnă că mănânc pătrunjel și că mă duc să cumpăr. Cam așa cu „prospătura” Iohannis.

Nicușor și-a dat seama de tembelism și a revenit rapid. Era la emisiunea lui Măruță de la PRO TV și „de la prea mult sos picant, am dat și răspunsuri neinspirate. Bineînțeles că nu l-aș lua pe fostul președinte Iohannis la Cotroceni”. N-am fost prost, am glumit, știți cum e. L-a luat capul de la sos.

Totuși, sosurile acelea picante de la Măruță par să rămână în sânge mai rău ca THC-ul din marijuana. La o zi distanță, Nicușor Dan a alunecat iar pe sos. Întrebat de Andreea Esca pe cine ar pune premier, Nicușor a zis că el nu e populist să zică direct Bolojan (ghiont Lasconi). El are mai multe persoane în minte: „Domnul Predoiu, de exemplu, e o persoană foarte potrivită”.

Că o fi Predoiu Cătălin, liberalul care se remarcă prin nimic în fruntea ministerelor pe care le conduce, sau Predoiu Silviu, generalul SIE care a condus ani de zile spionajul românesc, tot sosul iute pare să-i fi luat mințile lui Nicușor Dan. Lumea nu îl votează ca să defileze tot cu conserve expirate, iar dacă are impresia că smulge susținere și electorat din vreo aripă PNL, eu cred că stă cam prost la raportul risc-recompensă.

Totuși, cu bugetul Capitalei blocat în Consiliul General de alianța PSD-PNL și cu primarii liberali de sector care pun tunurile pe el, s-ar putea ca lui Nicușor să nu i se tragă doar de la sosul iute.

Cifra săptămânii