Organizațiile neguvernamentale consideră că o astfel de recompensă este o ispită financiară ce promovează competiția la donare. Deși colecta e mai mare, ea nu e lipsită de riscuri epidemiologice, spun unii angajați din centrele de transfuzii.
Abonează-te la newsletter, ca să nu uiți de noi!
Totodată, România pare că se îndepărtează de obiectivul Organizației Mondiale a Sănătății, potrivit căruia țările membre trebuie să ajungă la contribuție benevolă 100% până la final de 2024.
În plus, nu doar că suntem printre puținele state europene care oferă stimulente donatorilor de sânge, dar suntem singura țară din blocul european în care valoarea compensației a ajuns să depășească 50 de euro per donare.
Record național de donări
Potrivit Alianței Europene a Sângelui (EBA), campioane europene la donarea de sânge sunt Italia, Franța și Germania. România se numără printre codașele Uniunii Europene când vine vorba de donarea de sânge, cu peste 400.000 de contribuții pe an la nivel național, arată datele Institutului Național de Transfuzie Sanguină (INTS), primite la solicitarea Panorama.
În pandemie, s-a ajuns chiar sub pragul obișnuit, situație care s-a menținut și în 2021. Abia anul următor, lucrurile au revenit la normal, fără a depăși însă recordul de donări înregistrat în 2019. Angajații din sistemul de transfuzii se așteaptă la depășirea acestui prag, până la finalul anului. Și premisele sunt acolo.
Dată fiind măsura luată recent de guvernanți, care a început să producă efecte încă din prima săptămână a lui 2024, numărul celor care au intrat în centrele de transfuzii a crescut comparativ cu cifrele înregistrate în aceeași perioadă din 2023.
Potrivit INTS, între 5 și 12 ianuarie s-a ajuns la o medie de 3.129 de prezentări la nivel național. Aceasta a scăzut la 2.424 săptămâna următoare. Chiar și așa, adresabilitatea în centre a rămas constantă, fiind aproximativ egală în fiecare zi. Asta a permis o mai bună predictibilitate pentru acoperirea solicitărilor venite de la spitale.
Cererea de sânge crește constant
Nevoia de sânge a crescut constant în ultimii ani, dată fiind diversificarea serviciilor medicale. Cele mai mari cantități de componente sanguine sunt distribuite în unități sanitare care au clinici ce consumă mult, cum ar fi chirurgie hepatică și cardiovasculară, traumatologie, transplant de organe și celule stem, hematologie și oncologie.
„E clar că o valoare mai mare a tichetelor a adus mai mulți donatori. Este nevoie de sânge, de donatori și, foarte important, de unii fideli. Sângele este sigur când donatorul este controlat și monitorizat periodic”, declară Radu Gănescu, președintele Asociației Persoanelor cu Talasemie Majoră și pacient care face transfuzii lunar.
La Centrul de Transfuzii Brașov, numărul donatorilor a crescut cu 40% de la începutul anului, în timp ce la Craiova s-a mărit de patru ori. Situația a fost similară și în alte centre mari, inclusiv în București.
Cum motivează Ministerul Sănătății creșterea valorii tichetelor
„Era evident că numărul donatorilor o să crească. Problema este că valoarea tichetelor de masă nu a venit la pachet cu suplimentări de fonduri pentru personal ori cu creșterea securității transfuzionale. Totul a fost făcut fără cap, heirupist. De ce să crești numărul donatorilor, dacă știi că nu ai personal suficient pentru a-l prelua?”, se întreabă Diana Stoica, secretar general în Comisia de Sănătate din Camera Deputaților.
La rândul său, Dragoș Mutașcu, președintele Asociației Smart Society, care a făcut aplicația Donorium, ce dorește organizarea mai bună a programărilor la donare, e de părere că măsura „poate duce la implozia sistemului de transfuzie”, ea nefiind precedată de o analiză.
Ministerul Sănătății nu e de acord. Într-o adresă transmisă Asociației Smart Society și Fundației Donatorilor Benevoli de Sânge, spune că majorarea tichetelor de masă „nu constituie remunerare în sensul de răsplată sub formă de bani, ci o compensație pentru refacerea capacității fizice după donare”.
Reprezentanții Guvernului pun actualizarea valorii unui tichet de la 9,5 la 40 de lei, pe seama inflației și a numeroaselor creșteri ale salariului de bază minim brut, făcute din 2016 până în prezent.
Lipsă de personal și centre de transfuzii în paragină
Ministerul nu a acordat însă și finanțări corespunzătoare pentru îmbunătățirea condițiilor din centrele de transfuzii. În prezent, atât în spitale, cât și în unitățile de recoltare este lipsă masivă de personal, fie că vorbim de medici sau de asistente.
Din acest motiv, donarea se face cu preponderență dimineața, într-un interval scurt și niciodată în weekend.
„Personalul abia făcea față numărului infim de donatori pe care îl aveam. Centrele nu au suficient personal ca să rotească oamenii și în weekend și se limitează la cele câteva ore de program”, spune deputata Diana Stoica.
Conștienți de problemele legate de lipsa de personal, suprapuse acum cu o dorință crescută a românilor de a dona sânge, oficialii din centrele de transfuzii au început să facă demersuri legale pentru ocuparea posturilor vacante care s-au aprobat în ianuarie 2024. Deficitul de personal din sistemul transfuzional datează din 2010, când numeroase poziții au fost tăiate la nivel național.
Problemele nu se opresc aici. Cu toate că domeniul transfuziilor este unul de securitate națională, potrivit legii, el nu este tratat ca atare.
Există Centre de Transfuzie aflate în paragină, unde infrastructura nu oferă siguranță donatorilor, iar aparatura este învechită. E și acesta un motiv pentru care numărul de donatori diferă de la un județ la altul.
În timp ce unele centre primesc, în mod obișnuit, peste 150 de persoane pe zi, cum e cazul Bucureștiului, altele abia dacă fac zece recoltări în același interval.
„
Este un sistem nefuncțional. Centrele n-au capacitatea de a rula un număr mare de persoane. Sunt unele cu unul sau două scaune de donatori. E nevoie de îmbunătățirea condițiilor, a echipamentelor, pe lângă redimensionarea personalului. Nu există echipe de donare mobilă, ca
în cele mai multe țări europene. La noi e dificil să faci asta, pentru că nu ai resursă umană care să stea și la centru și să meargă și cu echipa mobilă. Sunt tot felul de sincope la care nu se uită nimeni”, explică Radu Gănescu, președintele Asociației pentru Persoane cu Talasemie Majoră (APTM).
Când apar crizele de sânge și cum afectează pacienții
Pentru a-și putea desfășura activitatea fără probleme, Radu are nevoie de transfuzii încă din copilărie. Suferă de talasemie, o boală de sânge rară, care îi scade hemoglobina sub pragul considerat normal. Se tratează la Centrul de Transfuzii București, despre care spune că e situat într-o clădire veche, vulnerabilă și probabil cu risc seismic, deși nu a avut norocul să intre în lista de clădiri expertizate de primărie.
Dacă la București s-a reușit achiziționarea de instrumente și aparatură performantă cu bani proveniți din donații, nu de la stat, în țară situația e diferită, punctează pacientul.
„Sunt centre care funcționează bine și care sunt la capacitate maximă. Altele, din păcate, nu sunt atât de funcționale și aici trebuie găsite soluții. Avem atât de multe posibilități – finanțări europene, nerambursabile etc. Ar mai fi nevoie să ne uităm atent la centrele care nu au donatori și să vedem dacă este eficient să le păstrăm de sine stătătoare sau dacă nu cumva ar fi mai bine să le comasăm. E cert că este necesară reorganizarea sistemului de transfuzii”, spune Radu Gănescu.
Centrele în care se donează cel mai mult sunt situate în marile aglomerări urbane: București, Timiș, Cluj, Iași și Prahova. Potrivit INTS, se contribuie mai puțin în județele cu populație rurală semnificativă, pentru că accesibilitatea este redusă și oamenii nu conștientizează necesitatea donării.
Tragediile scot mereu românii din case
Numărul de donatori fluctuează de-a lungul anului. Crește toamna și iarna, în perioada sărbătorilor religioase și în apropierea weekendurilor. Se ajunge la crize de sânge pe timpul verii, în perioada concediilor. Acestea se resimt mai ales în centrele medicale universitare, care ajung să primească ajutor de la unitățile din apropiere.
Creșterile cele mai semnificative se înregistrează când se fac campanii la nivel național sau local sau când se produc evenimente cu impact emoțional mare, cum a fost tragedia de la Colectiv. În aceste cazuri, interesul se dovedește a fi punctual și nu depășește cinci-șapte zile.
„Ne-am dori ca oamenii să înțeleagă că e necesar să doneze nu doar atunci când apar astfel de cazuri. Pacienții, fie că vorbim de unii ca mine, de unii care au nevoie de intervenții chirurgicale ori de transplant sau de cei care au patologii acute, toți au nevoie non-stop de sânge. De aceea, e important să avem donatori fideli, care să vină regulat la donare, să fie controlați, monitorizați. Atunci există cel mai mare avantaj pentru pacienți”, spune Radu Gănescu, președinte APTM.
Jumătate dintre români se tem de injecții
- Jumătate dintre români consideră că în spațiul public sunt prea puține informații despre donarea de sânge, arată un studiu comandat de Asociația Smart Society anul trecut.
- Șapte din zece români asociază donarea de sânge cu viața.
- Aproape un sfert din respondenți punctează cel puțin un aspect negativ când se gândesc la donarea de sânge: durere, teamă, efort, nesiguranță, necunoscut.
„În momentul în care oamenii vin informați și există un efort din partea unor voluntari, a unor oameni dedicați pentru a informa, sunt atrași mai mulți donatori și lucrurile merg altfel”, spune Dragoș Mutașcu, președintele Asociației Smart Society.
Conform studiului cerut de organizație, principala nemulțumire legată de donare ține de numărul centrelor, 42 la nivel național, urmată de durata lungă de timp petrecută acolo și de programul scurt de donare.
Jumătate din români nu donează pentru că le este frică de injecții, ace sau că vor fi slăbiți după procedură. Printre motive se numără și igiena precară din centre, precum și comportamentul personalului medical.
Cum e la alții: gustări gratis sau cadouri până în 12 euro
Dacă România a ajuns în punctul în care oferă echivalentul a peste 50 de euro pentru o donare, în Austria este interzisă oferirea sau promisiunea unui profit sau beneficiu pentru donatorii de sânge, arată un studiu realizat de Departamentul de Studii Parlamentare și Politici UE.
Nici Belgia nu oferă stimulente financiare. În schimb, angajații din sectorul public beneficiau în trecut de o zi de concediu pentru fiecare donare. Măsura a fost eliminată la cererea Crucii Roșii, după ce s-a observat că timpul de refacere este folosit în alte scopuri.
În Estonia și în Finlanda, donarea de sânge este voluntară și neremunerată. Franța și Germania oferă o gustare. Letonia plătește 4,27 de euro pentru o grupă obișnuită de sânge și 17,7 euro în cazul uneia rare.
Lituania face cadouri – insigne, creioane, prosoape, tricouri – dar costurile totale pentru o donare nu pot depăși 12 euro.
„Peste tot în lume, se merge pe ideea de
donare benevolă și neremunerată. Tocmai ca
să nu existe niciun fel de ispită și donatorii să fie sinceri în chestionar. La centru se donează ceai sau cafea.
Legea sângelui, în vigoare din 2005, spune foarte clar:
sângele și produsele din sânge nu se plătesc. Atunci când bonul valoric este aproape 300 de lei, el constituie o ispită. Mai ales că-ți poți cumpăra cu el orice din magazinul alimentar. Atâta vreme cât donatorilor li se dă acest bon valoric, ei vor exista, doar că
vor fi de condiție îndoielnică, cu riscurile de rigoare”, conchide
Aimee Bugner, psiholog și președintele Fundației Donatorilor Benevoli de Sânge.
Dacă vrei să donezi sânge, citește aici mai multe despre beneficii, condițiile de eligibilitate și traseul donatorului.