Dictatura care era să fie. Și totuși, ce s-a întâmplat în Coreea de Sud?

Departe de o Românie care încerca să-și imagineze cum ar arăta venirea la președinție a unui lider extremist, cu un discurs admirativ față de dictatori ca Vladimir Putin, o altă democrație, Coreea de Sud, ne exemplifica tocmai acest pericol.

Președintele sud-coreean, Yoon Suk Yeol, a declarat, pe 3 noiembrie, legea marțială, ceea ce îi dădea mână liberă să reducă la tăcere presa și partidele rivale. Argumentul public a fost că trebuie protejată democrația de „forțe anti-stat” venite din partea opoziției, pe care a acuzat-o de simpatii pro-Coreea de Nord. Adevăratul motiv poate fi fost mai degrabă nevoia lui de a distrage atenție de la un scandal de corupție în care e implicat.

Din fericire, derapajul autoritar a durat doar o noapte. Lecțiile, însă, rămân.

Lunga istorie a Coreei de Sud cu legile marțiale

Atât legea marțială, cât și invocarea forțelor pro-Coreea de Nord amintesc de anul 1979, ultima dată când a fost invocată legea marțială în istoria Coreei de Sud, decizie care a fost urmată de un masacru cunoscut în Coreea de Sud drept Masacrul din Gwangju. Momentul a rămas ca o rană deschisă în memoria colectivă a Coreei de Sud.

Prima lege marțială din Coreea de Sud a fost declarată în 1948, la câteva luni după divizarea Peninsulei Coreene în Coreea de Sud și Coreea de Nord. Legea marțială a fost declarată atunci ca urmare a rebeliunii Yeosu-Suncheon, care manifesta sentimente împotriva președintelui Syngman Rhee.

De atunci și până acum, Coreea de Sud a mai declarat legea marțială de 12 ori.

Democrația actuală din Coreea de Sud, la fel ca cea din Romania, e tânără: datează de la sfârșitul anilor ’80-începutul anilor ’90.

Până atunci, Coreea de Sud a fost condusă de trei lideri politici ce au devenit dictatori și au instalat o dictatură militară. Chiar și după introducerea alegerilor libere, mulți dintre președinții coreeni au fost acuzați de fapte de corupție, această practică fiind un flagel greu de eliminat în politica sud-coreeană.

Cel mai recent și mai cunoscut caz a fost al fostei președinte sud-coreene, Park Geun-hye, fiica fostului președinte dictator Park Chung Hee, care este acum în închisoare, după ce a fost suspendată și demisă în timpul mandatului prezidențial.

Președintele cu degetul pe trăgaciul dictatorial

Yoon Suk Yeol, cel care a declarat legea marțială pe 3 decembrie, a fost ales președinte al Coreei de Sud în 2022 și face parte dintr-un partid de dreapta intitulat Partidul Puterii Poporului (People Power Party). E același partid din care a făcut parte și controversata Park Geun-hye.

Și deși în trecut au fost multe episoade de lege marțială, cel declanșat de Yoon Suk Yeol a fost primul de acest fel din cadrul perioadei democratice a Coreei de Sud.

Decizia a venit de nicăieri și a șocat nu doar țara, cât și comunitatea internațională. Conform declarației publice a lui Yoon Suk Yeol, legea marțială a fost impusă pentru a gestiona „pericolele venite din partea forțelor comuniste nord-coreene și pentru a elimina elementele anti-stat”.

Cu toate acestea, Yoon Suk Yeol era afectat de scandaluri de corupție ce o implicau și pe soția sa, iar popularitatea lui era la un nivel minim, sub 20%. Peste aceste probleme s-a suprapus lupta președintelui cu opoziția, care controlează parlamentul și care a decis reducerea bugetului pentru anul 2025 cu 2,86 miliarde de dolari.

Șase ore spre dictatură

Adunarea Națională, adică parlamentul sud-coreean, s-a întâlnit de urgență imediat după declararea legii marțiale de către președintele sud-coreean. Dintre cei 300 de membri, doar 190 au fost prezenți și aceștia au votat în unanimitate pentru ridicarea legii marțiale. În acest timp, aproximativ 300 de soldați ai armatei coreene au luat cu asalt clădirea parlamentului, pentru a bloca accesul legiuitorilor. Armata era deci de partea președintelui, Ministerul Apărării afirmând că decizia parlamentului de a ridica legea marțială nu este validă până când nu o ridică și președintele. La presiuni interne și, posibil, și externe, Yoon Suk Yeol a ridicat legea marțială, la doar șase ore de la impunerea ei.

Între timp, mii de sud-coreeni au ieșit în miezul nopții în stradă să protesteze împotriva legii marțiale și a dictaturii care părea că le-a trecut, ca un glonț, razant pe la urechi. Panica s-a răspândit pe toate nivelurile: bursa și wonul coreene au scăzut, iar oamenii s-au pus pe făcut provizii și au cumpărat conserve, tăiței instant și apă.

În cursul zilei de 4 decembrie, Adunarea Națională a decis punerea sub acuzare a președintelui, ca urmare a orchestrării unei insurecții. Pentru ca Yoon Suk Yeol să fie demis va fi necesar votul a cel puțin 200 din cei 300 de membri ai parlamentului sud-coreean.

Inițial, chiar și liderii partidului său, Partidul Puterii Poporului, s-au dezis de el, și cereau să fie exclus din partid, la pachet cu demisia ministrului apărării și a întregului guvern. Dintre cei 190 de membri ai parlamentului care au votat împotriva legii marțiale, 18 au fost de la partidul lui Yoon. În ciuda acestor afirmații și fapte, recent, partidul lui Yoon a zis că va vota împotriva demiterii președintelui.

Haosul din Coreea de Sud și reacțiile externe

SUA, cel mai important aliat al Coreei de Sud, a avut o abordare rezervată privind evenimentele din Seul, din noaptea de 3 spre 4 decembrie. Nicio instituție americană nu a ieșit public să critice acțiunile președintelui Yoon și să susțină clar și răspicat democrația. Atât ambasada americană din Coreea de Sud, cât și Departamentul de Stat al SUA au spus că „monitorizează acțiunile președintelui Yoon”.

Când lucrurile au început să se rezolve, Antony Blinken, secretarul de stat al SUA, a salutat decizia președintelui Yoon de a renunța la legea marțială pe cale pașnică.

SUA are aproximativ 30.000 de militari pe teritoriul Coreei de Sud, care ajută statul să gestioneze pericolul venit din partea Coreei de Nord.

China nu a comentat în niciun fel acțiunile președintelui sud-coreean, dar și-a îndemnat cetățenii să rămână vigilenți în timpul acestor evenimente.

Ce poate învăța România din criza din Coreea de Sud

România se află în aceste săptămâni, într-un punct critic al existenței sale democratice, după ce primul tur al alegerilor prezidențiale, acum anulat, a scos în față un candidat cu viziuni autoritare, iar alegerile parlamentare au marcat un avans uriaș al așa-ziselor partide „suveraniste”.

Legile marțiale și loviturile de stat sunt apanajul liderilor cu înclinații dictatoriale.

În cazul Coreei de Sud, salvarea a stat în parlament, care a fost pilonul democrației coreene atacate de măsura abuzivă a președintelui. Atât președintele, cât și armata sud-coreene erau inițial decise să implementeze această lege marțială, care urmărea distrugerea partidului de opoziție. Totuși, este încurajator că, odată confruntată cu ridicarea legii marțiale de către parlament, armata s-a retras, iar președintele s-a dat și el bătut foarte repede.

SUA, aflată încă sub administrația Biden, care a pus accentul pe importanța luptei globale pentru democrație, a avut și ea, cel mai probabil, un rol important în oprirea acestei crize, dat fiind numeroase interese geopolitice ale americanilor și prezența militară mare pe teritoriul sud-coreean, pe post de garanție de securitate în fața pericolului nord-coreean.

Cu o viitoare administrație Trump, în care interesul pentru promovarea democrației în politica externă va fi restrâns serios, este posibil ca România să nu se bucure de un sprijin extern ferm dacă va întâmpina probleme în drumul ei de a-și salva și întări democrația.

Articol editat de Alina Mărculescu Matiș