Open minds

Cât ar câștiga România dacă Sănătatea ar fi politică de stat

Computer Hope Guy
70% din beneficiile legate de sănătate pot proveni din prevenție și promovarea sănătății. / Foto: Shutterstock

Cu speranța că România va depăși în curând pandemia de Covid-19, avem ocazia să învățăm din această criză și să construim un viitor mai bun pe măsură ce începem să ne reconstruim societatea și economia.

Cred că această pandemie ne-a învățat destul de multe lecții dureroase și dificile: am înțeles că starea generală a sănătății contează.

Cea mai elocventă dovadă: persoanele cu probleme de sănătate (faimoasele, deja, comorbidități) suferă în general efecte mai severe ale virusului Covid-19. De asemenea, am realizat că sănătatea și economia sunt în mod indisolubil legate și am observat mai multe vulnerabilități ale sistemului nostru medical și ale societății noastre în ansamblul său.

Imaginea pe care ne-a reflectat-o această criză este una destul de negativă, iar perspectiva îi poate descuraja pe mulți, mai ales în aceasta ultimă perioada plină de grele încercări.

Câți suntem, câți vom fi

Câteva date utile pentru a creiona contextul mai larg: populația României este în continuă scădere (vom fi cu 4 milioane mai puțini în 2025 față de 2000) și îmbătrânire (50% dintre cetățenii României vor avea vârsta de peste 45 de ani în 2025).

Speranța noastră de viață este semnificativ mai mică decât a celorlalte țări din UE (75 de ani în România față de 81 de ani media UE), principala cauză fiind bolile cardiovasculare, care generează 57% din decesele din România (vs. 37% în UE). Mai mult, dacă ne raportăm la condiția medicală a populației României, conform unui studiu al McKinsey Global Institute, 63% din anii pierduți în fața bolii (fie că vorbim de morbiditate, invaliditate sau mortalitate) afectează populația activă, ceea ce implică o povară suplimentară pentru dezvoltarea economică a țării.

Cum poate România să gestioneze aceasta provocare medicală, mai ales în contextul în care capacitatea statului de a se îndatora va fi limitată, după o perioadă îndelungată de deficite publice care nu au contribuit, din păcate, la îmbunătățirea calității sistemului public de sănătate?

Ca răspuns la această întrebare, am două vesti: una bună, alta mai puțin bună.

Să începem cu partea pozitivă a lucrurilor: studiul McKinsey Global Institute menționat arată că prin folosirea pe scară largă a intervențiilor cunoscute, precum vaccinurile, adoptarea unor comportamente sănătoase, extinderea accesului la îngrijire primară și facilitarea accesului populației la medicație, povara generală a bolilor în România poate fi redusă cu 36% în următoarele două decenii, în timp ce povara bolilor cardiovasculare ar putea fi redusă chiar cu 39%.

Mai mult, cercetările indică faptul că 70% dintre beneficiile legate de sănătate pot proveni din prevenție și promovarea sănătății (inclusiv vaccinuri), precum și din factori de mediu, sociali și comportamentali (inclusiv educația pentru schimbarea comportamentelor și stoparea fumatului).

Dacă România ar reuși sa implementeze pe scară largă asemenea măsuri, ar culege roade pe măsură: cetațenii săi mai sănătoși ar prospera, forța de muncă s-ar mări, iar productivitatea ar crește și ea. McKinsey Global Institute estimeazăo stare de sănătate mai bună ar putea aduce 26 de miliarde de dolari în plus în economia României până în 2040, un adaos de 9% la PIB, care se traduce printr-o dezvoltare mai rapidă de 0.4% în fiecare an. Aproape jumătate din beneficiul economic potențial ar veni din participarea extinsă pe piața muncii, o treime ar rezulta din mai puține boli, în timp ce restul vine din creșterea productivității muncii și mai puține decese timpurii.

Aceste câștiguri nu ar ajuta România doar să se refacă în urma impactului pandemiei Covid-19, ci și să contracareze pe termen lung turbulențele demografice ce rezultă dintr-o populație îmbătrânită. De asemenea, mai există un alt avantaj: concentrarea pe intervenții dovedite pentru starea de sănătate ar putea oferi un beneficiu de 1.7 dolari pentru fiecare dolar investit pentru economia românească. E greu de imaginat o investiție cu un randament economic superior.

Deci, ca să recapitulez: vestea bună este că printr-o serie de intervenții medicale cunoscute, majoritatea cu un caracter profilactic, România își poate reduce povara medicală cu peste o treime până în 2040, iar acest lucru ar avea un beneficiu economic major – aproximativ 0.4% din PIB anual, cu un randament de 170%. Vestea bună sună aproape prea bine ca să fie adevarată, nu-i așa? De ce oare?

Aici trebuie să vă dau vestea proastă, din păcate: ca să reușim, ne trebuie o strategie națională de sănătate.

Uitându-ne la experiența altor țări care au reușit să implementeze astfel de măsuri, ele s-au bazat pe strategii naționale complexe și de durată. Vorbim despre strategii bazate atât pe schimbări legislative și/sau fiscale (de exemplu – legi mai stricte în privința reducerii fumatului sau a consumului de alcool, precum mărirea taxelor de acciză și interzicerea tuturor formelor de publicitate – ținta fiind reducerea bolilor cauzate de consumul de tutun sau alcool), cât și pe politici pentru promovarea unui stil de viață sănătos prin intermediul activității fizice și a unui regim alimentar sănătos (ținta fiind reducerea prevalenței bolilor cardiovasculare). Se adaugă un set de politici cu privire la gestionarea traficului rutier prin implementarea unor legi mai bune privind contravențiile rutiere (inclusiv viteza excesivă) și o infrastructură de transport îmbunătățită.

Ok, dar cât de proastă este această veste? Destul de proastă, dacă ținem cont că o asemenea strategie necesită consecvență în viziune și execuție de-a lungul mai multor cicluri electorale, pe când România a schimbat deja 26 (sau poate 27?) de miniștrii ai sănătății din 1990 încoace. Ca să nu mai vorbim că noțiunea de sănătate ca investiție în randamentul economic al țării vs. doar o povară pe bugetul statului a fost absentă aproape complet în discuțiile publice privind politicile de sănătate din anii recenți.

Tendințele îngrijoratoare pe termen lung privind sănătatea ce influențează speranța de viață și calitatea acesteia în România clamează nevoia unei strategii publice coerente, fundamentată pe politici transmise de la o administrație politică la alta. Care este însă ultimul partid sau ministru ajuns la guvernare care v-a dat senzația că ar avea o strategie de sănătate clară? Care este partidul care a propus o asemenea strategie pentru o dezbatere trans-partinică?

Din discursul public, pare că singura preocupare, atât în criză, cât și pe termen lung este să mărim capacitatea de tratare (i.e., numărul de paturi ATI sau cele X spitale regionale noi care ar trebui construite) și nu cea de prevenție.

Confruntarea cu pandemia ne oferă o oportunitate unică de a recunoaște toate aceste fapte și de a lua măsurile necesare pentru a avansa spre o stare de sănătate extinsă, bazată pe prosperitate. România nu-și poate permite să rateze acest lucru.

 


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Alex Filip

Managing partner, McKinsey & Company

Managing partner, McKinsey & Company.

Alex este partener coordonator al biroului McKinsey & Company din București și conduce practica firmei de Digital & Analytics în Europa Centrală și de Est. Alex are peste 15 ani de experiență în consultanță, deservind preponderant clienți din industria bancară, de asigurări și telecomunicații, în special în ariile de strategie, transformări agile și eforturi de digitalizare. A coordonat diverse programe multianuale digitale și agile în cadrul unor institutii de top din Europa Centrală și de Est.