Intuitiv, cel mai întâlnit animal pentru care oamenii caută sitter sau dădacă este câinele (65%), urmat de pisică (30%), iar apoi de animale mici, cai și reptile.
Ca să poți să intri în această horă, e necesar să-ți alegi un tip de abonament, cel mai popular fiind de 14,1 dolari pe lună, respectiv 169 de dolari anual. Abonamentul, plătit deopotrivă de proprietarii care-și listează locuințele și de sitteri, îți permite să călătorești cât vrei.
Conform unui raport al platformei, pe parcursul anului 2022, un utilizator a mers ca sitter în 42 de locuințe.
Proprietarii plătesc mai mult decât dădacele caselor lor
Cel mai mare avantaj al abonamentului pe site este că te scapă de o serie de emoții, atât ca proprietar, cât și ca sitter, după cum a povestit, într-o discuție cu Panorama, Mălina Irimia, o tânără care e înscrisă pe platformă și care a făcut house sitting deja de patru ori:
„Am ales varianta de a plăti abonament, decât să folosesc grupuri de Facebook sau alte comunități în care se postează anunțuri de genul ăsta, în primul rând pentru siguranța mea. Pentru că, în cadrul aplicației, toți utilizatorii sunt verificați cu un act de identitate înainte să-și facă contul. Este destul de stufos și de greu să-ți faci profilul, trebuie să completezi cu atenție răspunsuri la o grămadă de întrebări, ceea ce, cred eu, scade riscul de fraude”.
Mălina povestește că abonamentul e mai mare pentru cel care își pune casa la bătaie, pentru că include și o asigurare în cazul în care se întâmplă ceva cu locuința lui, pe timpul șederii turistului.
„În plus, și eu, ca sitter, am acces la o linie de urgență către veterinar 24 din 7, în caz că se întâmplă ceva și am nevoie de asistență specializată. Deci asta sunt acoperite cumva ambele părți”, mai explică Mălina.
Tânăra a început să facă house sitting în 2022. A aflat de această posibilitate după ce a văzut pe TLC un documentar despre cel mai zgârcit milionar din lume, care, deși nu ducea lipsă de bani de hotel, folosea platforme de house sitting.
Până acum, a fost „dădacă” în Spania, Italia și Cipru. „Prima experiență a fost în Nerja, pe coasta de sud a Spaniei, la vreo oră de Malaga. A doua a fost în Falerone, în Italia, la vreo oră de Ancona, la o oră de coasta de est a Italiei. A treia a fost în Veles Rubio, în regiunea Almeria din Spania, tot în sud, practic, și a patra a fost în Larnaca, în Cipru”, povestește tânăra.
Prin house sitting a reușit și să-și ducă și mama în Cipru, care a fost încântată de experiență.
„Ea auzise de experiențele astea de la mine și i s-a părut o chestie super neobișnuită. Și chiar îmi spunea că văzuse filmul cu Cameron Diaz și cu Kate Winslet (The Holiday), în care fac schimb de case și că i se părea wow. Și acum, iată, a ajuns ea într-o experiență nu la fel, dar asemănătoare. A fost destul de fulfilling (care te împlinește – n.r.), mai ales că eu și mama semănăm și avem interese comune, așa că i-a plăcut super mult tot ce presupune experiența”.
Vacanța vine la pachet cu responsabilitate și risc
Când pleci undeva să faci house sitting, poți să jonglezi cu diverse detalii care să îți îmbogățească traseul. Mălina spune că și-a planificat, de pildă, unele călătorii să aterizeze pe un aeroport și să plece apoi de pe altul, ca să bifeze mai multe locuri. Într-un caz, a avut și norocul ca un proprietar să îi pună la dispoziție mașina, ceea ce i-a permis să exploreze împrejurimile rapid și fără bătăi de cap.
Dar e important de menționat că house sitting-ul nu este echivalent cu o vacanță în adevăratul sens al cuvântului, pentru că, în mod evident, vine la pachet și cu responsabilitate. Tocmai din acest punct de vedere, Mălina nu ar recomanda oricui experiența.
„Da, te plimbi, te relaxezi, stai în niște locuri poate mai faine decât cazările pe care le găsești pe Airbnb, dar ai în grijă niște animăluțe, trebuie să fii responsabil de ele și de proprietate. Dacă e vorba de un iubitor de animale care vrea să descopere zone poate mai puțin turistice, dacă îi place genul ăsta de aventură, atunci cu siguranță recomand”.
Spune că un plus e mai ales partea de interacțiune umană și imersiune în comunitate, pentru că a cunoscut deja oameni din culturi diferite, cu care încă ține legătura. Un alt motiv pentru care ar recomanda o asemenea experiență e pentru șansa de a descoperi zone care îi scapă turistului obișnuit. Ea, de exemplu, a putut să viziteze o comună spaniolă „absolut superbă, despre care nu aș fi aflat sub nicio formă dacă m-aș fi dus ca turist, într-o vacanță la hotel”.
Dincolo de grija animalelor, apare un risc și în ceea ce îi privește pe proprietari, care se pot dovedi dificili sau exigenți. Dintr-un thread pe Reddit pe acestă temă, aflăm, de exemplu, că o femeie a cerut ca pisicile ei să nu fie lăsate singure mai mult de patru ore zi, dar în cazul unei șederi de o lună, a fost îndeajuns de mărinimoasă încât să permită o zi în care să fie lăsate singure șase ore. Un alt proprietar i-a dat review negativ unui turist pentru că a găsit un bol de plastic spart, care, conform altui sitter, se spărsese în mașina de spălat vase.
Sunt însă și proprietari care au avut parte de evenimente neplăcute. De pildă, o femeie din Auckland, Noua Zeelandă, și-a găsit mașina avariată, casa ca o „cocină” și o găină putrezind în hambarul din spatele casei.
Pentru a evita astfel de cazuri, e important să ai o conversație – ideal, sub forma unui apel video – cu proprietarul locuinței de care te vei ocupa, punctează Mălina. Dar și să iei în considerare detalii care ți-ar putea crea probleme:
„Recomand să se discute totul de la început, să fie sinceri cei care vor să fie sitteri în ceea ce privește experiența lor, pentru că eu am luat până acum câini, pisici, animăluțe cu care deja aveam experiență și a fost ușurel. M-am ferit, într-adevăr, de animăluțe care au medicație sau diverse probleme de sănătate, tocmai pentru că m-am gândit că poate îmi depășesc cumva experiența”.
A avut și ea o experiență neplăcută, unde, recunoaște, poate nici ea nu a știut să comunice suficient de bine. Norocul a fost că își ia o plasă de siguranță: preferă să ajungă la cazare cu o zi înainte, ca să cunoască proprietarii față în față, pentru a stabili o legătură de încredere. Le pune cât mai multe întrebări pentru a evita neînțelegeri și le cere proprietarilor o listă de sarcini ca să aibă, negru pe alb, de la cerințele pentru animale până la cât poate să le lase singure în casă.
„În ceea ce privește experiența neplăcută, eu am ajuns în casă, bineînțeles, când doamna în cauză era încă acolo și am discutat toate aspectele, iar apoi ea a plecat spre aeroport. Și eu m-am gândit să fac un filmuleț al casei, ca să îmi aduc aminte detaliile, să pun toate lucrurile la loc. Dar când am plecat de acolo, am primit un mesaj de la proprietară că era nemulțumită de faptul că nu am lăsat casa în ordine. Și am avut foarte mare noroc că mă gândisem să filmez casa când am primit-o, o lăsasem exact la fel. Și am rezolvat treaba asta, iar ea și-a cerut scuze, a zis că poate o fi fost obosită și nu și-a dat seama. Acum, nu știu ce să zic, eu cred că poate avea niște așteptări să-i lăsăm casa mai curată decât o lăsase”.
Relația dintre proprietari și sitteri e importantă pentru ambele părți și pentru că, în mod evident, astfel de platforme funcționează pe bază de recenzii, care sunt destul de detaliate. În recenzie, poți acorda calificativ inclusiv animalelor de companie, care pot să fie mai năbădăioase uneori.