Panorama cu ALP: Cum a ajuns România sub umbra neîncrederii economice și politice și care sunt riscurile

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
Bine v-am băgat capul pe ușa electronică. Sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. Acesta este newsletter-ul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați gratuit, pentru a-l primi direct pe email.
Vorbim azi despre zodia umbrei de neîncredere care planează deasupra României, atât economic, din cauza situației bugetare dezastruoase, cât și politic, din cauza instabilității guvernării și faultării democrației, prin anularea alegerilor. Chiar dacă aliații nu ridică deschis semne de întrebare, riscurile sunt mari, iar de pe margine Rusia aplaudă. Poposim apoi în biblioteca lui Rareș Bogdan, unde îl găsim pe Jules Verne, proptea la Eminescu.
Cum a ajuns România sub umbra neîncrederii

Începutul de 2025 prinde România într-o poziție mai vulnerabilă ca oricând, în ultimii ani. Chiar dacă s-a așternut o relativă liniște internă, după capacul nedemocratic pus pe oala dată în clocot a alegerilor prezidențiale, ne aflăm sub o umbră care ar trebui să ne dea fiori reci: spectrul neîncrederii, atât pe partea economică, cât și pe cea politică. În timp ce aliații încep să-și pună întrebări, inamicii își rânjesc colții, profitând de vulnerabilitate.
Abonează-te la newsletter, ca să nu uiți de noi!
Primii care se sperie sunt banii. Cei care îi au și îi investesc, făcând lucrurile să se învârtă și să prospere, au o puternică aversiune la incertitudine. Acceptă riscul, dar vor să știe în ce se bagă. Pentru o țară ca România, cu un deficit bugetar care a sărit de 8% și care a ajuns să trăiască din împrumuturi de pe piețele externe, spărgând record după record al îndatorării, pierderea credibilității e un risc economic enorm.
România nu a excelat niciodată la credibilitate și previzibilitate economică, din cauza calității scăzute a guvernărilor. Totuși, după cum explica Valentin Tătaru, economistul-șef al ING, e de preferat să-ți menții chiar și o credibilitate scăzută, decât să ți-o pierzi. Pentru că recâștigarea ei în ochii piețelor și investitorilor se face extrem de greu și cu costuri imense.
În ciuda eforturilor de la București, care a negociat cu UE un plan multianual de redresare a găurii bugetare și a schițat un buget pe 2025 care scontează un deficit de „doar” 7%, semnele pierderii credibilității încep să-și arate colții.
Bancherii și finanțiștii din piețele europene își exprimă îngrijorările față de traiectoria economică a României și își descos îngrijorați omologii de prin România, arată o relatare de la reuniunea Euromoney, din Viena. Acești oameni de încrederea și deciziile cărora depinde finanțarea deficitului bugetar românesc se întreabă tot mai vocal dacă „România va încerca să-i ducă cu zăhărelul”, în ciuda promisiunilor guvernamentale de la București.
Desigur, triumfalismul și naționalismele deșănțate nu păcălesc pe nimeni la acest nivel. Intervenția plină de gogomănii a secretarului de stat de la Finanțe, Mihai Precup, care a susținut că Hidroelectrica e „cel mai mare producător de energie din lume” și că marile fonduri de investiții globale se înghesuie să bage banii în România, probabil că a obținut doar ridicări dubitative din sprâncene, în loc de calmare a spiritelor financiare.
Ne amintim și că România a primit de curând o perspectivă negativă de la agenția de rating Fitch, din cauza instabilității politice care nu constituie o bază credibilă pentru redresarea economică.
Apoi, zilele acestea, gigantul financiar Bank of America a ridicat semne de întrebare asupra găurii financiare în care se află țara noastră, estimând că deficitul bugetar real e mai aproape de 10% decât i-ar plăcea Bucureștiului să recunoască pe hârtie. Raportul BofA mai consideră că măsurile anunțate de guvernul Ciolacu 2 sunt insuficiente pentru a repara considerabil ceva și că, cel mai probabil, măsurile mai drastice vor veni doar la presiunea piețelor externe.
Dacă suntem atenți, observăm o linie roșie în aceste îngrijorări dinspre partea economică: mai toate vorbesc în subsidiar de instabilitatea politică de la București, de majoritatea parlamentară fragilă a guvernului PSD-PNL-UDMR și de alegerile prezidențiale care vor fi reluate în luna mai. Măsura extrem de gravă a anulării alegerilor prezidențiale în plină desfășurare a jocului democratic la urne și lipsa oricăror explicații credibile de la nivelul autorităților României adâncesc neîncrederea.
E timpul să dau iar ora exactă: au trecut șase săptămâni de la cartonașul roșu pe care CCR l-a arătat democrației și ne aflăm fix în același loc cu privire la dovezile și explicațiile legate de presupusa ingerință covârșitoare a Rusiei în jocul electoral românesc, prin propulsarea extremistului naționalist Călin Georgescu. Nu știm nimic concret, iar ce știm arată doar malversațiuni românești, făcute de PNL și de PSD.
Nu înseamnă că nu s-a întâmplat, ci doar că fereastra de credit pentru buna-credință a puterii politice, judiciare și de intelligence de la București devine tot mai îngustă. Pentru unii, faptul că aliații din NATO și UE nu au contestat în vreun fel public susținerile de viciere a alegerilor românești de către Rusia e în mod eronat pictat drept dovadă că lucrurile chiar așa au stat. O clasică eroare de a confunda corelarea cu cauzalitatea.
Aliații României ar fi fost nebuni să contrazică deschis Bucureștiul pe o temă atât de sensibilă și cu o Rusie care atacă hibrid, fără încetare, toate breșele politice și economice din Flancul Estic european. Este rolul unei alianțe să stea puternică în jurul oricărui membru al său, chiar și când acesta se dovedește mai slab sau mai neiscusit.
Totuși, mici semnale există. Am depășit momentul jenant de la finalul anului trecut, când Klaus Iohannis a fost ignorat de șeful NATO, olandezul Mark Rutte, și a fost lăsat pe dinafară la o întâlnire restrânsă despre situația din Ucraina. Să îl trecem la capitolul „scatoalcă” pentru ineptul joc neloial făcut de Iohannis în interiorul Alianței, autoproclamându-se „contracandidat” al lui Rutte la funcția de top.
Dar, trimisul Departamentului de Stat al SUA la București, James O’Brien, spune cu perdea că și americanii așteaptă încă dovezile care să fundamenteze enormitatea anulării unor alegeri democratice. Deocamdată, „avem o mare încredere în ceea ce a spus guvernul român”. Ca și noi, cetățenii acestei țări, pare că și guvernul SUA trebuie să stea la coada crederii pe cuvânt a serviciilor secrete de la București, oblăduite de niște politicieni care nu fac altceva decât să-și conserve puterea.
Până una alta, oficialul american ne îndeamnă să așteptăm mai multe de la jurnaliștii de investigație, nu de la serviciile secrete. Adevărul e că până acum, dovezile palpabile și credibile au venit doar din presa independentă, nu din CSAT-ul prezidat de letargicul Iohannis.
O extinsă analiză din influenta publicație germană FAZ pune la îndoială întreg eșafodajul anulării alegerilor, titrând despre „mitul interferenței rusești”. La rândul său, fostul președinte Traian Băsescu spune că „România, datorită situației politice interne și a propriei auto-decredibilizări, nu este primită la masa de discuții într-un moment crucial”, referindu-se la schimbarea de putere din SUA și la repoziționările tactice ale aliaților europeni, în raport cu Trump.
De pe margine, din întunericul criminal al Kremlinului, Rusia aplaudă. Prin vocea fostului șef FSB Nikolai Patrușev, plasează deja deliberat România în clubul aliaților europeni cariați, pe care UE nu-i mai reprezintă și care fac politica Moscovei, alături de Slovacia, Ungaria sau Austria. Instabilitatea de stat de la București și ascensiunea fulminantă a pro-rusului Georgescu sunt o furtună perfectă pentru Rusia.
Dacă ea a fost provocată chiar de ruși, care acum jubilează la culegerea roadelor, sau dacă ne săpăm cu grație singuri groapa – un sport la care ne pricepem atât de bine, rămâne de stabilit pe baza unor dovezi care încă se lasă așteptate, dar care înclină deocamdată spre al doilea scenariu.
Recomandările lui ALP
Ce (nu) a învățat puterea după vot
Decidenții aflați la putere, de la PSD și PNL, par că nu au învățat mai nimic din seismul electoral prin care au trecut, scrie Ciprian Ioana. O treime din Parlament e ocupat de forțe extremiste, era să ne alegem cu un președinte ultranaționalist pro-rus, iar singurul rezultat palpabil e că s-au anulat alegerile, dar nu s-a investigat nimic, iar Iohannis doarme la Cotroceni, în prelungiri. Agățați de putere, aleșii repetă aceleași greșeli care au adus România în această fierbere.
De ce suntem nefericiți la job?
E o întrebare care mă macină la fel de mult ca sensul vieții. De ce ajungem, mai devreme sau mai târziu, cei mai mulți dintre noi să fim nefericiți la job? Unde sunt motivaționalele alea cu „fă ce îți place și nu vei munci o zi”? M-au ținut și pe mine în primii ani de carieră. De la bani la resorturi psihice și ciocniri generaționale și organizaționale, Andrei Militaru a căutat răspunsurile. Până să ne retragem pe insula aia din Bali, să ne uităm la pești și sirene, ne descurcăm.
Ce l-a apucat pe Trump cu Groenlanda?
Ba ar cumpăra-o, ba ar invada-o, nici el nu știe cum s-ar scoate mai bine, dacă ar fi să pună mâna pe teritoriul independent, dar legat totuși de un stat aliat – Danemarca. Alexandra Albu vine cu explicațiile, iar ele vorbesc despre bogăția de resurse din acest tărâm arctic, cât și despre poziția sa geostrategică foarte importantă, în raport cu Rusia și China. Totuși, marea întrebare despre Trump rămâne aceeași: cât e show și cât va fi faptă?
Unde a virat greșit capitalismul?
Trăim cea mai bună epocă a omenirii, din toate punctele de vedere, iar cine zice altfel e orb la date și fapte istorice. Totuși, occidentalii au ajuns din ce în ce mai nemulțumiți de sistemul economic care i-a adus aici – capitalismul. Ce s-a întâmplat? Ni s-a urât cu binele?, se întreabă Mihai Gongoroi. Sunt multe explicații de politică economică, pentru care tot mai mulți își văd „visul american” spulberat, iar alții caută refugii ideologice greșite.
Antrenorii de imagine și umanizare ai lui Ciucă
Generalul Nicolae Ciucă nu e cel mai versat personaj în fața camerelor și a întrebărilor jurnaliștilor, așa că liberalii s-au gândit să-l frăgezească un pic. Cine s-a căznit cu greoiul ostaș a aflat Cristian Andrei de la Snoop: prezentatoarea Denise Rifai și consultantul Alex Macoveiciuc. Ei zic că au făcut-o gratis, așa, de drag. Dacă pe Denise nu e clar ce a împins-o să joace dublu, și în studio, și la general în birou, consultantul câștigă oricum de la stat zeci de mii de euro, din funcțiile multiple pe care le ocupă politic.
Infograficul Panorama
Cu excepția unui francez, cei mai bogați oameni ai planetei sunt americani și au afaceri cu tehnologie. Primul și cel mai mare miliardar a devenit tovarășul de circ al lui Donald Trump și încurajează polarizarea și conspirațiile din toate puterile. Edit Gyenge a adunat într-un infografic cei mai bogați 10 oameni din lume și cum arată pe scurt afacerile lor.
Dacă tăceai, deștept rămâneai: Rareș Bogdan

Europarlamentarul liberal Rareș Bogdan îmi amintește mereu de teoria formelor fără fond, încă de pe vremea când perora cu patos, ca prezentator tv. Căzut într-o oarecare dizgrație după dezastrul electoral pe care l-a girat în contul PNL și al generalului Ciucă, Bogdan e preocupat de cultură și fibră națională. De ziua lui Eminescu, el s-a fotografiat într-o amplă bibliotecă albă, citind cu ditamai icoana la capul canapelei de piele un cărțoi pe care scrie mare Mihai Eminescu.
Cocalarii își etalează aurul, crucile și etichetele hainelor de firmă prin vreun club de fițe sau mall. Rareș Bogdan își etalează cultura și credința, la ocazii: carte mare cu auriu pe ea, icoană imensă. Sau ceasurile și costumele, după caz.
Un cocalar își face manichiura la salon, dar uită să-și spele jegul de sub unghii, ceea ce îi trădează nivelul de parvenit. Omul de cultură și credință Rareș Bogdan e trădat la nivel mult mai înalt, de îndrăgita colecție de romane de aventuri fantastice ale lui Jules Verne, care se vede etalată pe raftul de jos al bibliotecii. Ocupă mult loc, se și pupă cromatic cu albul bibliotecii. Umple spațiul și imaginea de om cult a lui Rareș Bogdan.
Felicitări, până la urmă, stimate Rareș. Și eu păstrez cu drag romanele copilăriei, într-un colț prăfuit al bibliotecii. Eminescu nu m-a pasionat niciodată, consider că România a avut poeți mult mai înzestrați. Dar, slavă domnului, eu nu trebuie să pozez în om de cultură pe Facebook, cu „geniul național” și icoana, pentru a impresiona alegătorii de un anumit nivel.
Totuși, până se decide el să vorbească deschis despre cum a contribuit PNL la umflarea monstrului pro-rus Călin Georgescu, în loc să buchisească Eminescu, îi pot recomanda „Habarnam și prietenii săi”. E scrisă de un rus, dar descrie bine situația în care ne aflăm. Eu o țin lângă romanele lui Jules Verne, pe raftul cu amintiri din copilărie.
Cifra săptămânii
Sursa: INSCOP
Tell me more: Traian Băsescu
„Europa trebuie să înțeleagă patru lucruri:
1. În ziua de azi, pacea necesită cheltuieli sporite de înarmare, ca soluție de descurajare sau de ripostă împotriva Rusiei. Un trei la sută din PIB pentru apărare ar fi o soluție rezonabilă în acest moment;
2. Liderii și popoarele pro-ruse din UE, precum și liderii și popoarele pro-americane din UE trebuie să înțeleagă că nu avem alternativă la varianta „PRO EUROPA” sau „EUROPA FIRST”;
3. Fără compromisuri în solidaritatea statelor membre ale Uniunii Europene;
4. Trump este doar un vremelnic președinte al SUA, pe când America este veșnică. Lucrurile se derulează cu o viteză formidabilă. Din păcate, România, datorită situației politice interne și a propriei auto-decredibilizări, nu este primită la masa de discuții într-un moment crucial, cu consecințe greu de evaluat” – Traian Băsescu, fost președinte.
Până aici am avut să vă spun. Mai trec eu și săptămâna viitoare, vineri dimineață.
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.

Andrei Luca Popescu
Redactor-șef adjunct Panorama.ro
Unul dintre jurnaliștii seniori cu care a fost lansat proiectul Panorama.ro, Andrei Luca Popescu s-a apucat de presă crezând că prin scris poate schimba lucruri și oameni. În loc să se formeze la locul de muncă, a studiat jurnalismul la Universitatea București, pe care a absolvit-o ca șef de promoție. După aproape 20 de ani de realizat reportaje, investigații, analize, opinii, la publicații precum Cotidianul, România Liberă, Gândul, Europa Liberă sau Digi 24, nu mai e așa de convins, dar insistă.
Are un masterat în relații internaționale privind soluționarea conflictelor, dar a absolvit și cursurile unui masterat de scenariu de film. De-a lungul carierei, a primit pentru materialele sale distincția de „Tânărul jurnalist al anului” (Freedom House) și mai multe premii în cadrul Galelor Superscrieri.