Energia nucleară și planul ei de curățenie

Cât costă și unde își ține România deșeurile radioactive

Computer Hope Guy
Centrala nucleară de la Cernavodă produce, dar și depozitează cea mai mare parte a deșeurilor radioactive din România. Foto: Silviu Matei/Agerpres.

Deșeurile radioactive rămân cea mai controversată problemă a folosirii energiei nucleare, alături de teama de accidente nucleare precum Fukushima sau Cernobîl. Anual, reactoarele nucleare din întreaga lume produc energie considerată curată, dar și deșeuri mai mult sau mai puțin radioactive, care sunt riguros procesate, stocate și inventariate. Pentru cele mai periculoase dintre ele, însă, guvernele și experții abia acum lucrează la dezvoltarea unor soluții de stocare definitivă, departe de orice posibilă interacțiune cu mediul sau cu oamenii.

Pentru că marea problemă a celor mai radioactive și periculoase deșeuri este chiar aceasta: deși nu există în cantități mari (reprezintă cam 5% din volumul tuturor deșeurilor radioactive produse la nivel global, conform Agenției Internaționale pentru Energie Atomică), ele nu pot fi eliminate definitiv, oricât de procesate ar fi, ci doar stocate undeva departe. Sau adânc, pentru că aceasta e soluția agreată de experții din toată lumea: cele mai radioactive deșeuri și ce rămâne neprocesat din combustibilul nuclear ars de reactoare vor fi depozitate la sute de metri adâncime, în formațiuni geologice dure și izolate, unde oamenii le pot considera eliminate, în siguranță, pentru sute de ani de acum încolo.

România nu face excepție. Își stochează în depozite intermediare deșeurile radioactive produse și are în plan construirea unui depozit de mare adâncime, pentru stocarea definitivă a deșeurilor înalt radioactive și a combustibilului nuclear ars, plus un depozit definitiv de suprafață, pentru deșeuri cu nivel jos și mediu de radioactivitate.


Citește mai multe pe subiectul energiei nucleare:
Pariul făcut de România pe mini-reactoarele nucleare din SUA și realitatea dintre extreme: soluție-minune vs cobai comercial
Gaze naturale și energie nucleară | 8 răspunsuri despre o așa-zisă victorie românească la Bruxelles

Cu alte cuvinte, deșeurile radioactive din România sunt stocate provizoriu în depozite special amenajate, la Cernavodă sau, unele dintre ele, în fosta mină de uraniu de la Băița Bihor, din munții Apuseni, până când vor fi realizate capacități de depozitare definitivă, care echivalează cu eliminarea deșeurilor. Ca și în alte țări active nuclear, înfăptuirea acestor planuri riscă însă să nu ne mai prindă în viață pe mulți dintre noi: depozitul geologic de mare adâncime din România, unde cele mai periculoase deșeuri radioactive ar trebui să își găsească sfârșitul, ar urma să fie gata tocmai în anul 2055.

Cu cele două reactoare nucleare care funcționează la centrala de la Cernavodă, România se numără însă printre cei mai mici producători de deșeuri radioactive din lume. S-ar putea spune că nu e grabă. Din 1996, de când produce energie centrala de la Cernavodă, până la finalul anului 2020, deșeurile radioactive solide produse de cele două reactoare nucleare însumează puțin peste o mie de metri cubi, care sunt depozitate pe amplasamentul centralei nucleare. În termeni lumești, asta ar însemna cam 10 TIR-uri mari, umplute la capacitate maximă.

Lor li se adaugă însă combustibilul nuclear ars de cele două reactoare, un tip de deșeu radioactiv care peste tot în lume este cel mai problematic de depozitat, din cauza elementelor înalt radioactive pe care le conține. România, cu cele două reactoare nucleare de la Cernavodă, produce în fiecare an circa 180 de tone de combustibil nuclear uzat, care conține uraniu. Depozitarea lui se face timp de 6 ani sub formă lichidă, în bazinele reactoarelor, apoi pentru 50 de ani poate fi depozitat în formă solidă, în depozitul intermediar de deșeuri radioactive de la Cernavodă. Destinația sa finală, acolo unde am putea spune că „am scăpat definitiv de el”, ar urma să fie însă tot în depozitul geologic de mare adâncime, care e planificat să apară tocmai în 2055.

Cantitățile de deșeuri radioactive despre care vorbim urmează, însă, cel puțin să se dubleze în următorii ani. Operaționalizarea a încă două reactoare nucleare la centrala de la Cernavodă, plus planul ambițios de a adopta și cumpăra din SUA tehnologia pentru o centrală cu reactoare modulare mici (așa-numitele mini-reactoare nucleare), de la compania NuScale Power, ar duce automat la creșterea cantității de deșeuri nucleare produse în România.

Cât costă gestionarea deșeurilor radioactive

Procesarea și stocarea deșeurilor radioactive vine la pachet nu doar cu provocări inginerești în ce privește depozitarea și eliminarea, ci și cu costuri. România cheltuiește anual în jur de 130 de milioane de euro pentru gestionarea acestor deșeuri periculoase, conform Strategiei Naționale de gestionare a deșeurilor radioactive.

Nu doar centrala de la Cernavodă produce deșeuri radioactive în România, ci și instalația nucleară de cercetare tip TRIGA de la Institutul de Cercetări Nucleare de la Pitești sau ce a mai rămas din dezmembrarea instalațiilor radiologice de la Institutul de Cercetare Nucleară de la Măgurele (reactorul rusesc care funcționa a fost dezafectat, iar combustibilul nuclear ars a fost trimis în Rusia). Plus diverși operatori privați sau instituții publice care mai lucrează cu instalații care produc radiații.

Doar pentru construirea de depozite definitive pentru toate aceste deșeuri radioactive, care echivalează cu „eliminarea” lor, România are în plan să cheltuiască aproape 2,9 miliarde de euro. E vorba de depozitul geologic de mare adâncime și de un depozit de suprafață pentru deșeurile slab și mediu radioactive.

Când va veni vremea să dezafecteze cele două reactoare nucleare care operează acum la Cernavodă (2049 primul reactor, 2059 al doilea reactor), la nota de plată se vor mai adăuga alte 1,85 miliarde de euro doar pentru această operațiune, conform calculelor statului român, din prezent.

România avea puși deoparte doar în jur de 5% din acești bani, la finalul anului 2020: sub 250 de milioane de euro.

Cât s-a strâns în pușculița cu bani pentru deșeuri nucleare

Pentru construirea depozitelor definitive de deșeuri radioactive, dar și pentru viitoarea dezafectare a reactoarelor nucleare, România are bani puși deoparte. Este obligată de o hotărâre de guvern adoptată în 2007. Este un sistem de tipul „bani albi pentru zile negre”, menit să nu prindă bugetul statului în ofsaid financiar, atunci când va fi nevoie de bani pentru aceste obiective. Nu multe țări au implementat un astfel de sistem în Europa, spune profesorul Ionuț Purica, expert în energie nucleară și cel care s-a numărat printre autorii care au gândit și implementat în România acest sistem de finanțare.

Problema este că în aceste conturi nu s-au strâns până acum prea mulți bani. În conturile gestionate de Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive (ANDR) s-au strâns, în perioada 2007-2020, un total de 1,2 miliarde de lei (circa 245 milioane de euro): 825 de milioane de lei pentru depozitarea definitivă a deșeurilor radioactive și 384 de milioane de lei pentru viitoarea dezafectare a reactoarelor de la Cernavodă.

Legea prevede ca Centrala de la Cernavodă, prin Nuclearelectrica, și alți titulari de autorizații în domeniul nuclear să cotizeze bani în două conturi: câte 0,6 euro pentru fiecare megawatt-oră de energie electrică produs, în contul-pușculiță cu economii pentru viitoarea dezafectare a unităților nucleare; și câte 1,4 euro pentru fiecare megawatt-oră de energie electrică produs, în contul-pușculiță cu economii destinate construirii și exploatării ulterioare a depozitelor definitive pentru deșeuri radioactive.

Dacă e să respectăm formula din lege și să calculăm producția de energie a celor două unități nucleare de la Cernavodă, din 2007 până în 2021 (peste 203 milioane megawați-oră), în aceste conturi ar fi trebuit să se afle mult mai mulți bani: circa 400 de milioane de euro, adică aproape dublu decât se aflau la finalul anului 2020 (plus ce s-a mai adăugat în 2021).

E de bine, e de rău? Cum stă România la gestionarea deșeurilor și cât de sigură e

România se descurcă deocamdată să-și gestioneze gunoiul radioactiv produs de unitățile nucleare, cu capacitățile de stocare provizorie pe care le are. „Ce avem noi la Cernavodă acum acoperă necesitățile pe termen mediu, nu doar imediate. Stăm rezonabil din acest punct de vedere”, explică pentru Panorama profesorul Ionuț Purica, expert în energie nucleară.

„La orice unitate nucleară, există inițial capacitate de depozitare de deșeuri de cam 30 de ani, care se poate prelungi la 50 de ani. Depozite pentru deșeurile produse de funcționarea reactoarelor. Se construiește un depozit pentru materiale slab și mediu radioactive, care pot apărea din reabilitarea unui reactor – scoți niște materiale și le înlocuiești. Apoi e depozitul final”, spune profesorul Purica despre ce are și ce urmează să aibă România în materie de stocare a deșeurilor radioactive.

Lavinia Andrei, expertă în probleme de mediu și președinta Fundației Terra Mileniul III, crede, la rândul ei, că volumul de deșeuri radioactive produs în prezent de România este relativ mic, însă că peste ani ar putea apărea probleme, când unitățile nucleare se vor înmulți și când reactoarele cele mai vechi vor fi dezafectate. „Problema ar putea apărea în momentul când va trebui să dezafectezi anumite instalații, care la rândul lor sunt radioactive și care trebuie depozitate în aceleași condiții ca și deșeurile rezultate din arderi. Pentru acelea e nevoie de capacități mari de depozitare”, spune Lavinia Andrei.

O temere pe care nimeni nu o poate elimina complet din percepția publică este cea legată de un accident sau de un atac care să implice aceste depozite cu deșeuri nucleare. Ionuț Purica amintește că la Fukushima, în Japonia, nu reactorul nuclear a fost sursa poluării radioactive, ci un depozit de combustibil nuclear uzat, care a fost afectat de tsunami și care a avut scurgeri.

„La Cernavodă, e puțin probabil să apară astfel de elemente”, spune profesorul Purica, care nu poate însă să excludă un scenariu nu tocmai imposibil de imaginat în aceste vremuri, când Rusia a invadat Ucraina: „Bun, dacă vin rușii și dau cu rachete…”.

Depozitele intermediare de deșeuri radioactive, așa cum este și cel de la Cernavodă, nu sunt însă chiar în bătaia vântului, nu sunt simple hale de depozitare, așa cum și-ar putea imagina cineva. „Sunt sub pământ, acoperite, nu sunt așa, bazine la suprafață în care pui combustibil. Au și ele o protecție specifică, au parte de răcire pusă la punct cu pompe de răcire, cu diverse surse de energie”, explică Ionuț Purica.

O altă imagine de coșmar pentru orice țară care are centrale nucleare, desprinsă din războiul deschis de Rusia în Ucraina, este deteriorarea după bombardamente a învelișului exterior al centralei nucleare de la Zaporojie. Ionuț Purica explică faptul că, la Cernavodă, „toată structura de acolo e gândită la nivelul 8 pe scara de seismicitate Richter. Anvelopa centralei de la Cernavodă e prevăzută să reziste la căderea celui mai mare avion de pasageri din lume. Dacă acel avion cade pe ea, rezistă. Chiar dacă se întâmplă o explozie înăuntru, structura rezistă”.

Ce vrea și ce are România în materie de depozitare a deșeurilor radioactive

România are două mari obiective în ce privește depozitarea definitivă a deșeurilor radioactive, adică practic „eliminarea” lor și depășirea stadiului intermediar de depozitare în care se află în prezent.

Primul și cel care are termenul cel mai apropiat de finalizare – anul 2028 este un depozit de suprafață pentru deșeuri slab și mediu radioactive. Sunt practic cele mai puțin periculoase deșeuri nucleare. Depozitul va fi amplasat în comuna constănțeană Saligny, pe o suprafață de 42 de hectare și va avea o capacitate maximă de depozitare de 122.000 de metri cubi de astfel de deșeuri, cu viață scurtă de radioactivitate, tratate și condiționate. Vor fi în total 64 de celule de depozitare, iar planul este ca până în 2028 să se realizeze primele 8 celule, cu un cost estimat de 75 de milioane de euro. Depozitul are drept modele centre similare din Franța, Spania, Cehia sau Slovacia.

În viitorul depozit de la Saligny, modulele cu deșeuri vor fi „plasate în interiorul celulelor cu ajutorul unui hangar mobil dotat cu un pod rulant. După umplerea cu deşeuri radioactive a celulelor, acestea se vor etanșa şi se vor acoperi cu mai multe straturi de materiale artificiale (membrane hidroizolante) și naturale (nisip, pietre, pământ, iarbă), refăcându-se astfel aspectul natural al zonei”, arată un raport ANDR.

În prezent, centrala de la Cernavodă, cu cele două reactoare ale sale, produce în fiecare an circa 100 de metri cubi de deșeuri radioactive cu nivel jos și intermediar de radioactivitate. Cantitatea ar urma să se dubleze când intră în funcțiune și reactoarele 3 și 4.

„Cantități mai mari de deșeuri radioactive LILW-SL vor fi generate în viitor, atunci când Unitățile 1 și 2 vor fi retehnologizate în vederea prelungirii duratei de operare. În urma procesului de retehnologizare a unei unității CANDU, va rezulta un volum de aproximativ 1.200 m3 de deșeuri radioactive LILW-SL”, arată însă Strategia Națională de gestionare a deșeurilor radioactive.

Cum funcționează treaba în prezent? Deșeurile radioactive de nivel radioactiv jos și intermediar sunt depozitate într-un depozit intermediar, din perimetrul centralei de la Cernavodă. Sunt mai întâi sortate, unele sunt incinerate, altele nu. Cele care nu pot fi distruse prin ardere sunt stocate în containere speciale de inox – butoaie de oțel inoxidabil de 220 de litri. Deșeurile lichide sunt păstrate în clădirea reactoarelor și sunt ulterior solidificate. Deșeurile radioactive solide sunt compactate cu o presă hidraulică, pentru a ocupa mai puțin spațiu. Când sunt depozitate definitiv, ele sunt puse în niște matrice solide, care sunt garantate să reziste cel puțin 300 de ani, conform Nuclearelectrica.

Depozitul intermediar de la Cernavodă are o capacitate de depozitare de 1.408 de metri cubi, din care este ocupată cu deșeuri cam jumătate (735 metri cubi în 2021), conform Strategiei naționale. Depozitul actual de la Cernavodă se va umple până în 2026, la ritmul actual de producție de deșeuri radioactive.

Tot în viitorul depozit de suprafață, care va fi gata, într-o primă etapă, în 2028, urmează să ajungă și deșeurile cu radioactivitate joasă și intermediară care apar în afara centralei de la Cernavodă – de la reactorul de la Pitești și de alte instalații de cercetare care mai există în România. Ele sunt în prezent depozitate în fosta mină de uraniu de la Băița Bihor, din Munții Apuseni. Depozitul intermediar de deșeuri de acolo este administrat de Institutul Nuclear de la Măgurele, acolo ajungând și materialele radioactive reieșite din dezafectarea reactorului de cercetare sovietic tip VVR-S care a funcționat la Măgurele (combustibilul uzat a fost trimis cu avionul în Rusia). Depozitul din Apuseni are o capacitate de depozitare de 5.000 de metri cubi, din care în 2019 era ocupată mai puțin de jumătate. Autoritățile estimează că depozitul se va umple în jurul anului 2040, în ritmul actual de producere și gestionare a deșeurilor radioactive din România.

Depozit subteran pentru deșeuri cu nivel jos de radioactivitate, la Olkiluoto, Finlanda.

Al doilea mare obiectiv privind depozitarea definitivă a deșeurilor radioactive este și cel mai greu și costisitor. E vorba de construcția unui depozit geologic de adâncime, unde să fie depuse definitiv deșeurile slab și mediu radioactive, dar care au viață lungă (spre deosebire de cele menționate anterior), deșeurile cu nivel înalt de radioactivitate și combustibilul nuclear uzat. România vrea să aibă acest depozit geologic de adâncime gata în 2055, însă deocamdată nu a stabilit unde ar putea fi amplasat. Costul lui este estimat la 2,8 miliarde de euro. Cele mai avansate țări în construirea unor astfel de depozite geologice de mare adâncime sunt Finlanda, Suedia și Franța.

În prezent, în România deșeurile radioactive cu viață lungă (mai periculoase) și combustibilul nuclear ars de la Cernavodă sunt depozitate intermediar tot în depozitul de suprafață de la Centrala Cernavodă. Autoritățile estimează că, atunci când centrala va funcționa cu 4 reactoare, cantitatea de astfel de deșeuri va fi de 852 de metri cubi. Astfel că, până când va fi gata depozitul de mare adâncime din subteran, capacitatea depozitului intermediar de la Cernavodă va trebui extinsă. Combustibilul nuclear ars e și mai voluminos, fiind produs la o rată de 180 de tone pe an de cele două reactoare nucleare care merg în prezent.

În prezent, combustibilul nuclear ars de reactoarele CANDU de la Cernavodă este depozitat timp de cel puțin 6 ani în bazinul special al fiecărui reactor, sub formă lichidă, apoi este procesat pentru a ajunge în formă solidă, uscată, și poate fi depozitat timp de 50 de ani în depozitul intermediar de combustibil ars de la Cernavodă (DICA), situat la circa 700 de metri de reactorul 1 al centralei.

Pentru acest depozit, Cernavodă folosește încă din anul 2003 un sistem de depozitare uscată de tip MACSTOR 200 (modular, cu răcire bazată pe aer), unde în fiecare modul pot fi depozitate 12.000 de fascicule solide de combustibil uzat. În 2020, a fost pus în funcțiune cel de-al 11-lea astfel de modul. Nuclearelectrica a început însă să implementeze deja trecerea la sistemul MACSTOR 400, care are o capacitate dublă de stocare.

În total, autoritățile estimează că cele două reactoare de la Cernavodă vor produce, pe întreaga lor durată de viață (până în 2049-2059) 525.000 de fascicule de combustibil ars. Costurile estimate de Nuclearelectrica pentru DICA sunt de circa 500 de milioane de lei (cam 100 de milioane de euro), dacă nu e gata depozitul de mare adâncime în 2055 (dacă e gata, costurile mai scad cu circa 100 de milioane de lei).

Deșeurile nucleare în lume. Finlanda, Suedia și Franța sapă groapa deșeurilor, SUA și Rusia au multe lichide

Flota de reactoare nucleare din Europa produce în jur de 6,6 milioane de metri cubi de deșeuri nucleare de-a lungul duratei de viață. Dacă ar fi adunate toate la un loc, ar umple un teren de fotbal de 919 metri înălțime, ceea ce ar fi cu 90 de metri mai înalt decât Burj Khalifa din Dubai, cea mai înaltă clădire din lume, estimează raportul World Nuclear Waste, din 2019, iar asta fără să ia în calcul și ce produc Rusia și Slovacia (pentru că nu ar avea raportări consistente).

Franța este cel mai mare producător de deșeuri cu nivel redus și intermediar de radioactivitate – 30% din deșeurile Europei, urmată de UK (20%), Ucraina (18%), Germania (8%).

 

„Deșeurile radioactive și combustibilul uzat sunt gestionate în siguranță peste tot în lume și s-au făcut progrese mari la nivel global pentru a furniza informații mai transparente și mai credibile”, arată un raport al IAEA. 85% din deșeurile cu nivel foarte scăzut și scăzut de radioactivitate produse la nivel mondial au fost eliminate și există opțiuni pentru gestionarea lor. În cazul deșeurilor cu nivel intermediar radioactiv, doar 10% au fost eliminate, iar pentru cele cu nivel ridicat nu există încă opțiuni funcționale pentru eliminare. Cantitatea de deșeuri radioactive foarte periculoase este însă foarte mică, raportată la volumul total de deșeuri radioactive. Cele mai multe deșeuri sunt slab radioactive, arată raportul.

În peste 60 de ani de funcționare a centralelor nucleare în întreaga lume, la nivelul anului 2016 se ajunsese la peste 390.000 de tone de combustibil nuclear uzat, de la toate centralele nucleare în funcțiune. Din acestea, cam o treime fusese reprocesat, iar restul era depozitat. Cea mai mare parte a combustibilului uzat este stocat la centralele nucleare, în depozitele umede din bazinele reactoarelor, timp de câțiva ani, apoi este mutat în depozite uscate, arată raportul IAEA. La fel se întâmplă și la Cernavodă, în România.

Cele mai multe state procesează deșeurile radioactive în formă solidă, la scurtă vreme după ce sunt generate. SUA și Rusia sunt însă excepții și au mari cantități de deșeuri radioactive lichide, depozitate pe termen lung. O mare parte din aceste deșeuri provine din activități militare și abia acum încep să fie abordate, prin construcția și licențierea de unități de tratament pentru deșeurile lichide, arată raportul IAEA.

Soluțiile pentru eliminarea definitivă a deșeurilor cu radioactivitate scăzută și foarte scăzută sunt deja binecunoscute, dar soluțiile pentru combustibilul uzat și deșeurile cu radioactivitate intermediară și ridicată sunt în întârziere. Acestea rămân deocamdată stocate în depozite intermediare, la fel ca în România.

Trei țări din Europa sunt foarte avansate în construirea unor depozite geologice de mare adâncime, unde astfel de deșeuri nucleare pot fi depozitate definitiv: Finlanda, Suedia și Franța.

Finlanda este țara cea mai avansată în acest domeniu. Compania Posiva Oy a primit licență de la autorități, în 2015, să înceapă construcția unui astfel de depozit de mare adâncime și e deja gata, primele deșeuri urmând să fie aduse acolo începând din 2023. Capsulele cu deșeuri vor fi depozitate la o adâncime de 400 de metri sub pământ, într-o formațiune geologică pe care experții o consideră sigură și în care apa nu se poate infiltra.

Guvernul finlandez a luat în calcul mai multe soluții teoretice, înainte să ajungă la concluzia că aceasta e soluția cea mai fezabilă. S-au gândit la trimiterea deșeurilor în spațiu sau la îngroparea lor în ghețari sau pe fundul oceanelor.

În Suedia, compania SKB a primit autorizația guvernului să construiască un astfel de depozit definitiv de mare adâncime abia în ianuarie 2022. Aici, capsulele cu deșeuri urmează să ajungă într-un sistem de depozitare definitivă, la o adâncime de 500 de metri.

Franța este și ea avansată cu depozitul Cigéo, a cărui construcție la o adâncime de 500 de metri începe în 2022 și e estimată să dureze până în 2030. Sunt discuții avansate sau proceduri demarate pentru astfel de depozite geologice și în Germania, Canada, Marea Britanie sau Coreea de Sud.


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


  • Andrei Luca Popescu

    S-a apucat de jurnalism crezând că prin scris poate schimba lucruri și oameni. În loc să se formeze la locul de muncă, a studiat jurnalismul la Universitatea București. După 16 ani de realizat reportaje, investigații, analize, opinii, la publicații precum Cotidianul, România Liberă, Gândul sau Europa Liberă, dar și la emisiunea de investigații a televiziunii Digi 24, nu mai e așa de convins, dar insistă. Are un masterat în relații internaționale privind soluționarea conflictelor, dar a absolvit și cursurile unui masterat de scenariu de film.


Urmărește firul poveștii

Panorama războiului

Abonează-te la newsletter ca să primești singurele analize și reportaje care contează. Punem în context local războiul Rusia - Ucraina și te ajutăm să-l înțelegi.

    Nu mulțumesc