Fantoma Cernobîlului la Zaporojie, interzicerea rușilor în UE și pași mărunți pe mare, pentru a opri foametea

Într-o perioadă în care suntem copleșiți de informații pe toate canalele despre războiul din Ucraina, Panorama selectează și explică trei dintre principalele subiecte de săptămâna aceasta.

Centrala de la Zaporojie. Cel mai temut loc din Europa

Situația de la centrala nucleară de la Zaporojie, cea mai mare din Europa, este foarte îngrijorătoare, a avertizat directorul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), într-o reuniune a Consiliului de Securitate al ONU. AIEA spune că e un „risc cât se poate de real de dezastru nuclear” și că lucrurile de la centrală „au scăpat de sub control”.

Centrala de la Zaporojie a fost cucerită de ruși la începutul războiului, dar funcționează în continuare, sub amenințarea armei, cu personalul ucrainean. Situl, aflat lângă linia de contact, a fost înțesat de armament și tehnică militară, devenind o adevărată bază pentru atacuri lansate de armata rusă.

Deși pericolul de a vedea un accident cu consecințe dramatice a existat în toate aceste luni, el nu a fost niciodată atât de mare ca acum. Pe 5 august, linii electrice și niște unități aparținând complexului de la Zaporojie au fost avariate într-un bombardament. Rusia și Ucraina se acuză reciproc de lovirea centralei. În ultimele zile, au mai fost raportate și alte bombardamente la Zaporojie.

Restul lumii privește cu groază această escaladare a tensiunilor. Premierul României e mai liniștit și ne-a dat asigurări, după ce ministrul Sănătății ne-a trimis la medicul de familie după pastilele de iod, că nu sunt date „care să justifice niciun fel de îngrijorare”.

ONU și AIEA cer accesul unei misiuni de experți internaționali, pentru a verifica starea centralei. Rusia nu are încredere în aceste instituții, pe care le consideră părtinitoare în favoarea Ucrainei. În schimb, Rusia vrea să deconecteze centrala de la rețeaua ucraineană și să o racordeze la cea rusă, prin infrastructura din Crimeea.

Într-un interviu pentru publicația independentă Meduza, expertul rus în radiochimie Boris Zhuikov vorbește despre una dintre probleme: centrala nu doar că produce energie pentru rețeaua națională ucraineană, dar și consumă – pentru procesul de răcire a uraniului, de exemplu. „Reactoarele pot funcționa autonom, dar pot face asta doar pentru o perioadă limitată de timp”, explică Zhuikov.

Pe urmă, echipamentul și software-ul de la Zaporojie sunt diferite de cele din centralele din Rusia, astfel că rușii vor avea nevoie de piese și asistență din Occident, ceea ce nu va fi deloc simplu, adaugă expertul.

Și, pentru că toată lumea se gândește, în această perioadă, la Cernobîl și se întreabă cât de mare e pericolul ca tragedia din 1986 să se repete, Boris Zhuikov spune că așa ceva e mai puțin probabil, pentru că reactoarele și centrala în sine sunt construite complet diferit, cu mecanisme de protecție considerate extrem de fiabile.

Un pericol mai realist, spune el, e să vedem ceva similar cu dezastrul de la Fukushima, din Japonia, după tsunami-ul din 2011:

Râul Nipru, al treilea cel mai mare fluviu din Europa, după Volga și Dunăre, se varsă în Marea Neagră.

Soluția, spune Zhuikov – și nu e singurul, e să se impună o zonă demilitarizată la Zaporojie.

Interviul din Meduza poate fi citit aici. Iar BBC are mărturii din interiorul centralei, venite sub forma unor SMS-uri trimise de angajații ucraineni care lucrează acolo cu arma la tâmplă.

Alungarea rușilor din Europa. Ultimul pas către o nouă Cortină de Fier

Cum Rusia dă tot mai multe semne că s-ar pregăti de noi anexări în Ucraina și că pe 11 septembrie ar urma să organizeze „referendumuri” în două regiuni pe care le controlează în est și în sud, Occidentul trebuie să-și pregătească iar tolba de sancțiuni – deși nu e foarte clar ce am mai putea vedea care să fie cu adevărat dureros pentru regimul Putin.

Sunt, însă, idei care vizează mai degrabă poporul rus, nu cercul de putere de la Kremlin. Singura modalitate prin care Vestul ar putea opri aceste noi anexări e interdicția de intrare pentru cetățenii ruși, spunea președintele Volodimir Zelenski, la începutul săptămânii, într-un interviu acordat ziarului american Washington Post. „Rușii iau pământul altcuiva” și „ar trebui să trăiască în lumea lor până își schimbă viziunea”, a comentat liderul ucrainean.

Dacă, o vreme, Zelenski le transmitea mesaje empatice cetățenilor ruși, în discursurile lui nocturne, și se arăta convins că ei nu susțin acest război purtat în numele lor contra țării vecine, președintele ucrainean a schimbat tactica și pune deja semnul egal între regim și popor. Argumentul fiind aici că, atâta timp cât rușii nu ies în stradă, înseamnă că susțin acțiunile lui Vladimir Putin. E, totuși, un argument care ignoră anii de manipulare, de propagandă anti-ucraineană, de controlare totală a presei și de strivire a oricărei disensiuni de către regimul lui Vladimir Putin.

Sugestia lui Volodimir Zelenski s-a rostogolit toată săptămâna prin capitalele europene și a creat o dezbatere aprinsă. Estonia, Letonia și Polonia au suspendat deja acordarea vizelor turistice pentru ruși. Finlanda ar putea fi următoarea țară care va face asta. Cehia, care asigură acum președinția rotativă a UE, a oprit vizele pentru ruși încă din februarie.

O eventuală interdicție la nivel european va fi discutată în cadrul unui summit al miniștrilor de Externe, programat pentru 31 august, la Praga. Germania și-a declarat deja scepticismul în fața unei astfel de idei pentru spațiul Schengen.

Până acum, sancțiunile occidentale legate de interdicții de călătorie au vizat oligarhi și oameni cunoscuți drept apropiați ai Kremlinului. Totuși, rușii de rând au fost afectați deja, pentru că zborurile rusești sunt interzise în mai toată Europa, ceea ce s-a dovedit repede o problemă pentru cei care au încercat să plece din țară imediat după începerea războiului.

Pentru turiștii ruși care sunt deja în Europa, au apărut și alte obstacole neașteptate: două astfel de turiste care vizitau Franța nu au putut să viziteze Castelul Vincennes, de lângă Paris. Motivul: Franța are o interdicție de acces pentru cetățeni ruși în orice obiectiv sau instalație militară de pe teritoriul francez. Or, la Vincennes se află parte din arhivele militare franceze. Totuși, guvernul de la Paris a admis că directiva a fost aplicată prea rigid.

Există și argumente împotriva închiderii granițelor pentru ruși care nu sunt deloc lipsite de temei. Unul dintre ele a fost explicat de expertul în spațiul rusesc Mark Galeotti: propunerile de interdicție se referă la toți rușii, nu doar la turiști. Cum o solicitare de azil politic e un proces foarte anevoios, ar însemna, practic, să-i închidem în Rusia chiar și pe cei care se opun războiului lui Putin.

Many of the -ve replies default to ‘why let Russians come as tourists?” but this is *not* just about tourism. The proposals, which I oppose, are to ban *all* visas for *all* Russians. Given that it’s hard to prove asylum claims, it means locking in even those hostile to Putin/war https://t.co/jdWX6SVN3g

— Mark Galeotti (@MarkGaleotti) August 11, 2022

Mai multe explicații care ne arată de ce o interdicție de intrare în UE pentru cetățenii ruși ar putea să nu aibă efectul sperat de Ucraina, în acest comentariu din Politico.

Pași mici pe mare, pentru a opri foametea

Prima navă ONU contractată să ducă cereale ucrainene direct către țările cele mai afectate de criza alimentară a ajuns, vineri seară, în regiunea Odesa, pentru a fi încărcată. Nava Brave Commander va duce 23.000 de tone de cereale în Djibouti, pentru a fi distribuite pe urmă în țările din Cornul Africii (Etiopia, Somalia, Djibouti și Eritreea), o regiune care se confruntă cu foamete la scară largă.

De la acordul de la Istanbul de luna trecută, 14 nave cu cereale au reușit să plece din porturile ucrainene, în care au fost blocate de la începutul războiului. Niciuna dintre ele, scrie New York Times, nu s-a dus către vreo țară care are mari probleme cu aprovizionarea cu produse agroalimentare. Asta pentru că aveau de transportat mai degrabă furaje pentru animale, în baza unor contracte comerciale.

În efortul de a debloca exporturile de cereale ale Ucrainei și a reduce criza alimentară care a lovit anumite regiuni ale lumii, România ar putea să joace un rol mult mai mare decât ce vedem. Portul Constanța, vital în această ecuație, rămâne împotmolit în propriile probleme structurale și își ratează, astfel, potențialul, după cum a arătat această analiză Panorama.

Lucrurile nu stau mai bine nici la celelalte porturi. La intrarea în canalul Sulina, s-a format o coadă de peste 100 de nave, care așteptau să intre în porturile dunărene, pentru a încărca cereale ucrainene, potrivit acestei relatări HotNews.ro.

În acest context, Panorama a stat de vorbă cu o expertă în securitate, aflată la Odesa, pentru a înțelege ce poate face România, pentru a se ridica la înălțimea acestor nevoi uriașe.

Una dintre concluziile discuției cu Hanna Shelest: România, a cărei problemă cu infrastructura nu e un secret pentru nimeni în Europa, poate profita acum de banii europeni care sunt pe masă pentru a dezvolta drumurile, porturile și căile ferate. Nu am face asta doar pentru a ajuta Ucraina cu exporturile în vreme de război. Nici pentru a contribui la lupta împotriva foametei. Am face-o în primul rând în interesul nostru național, pentru a ne dezvolta.

Interviul Panorama cu Hanna Shelest poate fi citit integral AICI.