PANORAMA RĂZBOIULUI

Poate funcționa embargoul UE asupra petrolului rusesc, importanța armamentului american și ce fac aliații ambelor părți

Computer Hope Guy
Interzicerea importurilor de gaze naturale și petrol din Rusia sunt considerate singurele sancțiuni care pot „pedepsi” economia rusească, însă aplicarea lor poate destabiliza în egală măsură și statele care le impun. FOTO: Profimedia Images

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informații pe toate canalele despre războiul din Ucraina, Panorama selectează și explică trei dintre principalele subiecte de săptămâna aceasta. 

Lungul drum către interzicerea petrolului rusesc

Așa cum a anunțat încă de acum două săptămâni, UE a introdus în draftul pentru următorul pachet de sancțiuni economice aplicat Rusiei un embargo asupra petrolului. Deocamdată, măsura se află în stadiul de propunere la nivelul Comisiei Europene și prevede o eliminare în etape a țițeiului rusesc, astfel încât să da statelor comunitare răgazul necesar pentru a-și găsi noi furnizori stabili de petrol. Totuși, termenul este unul strâns. Dacă ar intra în vigoare, embargoul ar presupune ca, după luna iunie, țările membre ar mai putea cumpăra cantități reglementate de țiței timp de șase luni. La începutul lui 2023, petrolul rusesc ar fi complet interzis în UE. 

SUA și Marea Britanie au anunțat deja că interzic importurile de țiței din Rusia. Finlanda, Lituania, Polonia și Suedia au redus deja aproape la zero livrările de țiței rusesc livrat prin tankere (deci nu prin conducte) din proprie inițiativă. Totuși, importurile prin porturile mediteraneene au crescut semnificativ, în mare parte datorită rafinăriilor deținute de ruși în regiune. 

Un embargo similar a intrat în vigoare în luna aprilie pentru cărbunele cumpărat de țările comunitare din Rusia, care prevede însă o perioadă-tampon de patru luni pentru găsirea unor noi furnizori și încheierea contractelor în curs cu producătorii ruși. 

Propunerea înaintată de Comisia Europeană include încă de la prima versiune termene mai lungi cu un an pentru Slovacia și Ungaria, țările cu o dependență mult mai ridicată de petrolul rusesc față de media europeană. Practic, aceste două țări ar putea continua să cumpere țiței de la Rosneft până la sfârșitul lui 2023. 

Însă, pentru a fi aprobată, propunerea are nevoie de votul „pentru” din partea tuturor celor 27 de țări din UE. 

Ungaria a anunțat deja că se opune planului, chiar și cu derogarea care i se acordă. „Nu vedem niciun plan sau garanție cu privire la felul în care tranziția ar putea fi gestionată și cum poate fi garantată securitatea energetică a Ungariei”, a declarat Zoltan Kovacs, purtătorul de cuvânt al Guvernului de la Budapesta, citat de AFP. Într-un mesaj video postat pe contul său de Facebook, Peter Szijjarto, ministrul maghiar al Externelor, a confirmat că Ungaria nu va vota pentru această propunere pentru că „oferă un termen prea scurt” pentru a elimina petrolul rusesc din coșul energetic. 

Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a anunțat miercuri (4 mai) noul pachet de sancțiuni. FOTO: Profimedia Images
Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a anunțat miercuri (4 mai) noul pachet de sancțiuni. FOTO: Profimedia Images

Jurnaliștii „Politico” au citit textul embargoului propus și au realizat o analiză detaliată, în care arată că o serie de măsuri mai degrabă secundare sunt cele care, de fapt, pot produce efecte economice în Rusia. Printre acestea, interdicția de a mai transporta petrol rusesc pe orice vas care navighează sub pavilion european sau care este deținut de un cetățean european, companie sau orice alt tip de entitate înregistrate în UE, precum și interdicția companiilor financiare de a mai asigura aceste transporturi, de a le oferi scrisori de garanție bancară și orice alt tip de asistență financiară. 

A face acest embargo să funcționeze, însă, nu va fi o chestiune doar de aprobare la nivelul tuturor țărilor comunitare. Provocările sunt specifice fiecărei zone. În bazinul Medieranei, spre exemplu, sunt concentrate mai multe rafinării datorită accesului facil la petrol adus pe mare. Asta a creat un grad mai ridicat de dependență în regiune, cazul Italiei fiind cel mai evident. 

Jurnaliștii agenției de știri Bloomberg au realizat o amplă trecere în revistă a principalelor piedici în calea funcționării embargoului. 

Un alt element extrem de important în acest plan îl reprezintă petrolul rusesc rafinat în afara Rusiei. Deși acesta ar trebui să facă parte din țițeiul interzis, este practic imposibil să fie depistat, urmărit și eliminat, explică directorul companiei Shell pentru Reuters

Însă orice discuție despre embargo are atașată intrinsec dezbaterea privind identificarea unor noi surse pentru a acoperi deficitul energetic acut. O variantă ar putea fi creșterea producției de energie nucleară, așa cum au anunțat mai multe state din UE în ultimele două luni.

Această domolire abruptă a planurilor de a închide mine și centrale nucleare va remodela planurile privind „tranziția verde”. Marile investiții din domeniu sunt influențate de astfel de strategii și, deja, există voci care anunță că acestea se vor orienta către zăcăminte tradiționale și nu către resurse regenerabile. Jurnaliștii agenției de știri Reuters au discutat cu mai mulți experți despre aceste recalibrări în strategia energetică europeană

Între timp, impredictibilitatea din piața petrolului se răsfrânge diferit în colțurile lumii. India cumpără cantități-record de petrol rusesc mai ieftin ca oricând, în ciuda avertismentelor Vestului că nu „este în interesul său să o facă”. Rațiunile economice și prețul de dumping oferit de Kremlin au fost irezistibile pentru Guvernul de la New Delhi, scrie „The New York Times”

În imediata vecinătate a UE, gigantul Shell (companie înregistrată în Marea Britanie) a anunțat profituri de 9,13 miliarde de dolari pentru primul trimestru al anului, adică de trei ori mai mari decât câștigurile înregistrate în ultimele trei luni din 2021. În paralel, compania a anunțat că pierderile legate de retragerea bruscă din Rusia, unde avea mai multe exploatări și parteneriate, se ridică la 3,9 miliarde de dolari. 

Și, la o zi după ce președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat propunerea de embargo asupra petrolului din Rusia, rubla rusească a atins cel mai puternic curs de schimb din ultimii doi aniîn raport cu euro și dolarul american.

Armele și informațiile Americii în războiul din Ucraina

Rolul Statelor Unite ale Americii în războiul din Ucraina este, fără îndoială, cel mai important în afara taberelor opozante. De la armament, tehnică, instruire militară și intelligence, livrările din SUA au fost determinante în cele mai bine de două luni de război. Implicarea nu a fost nicio secundă negată, chiar dinainte ca Vladimir Putin să-și trimită tancurile dincolo de granițele Ucrainei, iar președintele american Joe Biden a oferit aproape zilnic declarații oficiale cu privire la iminența războiului și planurile de invazie ale Rusiei. 

Totuși, „războiul ridică îngrijorări cu privire la abilitatea Americii de a-și înarma prietenii”, scrie publicația „The Economist” într-o amplă analiză despre asistența militară oferită de SUA Ucrainei. Jurnaliștii fac o paralelă cu momentul din al Doilea Război Mondial în care președintele american Franklin Roosevelt a anunțat că America trebuie să devină „cel mai mare arsenal de democrație” din lume și a început să trimită armament Aliaților care luptau împotriva lui Adolf Hitler. 

În alte două analize, aceeași publicație explică de ce artileria este esențială în războiul din Ucraina, precum și cauzele care stau la baza unui deficit de armament vestic exact pe acest segment. 

„Alte echipamente sunt mai spectaculoase din punct de vedere vizual. Sistemele Javelin care nimicesc tancuri sunt staruri în mai multe meme-uri. Drona turcească TB2 are deja propria coloană sonoră. Dar nicio armă nu a fost mai importantă în războiul din Ucraina decât artileria – și probabil va deveni și mai semnificativă în următoarele săptămâni”, scriu jurnaliștii „The Economist” într-o analiză detaliată. 

Joi (5 mai), SUA au recunoscut că au furnizat armatei ucrainene informații care i-au permis să localizeze și să ucidă mulți dintre generalii ruși eliminați de când Rusia a invadat Ucraina, scrie „The New York Times”. Oficialii de la Kiev au confirmat, până acum, că au omorât în jur de 12 generali din tabăra rusă. 

Ce fac aliații ambelor tabere

Intrarea războiului într-o fază de sancțiuni economice cu impact real, precum embargoul asupra cărbunelui și propunerea de a interzice petrolul rusesc, marchează și începutul unei perioade în care discuțiile cu privire la neutralitate se vor intensifica.

India cumpără petrol rusesc în condiții avantajoase în temeiul neutralității, Ungaria refuză să-și pună în pericol securitatea energetică în baza aceluiași principiu. De partea cealaltă, ucrainenii îi acuză deschis că finanțează invazia rusească. Războiul va forța țările să aleagă o tabără, iar neutralitatea nu pare că mai este o opțiune pentru toți.  

Până acum, tabăra cea mai des aleasă este NATO. 

Președintele bielorus Alexander Lukașenko (stânga) rămâne alături de omologul său rus, Vladimir Putin. FOTO: Profimedia Images
Președintele bielorus Alexander Lukașenko (stânga) rămâne alături de omologul său rus, Vladimir Putin. FOTO: Profimedia Images

Publicația britanică „The Guardian” a realizat un amplu material despre revitalizarea NATO, în contextul războiului pornit de Rusia în Ucraina: 

NATO s-a întors. Cu invazia Ucrainei, Vladimir Putin a revitalizat de unul singur sorții Organizației Tratatului Atlanticului de Nord și a adus-o din nou în fruntea agendei politice globale. State scandinave care, cândva, se mândreau cu independența față de organizație sunt acum dornice să adere. Guvernul german a promis o creștere fără precedent a bugetului pentru apărare, ceea ce înseamnă și creșterea contribuției sale la NATO. Strategii americani visează din nou la deschiderea unei noi francize NATO pentru Pacific, în timp ce birocrații UE plănuiesc un nou NATO pentru internet. Foste bastioane liberale și scepticii Alianței au învățat să iubească NATO în mare măsură cum au învățat să iubească CIA și FBI în timpul mandatului lui Trump. Fostul șerif din timpul Războiului Rece și-a recăpătat concentrarea și, spre surprinderea multora, s-a dovedit a fi o forță remarcabil de sprintenă și capabilă în lupta împotriva Rusiei.”

Într-adevăr, dezbaterile despre aderarea la NATO s-au intensificat în Finlanda și Suedia, două țări care au început să ia în calcul intrarea în alianța militară, marcând astfel o schimbare majoră de poziție în regiunea nordică tradițional neutră. 

Pe 12 mai, Finlanda va anunța oficial decizia de aderare, transmite cotidianului Iltalehi citând surse anonime din guvern. În primă fază, scriu jurnaliștii finlandezi, va veni anunțul președintului Sauli Niinisto în favoarea aderării, apoi mai multe grupuri parlamentare vor emite de asemena poziții pro-aderare. Nu va exista un vot plenar în Parlamentul de la Helsinki pe această temă, conform sursei citate. 

Pe 13 mai, Suedia va publica rezultatul celui de-al doilea studiu de politică de securitate pe care l-a demarat de la izbucnirea războiului pentru a analiza oportunitatea intrării în NATO, transmite CNN

De cealaltă tabără, președintele bielorus Alexander Lukașenko încearcă să-și întrezărească viitorul după război printr-o serie de tentative diplomatice timide trecute în revistă de ”Politico”. „Trupele rusești s-au retras în mare parte din nordul Ucrainei și au părăsit masiv Belarusul, deschizându-i calea lui Lukașenko pentru a încerca să se întoarcă la metoda sa tradițională de a rămâne la putere prin asigurarea unui echilibru între Kremlin și Vest”, scriu jurnaliștii ”Politico”. 

Aceeași publicație a compilat o listă cu 12 personalități germane „păcălite” de Vladimir Putin,care începe bineînțeles cu numele cancelarilor considerați acum prea prietenoși în relațiile cu Rusia în ultimii 30 de ani, dar continuă cu o serie de oameni de afaceri și intelectuali mai puțin evocați de la izbucnirea războiului. 

 


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


  • Elena Dumitru

    Elena lucrează în presă de 12 ani, de-a lungul cărora a acoperit două mari domenii: jurnalismul economic și cel de investigație. A început la ziarul „Adevărul”, iar din 2014 s-a alăturat platformei de investigații RISE Project, unde a făcut parte din echipa de jurnaliști care au lucrat la seria #PanamaPapers.


Panorama războiului

Abonează-te la newsletter ca să primești singurele analize și reportaje care contează. Punem în context local războiul Rusia - Ucraina și te ajutăm să-l înțelegi.

    Nu mulțumesc