TRANSPLANTUL DE SPERANȚE

Donarea de organe salvează vieți, dar e ținută la capac în România din câteva mari motive

Computer Hope Guy
Sursă foto: Shutterstock

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

  1. România oscilează între 85 și 86 de donatori de organe aflați în moarte cerebrală pe an. Cifra ne plasează la coada Uniunii Europene, înaintea Bulgariei. Speranțele sunt ca la finalul anului să fie atinsă borna de 100 de donatori.
  2. România e printre puținele state europene care apelează la consimțământul informat al pacientului atunci când vine vorba de donarea de organe. În ciuda dorinței pacientului și a unui act notarial prin care își exprimă dorința de a fi donator, familia are ultimul cuvânt, în cazul unui diagnostic de moarte cerebrală. 
  3. Centrul de transplant de la Oradea, coordonat de anestezista Carmen Pantiș, dă anual cei mai mulți donatori de organe din țară. Doctorița a pus bazele unei echipe tinere, care discută cu familiile, reușind să convingă inclusiv părinți ai unor copii decedați în accidente să fie de acord cu donarea. 
  4. Numărul mic de donatori români ține de lipsa proactivă a identificării acestora în centrele acreditate pentru transplant, fie din lipsă de timp, fie din lipsă de voință, fie din lipsă de aparatură. Identificarea se face pe secțiile de anestezie terapie intensivă, care istoric vorbind, sunt mereu foarte pline.
  5. România se confruntă și cu un deficit de personal în domeniul transplantului, o activitate de vârf și de mare sacrificiu, care nu atrage foarte mulți medici, fiind consumatoare de timp și resurse.

Românii par să fie mai deschiși față de ideea de a dona organe, comparativ cu anii trecuți. Medicii susțin că familiile sunt mai empatice și mai sensibile la astfel de propuneri venite din partea specialiștilor în terapie intensivă. Dar, mărturie stau și cifrele înregistrate în primele trei luni din acest an.

0
donatori aflați în moarte cerebrală a avut România la nivel național în ianuarie-martie 2024

Un început promițător, arată medicii implicați în domeniul transplantului de organe, cu care Panorama a stat de vorbă pentru a înțelege cum stăm și încotro ne îndreptăm.

„În primele trei luni ale acestui an, sunt de două ori mai mulți donatori față de anul trecut, în aceeași perioadă. Sper că se datorează și faptului că facem ceva bine. Cea mai importantă misiune pe care o avem este promovarea actului de donare salvator de viață și implicit creșterea numărului de donatori. Deoarece fără donare nu există transplant”, explică într-un interviu pentru Panorama medicul Genady Vatachki, directorul executiv Agenției Naționale de Transplant (ANT) și chirurg la Institutul Clinic Fundeni din Capitală.

Speranțele sunt ca la finalul anului să fie atinsă borna de 100 de donatori, prag pe care România nu l-a mai atins de dinainte de pandemie. Dacă în 2021 ne-am confruntat cu o penurie de organe la nivel național, ceea ce a dus la creșterea alarmantă a listelor de așteptare, în special pentru rinichi și ficat, din 2022 s-a constatat o revenire.

Oscilăm între 85 și 86 de donatori pe an, cifră care ne plasează la coada Uniunii Europene, înaintea Bulgariei, care stă chiar mai prost decât noi din perspectiva organelor prelevate.

Acord informat vs acord prezumat

Spre deosebire de alte state europene, România se confruntă cu mai multe probleme care au ca rezultat un număr mic de donatori de organe. În primul rând, legislația de la noi apelează la consimțământul informat.

Cu alte cuvinte, dacă o persoană dorește să devină donator, poate merge la un notar pentru a completa un act prin care declară că e de acord cu asta, în eventualitatea unui diagnostic de moarte cerebrală. În ciuda documentului semnat și a apartenenței într-un registru național aflat în administrarea Agenției Naționale de Transplant (ANT), tot familia este cea care are ultimul cuvânt.

„Așa s-a considerat că este mai potrivit pentru mentalitatea și pentru cultura cetățeanului român. Dacă, spre exemplu, secția de anestezie terapie intensivă (ATI) are un pacient aflat în moarte cerebrală și rudele acestuia nu știu că și-a exprimat consimțământul într-un registru național sau nu sunt de acord cu donarea, nu se trece peste dorința lor. Ar însemna ca aceștia să rămână traumatizați și lucrul acesta e în discordanță cu jurământul lui Hipocrate. Nu poți să nu ții cont de dorința familiei. Așa se întâmplă și în alte țări europene”, spune directorul executiv ANT.

Pe lângă statele care au acord informat (opt-in), așa cum este România, există țări europene care au un alt sistem de consimțământ, cunoscut ca opt-out, respectiv principiul consimțământului prezumat, în situația în care nu există un refuz exprimat înaintea decesului.

În general, în toate țările europene există un registru național în care fiecare cetățean se poate înregistra, exprimându-și acordul sau refuzul de a-și dona organele. Dar, chiar și în statele unde acordul este prezumat, se poate ține cont de dorința familiei (soft opt-out).

„Când familia își exprimă dezacordul, nu se merge mai departe cu donarea de organe nici în țările civilizate”, declară directorul executiv ANT.

Oradea, centrul cu cei mai mulți donatori

Centrul de transplant de la Oradea dă anual printre cei mai mulți donatori de organe. În 2023, rata de refuz a familiilor a fost mică, de doar 20%, comparativ cu cea la nivel național, situată la 30-35%, conform statisticilor.

La Spitalul Județean Oradea, medicul Carmen Pantiș, coordonatorul activității de transplant din județul Bihor, a pus bazele unei echipe de anesteziști tineri implicați în identificarea donatorilor în moarte cerebrală, în secțiile de terapie intensivă. Anul trecut au reușit să convingă inclusiv părinții unor copii, victime ale unor accidente rutiere, să le doneze organele.

E o muncă ce necesită multă dedicare și, nu în ultimul rând, resurse emoționale. Discuțiile care se poartă cu familia unui pacient aflat în moarte cerebrală sunt întotdeauna dificile. Practic, la Oradea se potrivește zicala „omul sfințește locul”, acesta fiind și motivul principal pentru care centrul bihorean este foarte performant, comparativ cu altele.

0
vieți poate salva un singur donator
0
de vieți poate îmbunătăți un singur donator prin donarea de piele, conform datelor Consiliului Europei

Dacă aruncăm o privire pe datele Agenției Naționale de Transplant, remarcăm că numărul familiilor abordate la nivel național nu a depășit 270 într-un an.

Doctorița Carmen Pantiș mărturisește că își dorește să devină, la rândul ei donator, dacă va fi cazul. Se teme însă că dorința nu-i va fi îndeplinită întrucât legislația românească nu este de partea celor care doresc să fie potențiali donatori de organe.

„Poate, la deces, soțul meu nu va semna actul de donare și atunci, dorința mea nu va fi îndeplinită. Și e această mare provocare de a schimba punctual această legislație. Deocamdată, în România, nu este acord prezumat, ci este acord informat. Noi, ca ființe umane, putem să mergem la registrul notarial, putem spune că dorim să fim donori, dar asta nu are valoare în fața legii”, explică anestezista, într-un interviu acordat Panorama.

Legislativ, am rămas în 2006

Legea actuală, promulgată în 2006, stabilește că rudele până la gradul patru decid asupra donării organelor și țesuturilor.

De abia în 2019, deputatul Emanuel Ungureanu, membru în Comisia de Sănătate a Camerei Deputaților, a propus modificări legislative, inclusiv trecerea la consimțământul prezumat, ca în alte țări europene.

„Ca românii să aibă încredere să își dea consimțământul prezumat, ar fi util să lucrăm la legislația pe transplant, unde sunt lacune. După scandalurile legate de trafic de organe și anchetele din domeniu, multe persoane ne-au transmis să întărim partea despre moarte cerebrală, alocare de organe pe criterii obiective, etice și științifice și cea de întărire a legislației antitrafic. Toate aceste modificări au fost blocate pe vremea când la Sănătate guverna Sorina Pintea”, a explicat deputatul pentru Panorama.

Potrivit acestuia, în prezent nu există o lege a transplantului coerentă, cu tot ceea ce înseamnă sistem de îngrijire pentru pacient.

Domeniul funcționează „după Legea Sănătății, pe diverse ordine de ministru și nu pe legislație adaptată la directivele europene. Încă este o cârpeală în zona asta de transplant, mult în urmă comparativ cu ce există în țările europene civilizate”, subliniază el.

Genady Vatachki, directorul executiv al ANT, susține însă că în ultimii ani, experți din toată țara, în colaborare cu asociațiile de pacienți, au lucrat la o lege a transplantului, în cadrul unui proiect european demarat de Ministerul Sănătății.

Legea este acum la minister, pentru evaluare și aprobare și va fi înaintată anul acesta Parlamentului.

Chiar dacă va fi de sine stătătoare și va ordona corect modificările făcute la legea Sănătății prin ordonanțe de urgență, din 2006 încoace, tot nu va include consimțământul prezumat.

În opinia lui Genady Vatachki, „exprimarea consimțământului în vederea donării este un lucru delicat”.

„Din cele 27 de țări ale Uniunii Europene, doar șase au rămas cu acest acord informat, restul țărilor având acord prezumat”, spune doctorița Carmen Pantiș.

Cum e la alții

Alte state europene nu doar că reușesc să atingă un număr suficient de donatori, dar le și oferă cetățenilor diverse modalități prin care să ateste această calitate, arată o cercetare a Departamentului de Studii Parlamentare și Politici UE din Camera Deputaților.

  • Cipru. Se dorește introducerea unui card distinct pentru donatorii de organe, care să ofere o modalitate clară de identificare a acestora.
  • Danemarca. Danezii au trei opțiuni pentru a deveni donatori de organe: înregistrarea în Registrul donatorilor, completarea unui formular sau consimțământul oral al rudelor apropiate. De asemenea, pot purta un card special de donator.
  • Franța. Persoanele care nu doresc să fie donatori de organe trebuie să-și exprime refuzul prin înregistrare online sau prin trimiterea unei declarații către registrul național. Minorii pot decide de la vârsta de 13 ani, cu acordul scris al părinților sau al tutorilor.
  • Germania. Donarea de organe sau țesuturi este posibilă doar dacă donatorii și-au exprimat consimțământul în timpul vieții. Companiile de asigurări de sănătate pot emite carduri de donator împreună cu materiale educaționale adecvate.
  • Lituania. Persoanele care doresc să devină donatori primesc un card eliberat de Biroul Național de Transplant și sunt înregistrați în baza de date a instituției.
  • Marea Britanie. Titularii de permise de conducere au opțiunea de a adăuga un cod pe document, care dovedește calitatea de donator.

Donatorii nu sunt identificați în toate spitalele acreditate

Un alt motiv pentru care numărul de donatori români e mic ține de lipsa identificării acestora în centrele acreditate pentru transplant, subliniază Pantiș. Fie din lipsă de resurse umane, de aparatură sau chiar dintr-o supraaglomerare de pacienți pe secțiile de terapie intensivă. Alteori e, pur și simplu, lipsă de voință.

Un potențial donator trebuie menținut în parametri optimi, pentru ca organele sale să fie perfect sănătoase pentru a fi transplantate.

„Nu se practică această identificare proactivă a donatorilor. Ei trebuie identificați, menținuți în condiții fiziologice, trebuie să fie foarte bine îngrijiți. Practic, ții un aparat ocupat. Și sunt spitale acreditate care au un număr mic de donori. Asta ar fi cea mai mare provocare a terapiilor intensive din România la ora actuală. Deci, nu capacitatea de transplant este mică, ci numărul de donatori. Aici avem o problemă reală”, spune Carmen Pantiș.

Faptul că unele centre au mai mulți donatori și altele mai puțini e pentru că aceștia „există spontan în toate spitalele din România. Moartea cerebrală este un diagnostic care survine în praxisul medical, în terapii intensive, peste tot. Acum, rămâne la aprecierea spitalului sau la eficiența acestuia de a se ocupa, de fapt, de acești bolnavi și după ce intră în moarte cerebrală. Dacă nu o fac, e imposibil să fie identificați în timp util”, completează Genady Vatachki, directorul executiv ANT.

În rețeaua centrelor care pot identifica donatori de organe se află atât spitale foarte mari, cum sunt Spitalul Clinic Floreasca sau Spitalul Universitar de Urgență București, dar și unități sanitare de dimensiuni medii, cum sunt cele județene.

Cât contează factorul religios

Dar nu doar spitalele dau un număr diferit de donatori. Există diferențe și între regiunile țării, românii din anumite zone fiind mai predispuși să accepte donarea de organe față de alții.

Un posibil motiv, nu neapărat determinant, este factorul religios, apreciază medicul Gendy Vatachki, directorul Agenției Naționale de Transplant. El amintește în discuția cu reporterul Panorama cazul unor părinți care au fost de acord, inițial, să doneze organele fetei lor de 14 ani. S-au răzgândit, ulterior, după o discuție cu preotul din comunitate.

„Astfel de decizii nu sunt de condamnat”, spune șeful ANT.

„E greu să judeci așa ceva. Este dreptul rudelor să-și retragă oricând consimțământul până la prelevare, aspect punctat foarte clar în legislație. Oamenii nu trebuie judecați pentru că și-au retras acordul. Nimeni nu trebuie să se simtă constrâns sau blamat dacă face asta, chiar dacă are la bază motive religioase”, continuă Genady Vatachki.

Teoretic, Biserica Ortodoxă Română nu se opune transplantului. În urmă cu 20 de ani, s-a pronunțat ca fiind pro-donare de organe. „Poate că sunt și preoți care au alte opinii decât cele exprimate de BOR, dar trebuie să le respectăm și pe acelea”, a mai spus directorul executiv al ANT.

După anul 2010, au fost momente în care încrederea românilor în donarea de organe și în transplant, în general, a scăzut.

Domeniul a fost marcat, la vremea respectivă, de scandaluri legate de traficul de organe sau de prioritizarea unor persoane publice pe listele de așteptare pentru un organ. Grăitor e controversatul caz al actorului Alexandru Arșinel (decedat în 2022), care ar fi beneficiat, cu prioritate, de un transplant de rinichi în 2013.

În urma acestor scandaluri, au fost necesare campanii de informare făcute nu doar de media, ci și de asociațiile de pacienți din domeniu, astfel încât românii să-și recâștige încrederea în transplantul de organe și în actul de donare.

Muncă și sacrificiu contra-cronometru

Pe lângă legislație, capacitatea redusă de identificare a donatorilor, chestiunea legată de credință și controversele din domeniu, România se confruntă cu un deficit de personal în această zonă.

Resursele umane sunt puține și au nevoie de supraspecializare în străinătate, în centre cu tradiție mai mare decât România în recoltarea de organe sau transplant. Pregătirea este suportată financiar de spitalele românești din care provin doctorii care se îndreaptă spre această meserie contra-cronometru.

Nu toți medicii sunt dispuși să facă asemenea sacrificii, amintește directorul ANT, Genady Vatachki, care face prelevări de ficat. Atunci când apare un donator, se activează un întreg mecanism care trebuie să funcționeze perfect și în care greșeala nu este permisă.

„Știi că sunt oameni de salvat și că este urgent. Nu mai contează că e ziua unei persoane dragi sau a unei rude. Pur și simplu, pleci. Din păcate, există clar un deficit de resurse umane în zona asta, e o activitate grea, complicată, care necesită foarte multă dedicare. Încă din timpul pregătirii încep sacrificiile. Nu toți (medicii, n.r.) își doresc asta… Dacă vrei să faci bani și să-i faci de tânăr, atunci mai bine optezi pentru altceva”, mai spune șeful ANT.

Liste de așteptare tot mai lungi

Cei care au de pierdut sunt, ca de fiecare dată, pacienții. Pe lista de așteptare pentru un rinichi se aflau 4.324 de persoane în 2022 (ultimele date disponibile), pentru ficat 410, pentru cord 25 și pentru plămâni trei.

Faptul că România are doar 4,5 donatori în loc de minimum zece la milionul de locuitori nu ne permite să accesăm organe din Eurotransplant, o organizație care facilitează schimbul de organe pe teritoriul european.

Statistic: Rate of organ transplantation activity per million population in Romania from 2016 to 2022, by organ type | Statista
Find more statistics at Statista

Țara vecină, Ungaria, este dată ca exemplu în regiunea est-europeană. Are 15 donatori la milionul de locuitori, fiind un model pentru noi. Ba mai mult, în 2019 a existat o colaborare între cele două state europene, în domeniul transplantului pulmonar. La nivelul blocului european, Spania și Croația sunt campioane la numărul de donatori, cu câte 47 de donori la milionul de locuitori.

Chiar dacă nu are acces în Eurotransplant, România nu a stat în loc. A întărit parteneriatul local pe care îl are cu Bulgaria și Republica Moldova. E vorba, practic, de un schimb de organe între aceste state, atunci când pacienții aflați pe listele de așteptare într-un stat nu sunt compatibili cu donatorii din țara respectivă.

„Suntem în aceeași oală, nici aceste țări nu sunt la eficiență maximă în ceea ce privește programul de donare. Anul trecut, au venit cinci organe din Bulgaria și patru din Republica Moldova. La rândul nostru, am trimis două organe în Republica Moldova și unul în Bulgaria. Acest parteneriat local este un exercițiu foarte bun, care ne pregătește pentru momentele când vom fi eligibili să luăm parte la schemele europene mari”, conchide directorul ANT.

Articol editat de Ioana Moldoveanu


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Claudia Spridon-Drăgodan

Beneficiară a unei burse Fulbright, Claudia are 14 ani de experiență în presa scrisă și online, fiind specializată în domeniul Sănătății. Înainte de a se alătura echipei Panorama, a făcut parte din redacția ziarului Adevărul și a scris pentru Ziare.com. A fost premiată de Colegiul Medicilor, Colegiul Farmaciștilor și de Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice. În 2012, Claudia a co-fondat asociația Observatorul Român de Sănătate. Timp de șase ani a fost membru în juriul Galei Societății Civile, la secțiunea Sănătate. Este licențiată în jurnalism și are un masterat în management media.


Abonează-te
Anunță-mă la
guest
3 Comentarii
Cele mai vechi
Cele mai noi Cele mai votate
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    3
    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x