Ucraina îi strică jucăriile lui Putin de ziua lui, nucleara de la Kremlin și „degetul mijlociu” al Germaniei

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informații pe toate canalele despre războiul din Ucraina, Panorama selectează și explică trei dintre principalele subiecte ale acestei săptămâni.

E soare cu dinți și gheață la mal, de ziua lui Vladimir Putin. Președintele Rusiei a împlinit vineri 70 de ani și se află într-o poziție mai fragilă decât oricând. În ciuda flexării mușchilor nucleari și a propagandei conspiraționiste și anti-occidentale, pe care le exersează agresiv, în public. După ce a anexat cu forța unor referendumuri-fantomă, fabricate la Kremlin, cele patru regiuni din estul și sudul Ucrainei, armata ucraineană a ținut să-i dovedească sărbătoritului realitatea din teren. Și a avansat puternic, recuperând controlul mai multor zone din regiunile pe care Putin le-a lipit pe hârtie Rusiei.

În Europa, „țarul” e deja subiect de umor viral, în timp ce un tabloid britanic anunță că s-ar fi ascuns într-un buncăr, să-și pregătească nuclearele. Un site a anunțat că Cehia a făcut un referendum rapid în Kaliningrad, exclava rusească de la Marea Baltică, iar locuitorii de acolo au decis, 97,9%, alipirea la Cehia și rebotezarea în „Královec”. În joc a intrat tot internetul.

De la „meme” care anunțau construcția BeerStream1, o țeavă de bere care să lege Cehia de „noul ei teritoriu”, sau lansarea misiunii spațiale „Pilsner 1”, care să ducă berea cehească din Kralovec până pe Marte, până la Ambasada SUA de la Praga, care a întrebat în glumă dacă cehii nu au nevoie de un portavion, cu referire la gluma că inventatul portavion cehesc „Karel Gott” (celebru cântăreț ceh de muzică ușoară) tocmai a tras în port la „Královec”. În joc a intrat și președinta Slovaciei, Zuzana Caputova, care a lansat anunțul: „Aș putea lua în calcul o vizită de stat. Sau nu”.

Dar să trecem la lucrurile serioase ale săptămânii care se încheie.

Armata Ucrainei îi mototolește referendumurile lui Putin

Militarii ucraineni au început în forță săptămâna, imediat după ce Vladimir Putin a anunțat că „referendumurile” din regiunile Herson, Zaporojie, Donețk și Luhansk și-au atins scopul și că acum ele au devenit parte din Rusia. Nici măcar oficialii de la Kremlin nu pot spune, cu degetul pe hartă, care sunt totuși „granițele” acestor regiuni, din simplul motiv că Rusia nu deține controlul de facto asupra lor.

Armata ucraineană i-a aruncat înapoi în față lui Putin farsa referendumurilor și a înregistrat săptămâna aceasta avansuri importante în regiunea sudică Herson. Asta după ce în weekend a spart frontul rusesc în est, în Donețk, recucerind Liman, un important nod logistic pentru armată, pe care rușii îl controlau.

Ucrainenii au recucerit săptămâna aceasta zeci de mici localități din regiunile controlate de ruși, însă după Liman, cel mai important punct a fost un sat situat pe râul Inguleț – Davydiv Brid, din regiunea Herson. Aici s-au dat lupte grele timp de câteva luni, pe o poziție din care rușii controlau zona. Acum, ei au fost puși pe fugă de forțele ucrainene.

Avansurile armatei ucrainene în această toamnă sunt cel mai bine de văzut pe o hartă, iar ministrul ucrainean al Apărării, Oleksii Reznikov, nu a ratat ocazia să o arate lumii întregi:

#UAarmy’s autumn offensive, day by day. While the “russian parliament” is intoxicated from the futile attempts at annexation, our soldiers continue moving forward.
This is the best answer to any and all “referenda”, “decrees”, “treaties” and pathetic speeches. pic.twitter.com/qLCBu0Vdns

— Oleksii Reznikov (@oleksiireznikov) October 5, 2022

Iarna se apropie cu pași repezi și o dată cu ea câmpul de luptă va deveni greu practicabil, din cauza noroaielor și zăpezilor. Ucraina știe acest lucru și tocmai de aceea apasă la maximum pedala de accelerație a contraofensivei sale. Care dă rezultate remarcabile pe două fronturi, în est și sud.

Nici acasă la Putin, în Rusia, lucrurile nu stau bine. Evoluția armatei ruse a ajuns să fie criticată la scenă deschisă de „milbloggeri” (bloggeri ruși, specializați în domeniul militar) care au audiențe de sute de mii de persoane. Dar și de figuri de prim rang, fidele lui Putin, precum liderul cecen Ramzan Kadîrov, oligarhul Evgheni Prigojin, fondatorul armatei de mercenari Wagner, care luptă în Ucraina cu mii de trupe, sau Igor Strelkov (Ghirkin), (fost?) ofițer GRU (spionajul militar rus) care a coordonat operațiunile rusești din Donețk, în 2014.

Mulți se întreabă cum de își permit aceste personaje să critice armata rusă în public. Răspunsul este simplu: pentru că Putin le permite, pentru a-l ține în șah pe ministrul Apărării, Serghei Șoigu, și gruparea din armată care îi e fidelă. Jurnaliștii independenți de la Meduza, care au fost interziși în Rusia, explică de ce Kadîrov și Prigojin – doi „war hawks”, susținători ai războiului total în Ucraina, se întrec în a critica evoluția rusă pe front. Ambii sunt „lorzi ai războiului”, care controlează armate private și care sunt practic concurența armatei oficiale a Rusiei pe front, chiar dacă lucrează împreună.

Putin e genul de lider care nu-și lasă subordonații să se simtă prea confortabil pe poziții și nici să capete prea multă putere sub el. Este și cazul ministrului Șoigu și al „criticilor” săi, Kadîrov și Prigojin, care caută să-și redobândească pozițiile de putere și influență la curtea lui Putin, de la Kremlin.

Între timp, peste Ocean, un miliardar cu ieșiri din ce în ce mai zbanghii a turnat gaz pe foc. Elon Musk, patronul Tesla, s-a apucat să propovăduiască pacea între popoare. Desigur, exact în sensul care convine Rusiei: Ucraina să cedeze Crimeea Rusiei, să îi asigure accesul la apă, să accepte alegeri supravegheate de ONU în regiunile anexate de Moscova și să rămână „neutră”. Planul de pace al lui Musk, scris parcă pe un șervețel de sub paharul cu votcă al lui Putin, a fost întâmpinat cu reacții negative, 60% din cei care au votat sondajul său pe Twitter nefiind de acord.

Ba chiar președintele Volodimir Zelenski i-a dat replica, cu un alt sondaj. „De care Elon Musk vă place mai mult?”: unul care sprijină Ucraina sau unul care sprijină Rusia. Cu scor de liga a patra la fotbal, Musk-ul pro-ucrainean a câștigat cu 8 la 2 meciul lansat de Zelenski, pe Twitter.

Lui Elon Musk, ca și cititorilor noștri cărora le trec poate idei similare de pace supusă cu Rusia, le recomandăm să citească ce au lăsat în urmă rușii la Izium: zeci de locuri unde i-au torturat pe localnicii ucraineni, cu bătăi, împușcături și arsuri cu țigara, după cum arată acest reportaj făcut de Associated Press. Iar aceștia pot fi considerați „norocoșii” care au scăpat cu viață și nu au ajuns în gropile comune.

Costul războiului lui Putin în vieți umane, de ambele părți, se vede și în acest reportaj BBC făcut în Liman, unde cadavrele ambelor părți care luptă zac încă pe străzi.

As Ukrainian forces continue to advance we see the cost of victory – and the cost of defeat – in the town of Lyman, liberated at the weekend. Our last piece from Ukraine for now. Huge thanks to amazing team – @Goktay @Wburema @asyouwerepl @MarianaMatveic1 @N_sosnytska @bgdn_klsnk pic.twitter.com/qwocholscI

— Orla Guerin (@OrlaGuerin) October 5, 2022

Puteți citi mai multe despre încrengăturile de război de la Kremlin, în analiza Meduza despre lupta pentru putere din jurul armatei ruse.

Cu Putin disperat, amenințarea nucleară devine tot mai reală. Ce e de făcut

Premiul Nobel pentru pace a mers, vineri, în trei direcții: Belarus, Ucraina și Rusia. Deși șefa comitetului norvegian care acordă Nobelul pentru pace a ținut să sublinieze că acesta nu este un fel de cadou de ziua lui Vladimir Putin, câștigătorii sunt cât se poate de semnificativ opuși regimului de la Kremlin și de la Minsk. E vorba de activistul Ales Bialiațki (Belarus), o organizație pentru drepturile omului, Memorial (Rusia), precum și o organizație pentru democrație, care documentează crimele de război comise de ruși, Centrul pentru Libertăți Civile (Ucraina).

Între timp, temerile că pacea e pe cale să piardă teritoriu în fața războiului pornit de Putin ia proporții în toată lumea. E vorba de amenințarea nucleară, care s-a transformat dintr-o sperietoare îndepărtată într-o posibilitate cu șanse crescânde de a deveni realitate. Mai crescute ca niciodată în ultimii 60 de ani.

„Nu ne-am mai confruntat cu perspectiva unui Armageddon de pe vremea lui Kennedy și a crizei rachetelor din Cuba”, a spus președintele SUA, Joe Biden, la un „fundraiser” democrat, în New York.

Ce e de așteptat, totuși, dacă Putin decide să apeleze la arsenalul nuclear, pentru a opri dezastrul pe care forțele sale îl suferă în Ucraina? Generalul american David Petraeus, fost șef al CIA și fost comandant al operațiunii internaționale din Irak, a desenat un posibil scenariu de reacție. Pur ipotetic, spune el. Forțele NATO ar elimina toate forțele rusești aflate în Ucraina, inclusiv din Crimeea și din Marea Neagră, fără însă a răspunde la rândul lor cu un atac nuclear.

În realitate, nici măcar experții care urmăresc de ani de zile politica militară și nucleară a Rusiei nu pot spune cu siguranță ce are de gând Putin. Cu ce sunt toți de acord, arată o analiză făcută de Meduza, este că riscul ca Rusia să folosească arme nucleare este deocamdată redus, dar că el există. Și că, tot deocamdată, Rusia nu a început demersuri pentru a pune în aplicare un astfel de atac. Asta în ciuda legendelor care au circulat, cu un presupus tren încărcat cu armament nuclear, care ar fi început subit să circule prin Rusia.

Până la urmă, decizia rămâne la Putin, în cazul unui atac tactic, la scară redusă. E mai simplu decât în cazul unui atac nuclear care să implice arsenalul balistic intercontinental, unde experții arată că nu doar Putin are „butonul”, ci și Serghei Șoigu, ministrul Apărării, și șeful Armatei, generalul Gherasimov. Și că butoanele trebuie să se apese împreună, în cazul unui atac la scară mare.

Și tocmai aici zace problema. Un Putin încolțit, care vede că pierde războiul în Ucraina, dar și că eșafodajul propagandistic de acasă începe să tremure, după ce a zgândărit populația cu mobilizarea a sute de mii de ruși civili pe front, ar putea să cedeze tentației de a reînclina balanța în favoarea lui. Cu orice preț.

Când planul cu referendumurile nu va merge cum vrea el, pentru a doua oară după eșecul inițial, Putin poate ajunge la o răscruce unde are în față decizia nucleară. Tot atunci, s-ar putea să fie și un moment decisiv pentru el însuși, scrie respectata analistă politică rusoaică Tatiana Stanovaya, în Foreign Affairs: elitele care acum nu îndrăznesc încă să i se opună s-ar putea să nu îl mai asculte și să înceapă lupta pentru putere, transformând Ucraina într-o pastilă otrăvită pentru Putin, care în obsesia lui de a o înghiți cu totul, s-ar putea trezi că se condamnă singur la înfrângere.

Puteți citi aici analiza Meduza despre scenariile nucleare ale lui Putin și aici analiza din Foreign Affairs, despre „Miza jocului apocaliptic al lui Putin în Ucraina”.

Chinurile UE de a răspunde războiului din Ucraina: împreună sau fiecare pe barba lui?

Sancțiunile Europei la adresa Rusiei se nasc cu greutate și de fiecare dată par tot mai diluate. E greu să atingi unanimitatea între 27 de state, fiecare cu interesele și vulnerabilitățile sale economice.

Ultima rundă de sancțiuni, a opta, introduce noi interdicții asupra importurilor rusești în UE, în valoare de 7 miliarde de euro, dar și embargouri pe exporturi de tehnologii care pot fi folosite de armata rusă. El dansează însă, pentru a câta oară, în jurul punctului sensibil al plafonării prețului la petrolul sau la gazele importate din Rusia.

De data aceasta nu Ungaria a fost „Gică Contra”, ci Malta, Cipru și Grecia, care și-au văzut amenințată industria de transport maritim de plafonarea prețului la petrolul rusesc. Cele trei state au primit asigurări că UE va implementa un mecanism pentru a preveni reînregistrarea petrolierelor sub alte pavilioane, din țări non-UE, în scopul de a evita embargoul european. Până la urmă, au convenit să susțină un plafon pentru prețul petrolului rusesc transportat pe mare, așa cum s-a convenit și în G7. Doar că nu s-a convenit și care să fie plafonul, în bani.

Un explainer Politico despre cum arată opțiunile UE cu privire la plafonul prețului la gaze și cine ce susține în capitalele europene este edificator.

Poate că cel mai fierbinte moment al săptămânii, la acest capitol al unității frontului UE în fața agresiunii rusești, a fost însă scandalul creat de Germania și planul ei de a subvenționa cu un pachet gigantic, de 200 de miliarde de euro, consumatorii și firmele care au de suferit de pe urma prețului la energie. Chiar cu prețul de a-și încălca legislația strictă privind deficitul bugetar și a veni în contradicție cu restul Europei.

Problema este că, așa cum se întâmplă în toate crizele din ultimii ani, statele europene au tendința să își rezolve problemele naționale care cum pot mai bine, în loc să lucreze la găsirea unor soluții comune. O economie puternică așa cum este Germania poate să arunce cu bani în populație și cu ajutoare de stat în companii, pentru a depăși criza, spre deosebire de alte state UE mai sărace. O criză a energiei la care, în mod ironic, a contribuit din plin, punându-se într-o poziție de dependență periculoasă față de Rusia.

Italia și Franța au reacționat negativ la această veste, iar comisarul european pentru concurență a spus că va investiga dacă acest pachet anunțat de Germania respectă regulile UE.

Pentru mai multe detalii despre controversa iscată de planul de protecție al Germaniei, citiți analiza din Politico.