Cum au prins românii gustul anime-urilor și cum i-au descoperit japonezii pe Vlad Țepeș, Mihai și Ion
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
- Popularitatea anime-urilor a crescut exponențial în întreaga lume, de la o nișă la un fenomen mainstream, datorită platformelor de streaming și diversității ofertei de anime-uri pentru toate gusturile și vârstele.
- Manga și anime-urile au devenit o industrie de miliarde de dolari, cu bugete semnificative pentru producția unui episod și o tendință de creștere în următorii ani.
- În România, popularitatea anime-urilor a cunoscut o evoluție interesantă, pornind de la tabu sau chiar stigmatizare și ajungând un produs mainstream cool. Festivaluri precum Comic Con și alte evenimente de profil, precum cele ale Cărturești, au contribuit la consolidarea acestei tendințe.
- Industria anime a stârnit și controverse, pe motiv că promovează violența și sexualizarea exagerată, însă fanii subliniază mai degrabă valorile pozitive și mesajele puternice transmise de aceste serii. Printre acestea se numără respectul față de prieteni sau lupta pentru viață.
- Pasiunea pentru anime și manga nu reprezintă pentru fani doar un trend trecător – unii fac din ea un stil de viață, căruia îi adaugă chiar și studii.
Anime-urile, producțiile japonezilor realizate după benzile lor desenate (manga), s-au transformat de-a lungul anilor dintr-o piață de nișă, unde fanii se simțeau stingheriți, într-una mainstream, care s-a extins pe tot globul și ai cărei fani se mândresc cu statutul lor.
Asta s-a întâmplat mai ales datorită platformelor de streaming, însă și pentru că există o ofertă tentantă de anime-uri pentru toate gusturile, cu subiecte pentru copii și adulți deopotrivă, cu design-uri diferite, precum și dublate în engleză, pentru cei care nu vor să audă japoneză.
Dacă ți se pare ciudat că la anime-uri se uită acum extrem de mulți oameni din întreaga lume, să luăm un exemplu. Manga „Attack on Titan”, a cărei acțiune este despre omenirea care riscă să fie exterminată, din cauza apariției unor creaturi bizare imense, numite titani, se vânduse până în noiembrie 2023 în peste 140 de milioane de exemplare, în timp ce anime-ul a devent un fenomen global.
Au scris despre el publicații mari, ca New York Times sau Forbes, cu ocazia apariției ultimului sezon, în toamna lui 2023. Unul dintre episoadele anime-ului se află în Top 100 pe IMDB, pe locul 16, alături de titluri precum „Breaking Bad”, „Succession” sau „Game of Thrones”.
De asemenea, în februarie 2022, pe Netflix, „Attack on Titan” a fost cel mai accesat serial, depășind serii precum „Stranger Things”, „The Walking Dead” sau „The Witcher”.
O industrie de miliarde de dolari, care tot crește
Dar să vorbim despre ce face lumea să se învârtă: banii. Pentru a scoate un episod dintr-o serie anime de succes în ziua de astăzi, studiourile de animație japoneze cheltuie, în medie, 190.000 de dolari/episod.
În ansamblu, industria era evaluată la 24 de miliarde de dolari, în 2020, previzionându-se o creștere la aproape 44 de miliarde, până în 2027.
Deja călare pe un val imens de popularitate cauzat de pandemie, după redeschiderea oficială a cinematografelor, industria a continuat să ia avânt prin lansările internaționale ale unor filme precum „One Piece Film: Red”, „Jujutsu Kaisen 0” sau „Suzume”, cu încasări de 124 de milioane de euro, respectiv 62 de milioane de euro de căciulă.
De altfel, în România, începutul anului 2022 a marcat o premieră pentru fanii genului: am avut în cinematografe primul film anime, „Belle”.
sursa: Crunchyroll
„Nu există o vârstă pentru consumatorul de produse manga/anime”
La noi în țară, inițial, anime-urile au fost aruncate din capul locului în dizgrație, pentru ca astăzi să fie considerate cool de tot mai mulți, ceea ce și explică de ce volumele de manga și marfa de profil au ajuns să domine pereți întregi din librăriile Cărturești.
„Când am făcut eu prima cercetare pe piața din România, în timpul doctoratului, undeva prin 2017-2018, cei care mi-au răspuns aveau acest discurs, că le e teamă și le e rușine să vorbească despre faptul că le plac anime-urile, pentru că sunt catalogați drept ciudați”.
Fanii români mai vechi s-au întâlnit cu anime-urile la TV, încă de la începutul anilor 2000, când Sailor Moon și Dragon Ball Z se vedeau dublate în română, la TVR. Acești fani sunt trecuți, așadar, de 30 de ani.
„Nu există o vârstă pentru consumatorul de produse manga/anime. Vârsta variază de la 12 la 40, de la Millennials la Generația Alpha. Consumatorul de manga și anime poate fi nepotul de 12 ani care a descoperit Demon Slayer pe Netflix, dar și un corporatist de 35 de ani care a crescut cu Sailor Moon în anii ’90 și care acum se bucură că există un acces direct la pasiunea sa din copilărie”, a explicat pentru Panorama Măriuca Munteanu, specialist Social Media în departamentul manga al librăriilor Cărturești.
De altfel, primele anime-uri au apărut la noi încă din comunism, conform lui Alice Teodorescu, care spune că a văzut bucățele din ele în Gala desenului animat, atunci când a intrat în arhiva TVR.
Baza temeinică de fani români s-a creat însă în iarna lui 2004, când, după ora 21, în locul binecunoscutului canal pentru copii, Minimax, își făcea loc Anime Plus (devenit ulterior Animax).
Aici, copiii români descopereau un nou univers, mult mai colorat decât ce știau până atunci, cu o limbă bizară, cu multă muzică de orchestră pe fundal și cu scenarii extrem de variate, care îi intrigau. Animax avea de toate: de la seriale de groază, polițiste sau despre sport, până la serii despre alchimie sau lumea ninja.
Deodată cu noi, au primit anime-uri sub aceeași formulă și cehii, slovacii și maghiarii, noi fiind însă singurii care le-am primit subtitrate, și nu dublate.
Așa a ajuns și Daniela Bulgariu să se îndrăgostească de anime-uri și, implicit, de Japonia. Și nu o spunem doar ca să perpetuăm un clișeu, căci ea studiază azi la una dintre cele mai prestigioase universități private din Japonia, Waseda. Cunoscută pe internet ca dearly.dani, unde are peste 14.000 de urmăritori (TikTok), Daniela a colaborat inclusiv cu Cărturești pentru a promova la noi subiecte legate de anime-uri și Țara Soarelui Răsare.
„Când eram mică, mă mai uitam la anime-uri pe Animax, de acolo știam de Japonia. După, când eram în școala generală, am avut o fază în care îmi plăcea K-pop, dar pe atunci nu era bombă cu BTS. Voiam să învăț coreeană, dar nu găseam profesor. Mama știa însă pe cineva care preda japoneza. Pe măsură ce am început să învăț limba și am aflat mai multe despre cultură, mi-am dat seama că am luat o decizie foarte bună”, a povestit Daniela, într-un dialog cu Panorama.
În anime-uri, japonezii au pus și români
Dar nu doar pe noi, occidentalii, ne atrage atât de mult lumea din cealaltă parte a globului, ci și japonezii au o pasiune pentru noi, europenii – ba mai recent, chiar și pentru români.
Adesea, acțiunea seriilor se desfășoară pe fundal istoric european. În „Code Geass”, de exemplu, se petrece în 2019 și pornește de la cucerirea Japoniei de către „Sfântul Imperiu Britanian”. Numele personajelor sunt europene, precum Shirley, Lelouch sau Kallen.
„Preiau mai ales simboluri din culturile europene, care reprezintă o fascinație pentru ei. E un soi de privire exotică inversată. Dacă noi ne uităm la Asia ca la ceva diferit și dezirabil, cu anime-urile, K-pop-ul, mâncarea lor, și ei au, la rândul lor, această fascinație pentru noi”, explică Alice Teodorescu.
„Ce am văzut eu recurent sunt decorurile europene din perioada victoriană. Au o pasiune pentru Anglia victoriană, pentru castelele din Germania și pentru cultura francezilor, în general toată cultura legată de nobilime”, adaugă specialista.
O altă pasiune a niponilor sunt și vampirii, unde ne-au inclus și pe noi, românii, cât se poate de direct.
Îl avem chiar pe Vlad Țepeș, alături de o pleiadă de descendenți imaginari ai acestuia, dar și nume precum Ion Fortuna, Radu Barvon sau Mihai Florescu.
Anime-urile au devenit cool prin streaming și festival
Fanii înrăiți ai anime-urilor au denumirea de otaku, un termen care în spațiul japonez înseamnă să ai un comportament obsesiv față de ceva. Mult timp, o astfel de persoană a fost echivalată cu geek-ul american, copilul retras care citește benzi desenate și urmărește tot felul de serii.
Otaku au simțit că mai aveau nevoie de resurse, așa că au început să descopere noi serii pe site-uri în care la fiecare click se deschideau cinci reclame sau cu ajutorul torenților.
Dar consumul acestui tip de media a explodat odată cu popularizarea lor în platformele de streaming, fie de profil (Crunchyroll) sau cele de consum larg, ca Netflix, unde mai mult de jumătate din cei 220 de milioane de utilizatori ai platformei au văzut, în 2021, cel puțin un titlu anime.
Fenomenul anime ne-a acaparat și pentru că titlurile manga au început să umple rafturile librăriilor din mall-uri și nu numai. La noi și-au făcut apariția stingher, încă de prin 2014, după cum își amintește Măriuca Munteanu, de la Cărturești:
„Atunci am adus primele titluri, câte un volum ici-colo, care se pierdea printre cărțile în limba engleză, dar care era ca o mică surpriză pentru cei care treceau prin toate titlurile de pe acel raft”.
Însă adevăratul suflu l-a dat venirea la București a East European Comic Con (EECC), festival dedicat universului de benzi desenate, cu precădere cele occidentale. Totuși, încă de la prima ediție, festivalul avea și zone dedicate manga și anime, prin care și cei care nu erau fani aveau șansa să le cunoască.
Ce a făcut Comic Con-ul a fost foarte deștept, pentru că, spre deosebire de alte festivaluri și convenții unde aveam totul axat pe Japonia, Comic Con a combinat toate tipurile de popular culture. A pus față în față pop culture-ul japonez cu cel american, aceste două mașinării de influență, care se tot bat în putere soft încă din al Doilea Război Mondial. Au început să se influențeze cultural, și-au dat seama că există acolo un sâmbure creativ și au început să-și preia tehnologiile unii altora și să mai facă și joint venture-uri”.
„EECC a fost ceva foarte așteptat în comunitatea din România, pentru că a reușit să aducă la un loc toți fanii, deschizându-ne oportunități noi, dar și parteneriate care au ajutat la creșterea și chiar revitalizarea interesului pentru manga și anime. Vânzările pe merch (marfă – n.r.) au crescut direct proporțional cu oferta noastră”, mai spune Măriuca Munteanu.
Și după ce răsfoiesc manga preferată, unii fani își doresc să aducă la viață personajele care îi fascinează. Aceștia sunt cosplay-erii (termen care provine de la „costume play”- n.r.) care se costumează și se comportă ca personajele preferate din anime, manga, jocuri video, filme sau seriale.
Aissa Neagu și-a găsit pasiunea pentru cosplay în anul 2022, chiar după ce a participat la Comic Con și i-a văzut pe alții defilând cu mândrie în rolurile alese. A început modest, făcându-și un costum mai degrabă improvizat, cu ajutorul unor materiale pe care le avea acasă:
„Încă de când eram mică, aveam tot timpul materiale textile prin casă – mama fiind croitoreasă, îmi făceam de atunci ținute. Apoi, am descoperit makeup-ul, în special cel SFX (de efecte speciale, specific cinematografiei – n.r.). Mă uitam la tutoriale pe YouTube despre cum să faci răni false din latex sau doar din machiaj. Iar cosplay-ul îmbină toate lucrurile care m-au atras pe mine din zona asta”.
Aissa, costumată în personajul Dabi/ Foto: arhiva personală
Primul cosplay al Aissei a fost varianta feminină a lui Dabi, un personaj negativ, dar plin de mister, cu ochii adormiți și cu bucăți de piele arsă și capsate ca să nu cadă – un efect al puterilor sale. Investiția în costum a fost de doar 300 de lei, pentru că a putut improviza jacheta personajului în atelierul mamei.
Astăzi, la doi ani distanță de la primul cosplay, Aissa spune că investește și mai mult în această pasiune, pentru că vrea să ajungă cât mai aproape de esența personajului. „Ajung să cheltui aproape 1.000 de lei”, spune ea.
Controversele din spatele industriei
Creșterea popularității anime și manga în întreaga lume a pus pe tapet și perspective care au stârnit controverse sau au ridicat întrebări importante, referitoare la sexualizarea exagerată a unor personaje feminine, dar mai ales la violența excesivă prezentă în unele serii. De altfel, ca în „Game of Thrones” și alte seriale.
„În primul rând, anime-urile sunt doar o formă de media. Exact ca jocurile video, exact ca filmele, exact ca serialele, benzile desenate, you’re gonna have some violent ones, you’re gonna have some fun ones or friendly ones. Anime-urile nu sunt în mod specific violente, depinde doar la care te uiți. Mie tocmai asta îmi place la ele, că există atât de multă varietate, există atât de multe genuri și sunt foarte multe care au mesaje pozitive și influențează pozitiv oamenii”, spune Daniela în legătură cu acest aspect.
Discuția despre violență în anime-uri e una mai veche, oamenii asociind ideea că dacă e animat, produsul nu trebuie să conțină scene de acest fel.
„Discursul ăsta poate fi dus până la Tom și Jerry, că-și dădeau în cap cu ciocanele. Asta înseamnă că ar trebui să facem și noi la fel? Dacă o dăm la absurd. Dacă n-ai luat deloc contact cu anime-urile, da, cred că par puțin mai violente față de alte tipuri. Dar probabil că și animația, fiind mai bună, și transmite mai puternic”, completează Alice.
Cât despre sexualizare, trăind în Tokyo deja de câțiva ani, Daniela spune că problema pornește mai degrabă din cultura japoneză, nu din anime, ca artă.
„Anime-urile reflectă cultura japoneză mai mult sau mai puțin. Și într-adevăr, în Japonia încă putem spune că sunt destul de în urmă în ceea ce privește egalitatea de gen. Încă sunt menținute multe roluri, reguli și standarde tradiționale în ceea ce privește femeile și da, asta e o problemă la care societatea japoneză și fiecare individ ar trebui să lucreze mai mult”, adaugă studenta din Tokyo.
De altfel, aceasta simte lipsa de progres în ceea ce privește egalitatea de gen în societatea niponă în mod cât se poate de direct și de acut, pentru că nu e doar femeie, ci si străină: „Există un anumit nivel de sexualizare a femeilor, în special a celor străine. Dar, aș spune că în România e mult mai nașpa, măcar aici mă simt safe (în siguranță – n.r.) să merg pe stradă. Pentru că aici, de obicei când le zic ‘nu’ bărbaților, au și plecat”.
Mesajele anime-urilor și violența
Alice spune că, printre fanii anime, discuțiile nu sunt despre violență, ci mai degrabă despre temele mari ale seriilor. În toate discuțiile și interviurile ei pe marginea acestui fenomen, reacția majoritară a fost că animațiile niponilor i-au făcut să-și pună mai multe întrebări despre ei înșiși și i-au atras puternic spre cultura japoneză, cu tot ce înseamnă ea.
„Mulți fani spun că ei au învățat foarte multe lucruri despre valori, despre cum să se comporte cu prietenii (o temă puternică în anime-uri – n.r), de exemplu. Mulți dintre ei și-au dorit să învețe japoneza și să ajungă în Japonia, să înțeleagă tradițiile nipone”, spune cercetătoarea.
Iar Daniela este exponentul perfect pentru fanul anime, din acest punct de vedere. „Și eu am început de la benzile și desenele astea animate și, într-un fel, datorită lor am ajuns la o facultate de top din Japonia. Dacă ar fi să le transmit ceva oamenilor, ar fi let people enjoy things (lăsați oamenii să se bucure de lucruri – n.r.) și peste ceva ani, poate chiar o să-i vedeți cum cresc pe baza lucrurilor care le plac”.
Articol editat de Alina Mărculescu Matiș
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.
