Ce s-a schimbat în sistemul de sănătate din România de când am intrat în UE

Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, în 2007, sistemul de sănătate a avut multe de câștigat. Deși departe din punct de vedere al performanței comparativ cu alte sisteme, cum sunt cel german sau cel francez, țara noastră a recuperat la capitolul decalaje.

România s-a văzut în situația de a prinde din urmă statele mai bine dezvoltate, fiind nevoită să ridice standardele de calitate din domeniul îngrijirilor nu doar pe hârtie, ci și în practică. Dezideratul care plasează pacientul în centrul sistemului și care în multe țări europene e regulă, nu excepție, a fost vehiculat tot mai des și de autoritățile de la București.

S-a ajuns astfel în situația în care Guvernul a majorat constant procentul din PIB destinat Sănătății. Dacă până în 2007 nu depășise 4%, în 2020 ajunsese la 6,3%, după cum arată ultimele statistici furnizate de Biroul European de Statistică – Eurostat.

În ciuda creșterii, România se numără printre codașele UE în ceea ce privește investiția în Sănătate, fiind surclasată chiar și de Bulgaria, care alocă 8,5% din PIB pentru acest domeniu.

Tratament și investigații în orice stat UE

E important de subliniat că, spre deosebire de alte domenii, în Sănătate, Educație și Apărare, Comisia Europeană poate face strict recomandări. Cele implementate și în România, prin intermediul unor acte normative, au adus numeroase beneficii pacienților.

Printre acestea se numără și directiva europeană prin care se oferă asistență medicală transfrontalieră. Spre exemplu, românii care călătoresc în UE pot solicita un card european de asigurări de sănătate (CEASS), cu care pot demonstra că sunt asigurați în caz că întâmpină o urgență medicală într-un alt stat membru UE.

Astfel, pot beneficia de tratament și investigații, fără a mai fi nevoiți să scoată bani din buzunar, așa cum se întâmplă în cazul asigurărilor de călătorie. Doar în anul 2022 au fost eliberate peste 270 de mii de astfel de documente, după cum arată un raport al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) consultat de Panorama.

Avantajele directivei nu se opresc însă aici. Dacă CEASS ia în calcul strict urgențele, românii cu boala preexistentă care își doresc să se trateze într-o altă țară au această posibilitate datorită unui formular – S2 (fostul formular E112).

Organizația oferă pacienților cu cancer și îngrijitorilor acestora sprijinul necesar și educația de care au nevoie pentru a lua propriile decizii cu privire la pașii tratamentului.

Un navigator de pacienți trasează linia de la suspiciunea de boală până la partea de diagnostic și tratament. Fie că-l direcționează către un doctor sau către o echipă medicală, fie că-l ajută să obțină o a doua opinie, navigatorul de pacienți salvează din timpul bolnavului și-l ajută să ajungă mai rapid la tratamentul optim. De asemenea, îi poate oferi pacientului asistență în hățișul birocratic pe care îl presupune deplasarea în străinătate pentru anumite intervenții.

Potrivit legislației, pacientul care vrea să-și facă o intervenție în străinătate este nevoit să întocmească un dosar pe care să-l înainteze casei de asigurări de sănătate căreia îi este arondat. Pentru ca dosarul să aibă șanse de aprobare este esențial ca un medic specialist să dea o negație.

Adică să își asume, sub semnătură, că o anumită intervenție disponibilă și în sistemul nostru de sănătate nu poate fi realizată într-un timp util pentru pacient.

Aici intervine, de fapt, și marea problemă, explică Alina Comănescu: „Nu sunt puține cazurile în care medicii curanți nu sunt de acord să își asume o asemenea responsabilitate. E greu de definit acea fereastră optimă de timp”.

În ciuda acestor dificultăți, începând cu 2018 au fost eliberate, anual, între șase și șapte sute de formulare S2 la nivel național. Excepție a făcut anul 2020, când a debutat pandemia COVID-19, iar restricțiile de circulație au limitat deplasările, inclusiv pe cele în scop medical, în toate țările membre UE.

Pentru ce boli se pleacă în străinătate

Cei care merg să se trateze în străinătate în baza acestui formular sunt nevoiți să achite din buzunar diferența de preț între o intervenție făcută acasă și una făcută în Germania, spre exemplu. Statul român decontează strict tariful stabilit la noi în țară. Astfel, coplata cade în sarcina pacientului, fie din propriul buzunar, fie prin intermediul unei asigurări private de sănătate.

Din octombrie 2013, românii merg să se trateze în baza acestui formular pentru bolile sistemului circulator sau pentru diverse afecțiuni oncologice, conform CNAS. Plecări multe sunt și pentru afecțiunile pediatrice, ceea ce arată că părinții preferă expertiza din afara țării când vine vorba de proprii copii.

„Există vria asta în care toată lumea vrea afară și, într-un fel, este de înțeles. Și celelate sisteme de sănătate au eșuat în a implementa Planul de Redresare și Reziliență, ceea ce a dus la apariția listelor de așteptare și întârzieri ale programărilor. Din păcate, sistemul medical românesc este antagonizat, dar nici în străinătate nu umblă câinii cu covrigi în coadă”, susține Alina Comănescu.

Dacă din perspectiva accesului la servicii medicale directiva a adus clar plusvaloare pentru pacient, nu același lucru îl susțin și autoritățile de la București, nevoite să ramburseze anual diverse sume către spitalele din UE, în special cele din Germania, Italia, Franța sau Austria, preferate de români.

Acces la o rețea europeană de specialiști

Un mare beneficiu al integrării l-a reprezentat accesul la ghidurile și protocoalele medicale europene și alinierea la ele. În timp ce ghidurile țin de partea de diagnostic a unei boli, protocoalele definesc modul în care e administrată medicația și cum se face monitorizarea tratamentului.

Punerea unui diagnostic de cancer poate dura între patru și șase luni în România, mult peste ce se întâmplă în alte țări europene, unde diagnosticul de precizie e pus, în anumite situații, chiar și într-o lună. Există, totuși, îmbunătățiri.

Ce contează în mod special este accesul la rețelele europene de referință, mai ales pentru pacienții cu boli rare. Aceștia au acces nu doar la medici cu mai multă expertiză, ci și la metode de diagnostic și tratamente mai eficiente.

„Strategia farmaceutică la nivel european își propune să îmbunătățească accesul la medicamente la prețuri accesibile, inclusiv pentru pacienții care suferă de boli rare. Această strategie a fost transpusă în diverse programe de sănătate pe care le avem acum în România”, declară conferențiarul Florin Buicu, deputat PSD.

Medicamente mai sigure

Potrivit deputatului, faptul că Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) analizează și verifică orice medicament intră în piață reprezintă o garanție pentru pacient. E cunoscut faptul că instituția are reglementări mai dure decât omoloaga din Statele Unite ale Americii, Food and Drug Administration (FDA).

„Știu că tratamentul pe care îl primesc în România e același pe care îl ia și pacientul din Germania sau Franța. Acum, dacă sunt plecat în străinătate, îmi pot lua rețeta de la orice farmacie, în baza parafei medicului meu curant, român. E un mare avantaj pe care înainte să fim în UE nu îl aveam”, completează Radu Gănescu, președinte COPAC.

Medici și asistenți care au adus expertiza europeană acasă

Această deschidere către Uniunea Europeană a venit și cu câteva dezavantaje pentru România. Intrarea în UE, care garantează libera circulație a persoanelor și a mărfurilor, ne-a creat probleme din perspectiva posibilității de a reține medicii și asistenții medicali pregătiți aici.

Zeci de mii de cadre medicale au părăsit sistemul sanitar românesc începând cu 2008. Pierderile generate de exod în 2016 se ridicau la 3,5 miliarde de lei, adică echivalentul a 700 de milioane de euro – din cheltuielile statului cu școlarizarea și specializarea doctorilor.

La momentul respectiv era vorba de 43.000 de medici formați în România și care lucrau în străinătate, concluziona un raport făcut de un consultant al Organizației Mondiale a Sănătății la cererea României.

Deși Panorama a solicitat informații recente referitoare la pierderile cauzate de exod, Ministerul Sănătății a transmis că nu dispune de date mai noi decât cele prezentate în urmă cu opt ani.

Hemoragia halatelor albe, cum a mai fost denumit fenomenul, s-a reflectat în deficite majore pe anumite specialități medicale, după ce medici și asistenți medicali au ales să profeseze în Germania, Franța, Belgia și Marea Britanie, principalele state care au importat personal sanitar românesc. Inclusiv medici dentiști și farmaciști au ales să-și practice meseria în afara țării.

S-a ajuns la asta datorită curriculei de pregătire care, o dată cu intrarea în UE, a fost uniformizată. Avem, astfel, un standard similar de pregătire pentru aceste profesii.

După 2018, anul în care unele salarii au fost dublate sau chiar triplate, intenția medicilor de a părăsi sistemul a scăzut, potrivit Colegiului Medicilor.

Export paralel și medicamente care ocolesc România

Pe lângă libera circulație a persoanelor, UE garantează și libera circulație a mărfurilor. Nu doar cadrele medicale au luat cu asalt alte state europene, ci și o parte din medicamentele destinate pacienților români au luat calea altor țări din blocul comunitar. În România trăim și export și import paralel de medicamente, dar ce ne doare cel mai mult este primul.

„Fenomenul exportului paralel a început să se acutizeze odată cu intrarea în Uniunea Europeană. Înainte, aveam libertatea de a spune stop distribuitorilor, astfel că marfa care era pe teritoriul României putea fi blocată pe teritoriul țării, pentru pacienții de aici. Când am devenit stat membru UE, am fost nevoiți să acceptăm legislația și direcțiile europene privind libera circulație a mărfurilor și obligați să respectăm în totalitate dreptul comercial internațional. România a intervenit în Parlamentul European de câteva ori, solicitând derogări pentru perioade de trei sau șase luni, blocând astfel exportul paralel pentru anumite medicamente esențiale”, își amintește Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților.

Și în 2023 au existat efecte ale exportului paralel de medicamente. Pacienții nu au găsit produse din arii terapeutice precum neurologie, diabet, oncologie. Au lipsit și diverse antibiotice care nu sunt produse în România, punctează Barbu.

Practic, din cotele producătorului alocate pentru România, mare parte din medicamente părăsesc țara nefiind disponibile pentru pacienții de aici, având în vedere prețul pentru același produs disponibil la nivel european.

„Cu alte cuvinte, dacă în România un medicament costă un euro, dar același medicament în altă țară costă 6 euro, distribuitorul are interesul să-l vândă mai scump. Și atunci apare acest export paralel. La nivel european vorbim de libera circulație a mărfurilor”, conchide expertul în sănătate publică Florin Buicu.

Ce beneficii ne așteaptă în perioada următoare

În prezent, sistemul medical românesc beneficiază de sprijinul financiar al Uniunii Europene, investiții ce vor continua până în 2030.

Concret, țara noastră primește peste 9 miliarde de euro în următorii șase ani, din diferite surse de finanțare, banii fiind alocați pentru modernizarea ambulatoriilor de specialitate, a spitalelor dar și pentru dezvoltarea secțiilor de nou născuți.

De asemenea, în intervalul menționat, bani europeni vor fi pompați în digitalizarea sistemului medical precum și în realizarea sistemului național de telemedicină, anunța Ministerul Sănătății la finele anului trecut.