Fenomen îngrijorător

„Nu te gândești, când ai 30 de ani…” | De ce sunt tot mai mulți Millennials diagnosticați cu cancer?

Computer Hope Guy
Foto: Shutterstock

Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici


 

  1. Pacienții care primesc un diagnostic de cancer au vârste din ce în ce mai scăzute, fapt confirmat de cei care se află în terapii, dar și de medicii din sistem.
  2. Este nevoie de mai multă informare chiar și în rândul cadrelor medicale, astfel încât pacienții tineri (cum ar fi generația Millennials, în limbaj de internet) să primească un diagnostic, dacă este cazul, cât mai rapid posibil, pentru inițierea tratamentului.
  3. România nu dispune încă de un Registru Național de Cancer, care ar trebui să fie o oglindă a cazurilor de cancer identificate, pe tipuri de boală, dar și a pacienților aflați în terapie la nivel național, în centrele dedicate de tratament.
  4. Spre deosebire de alte state europene, țara noastră investește puțin în prevenție și screening, iar persoanele care au sub 50 de ani, cu toate că primesc în număr tot mai mare un diagnostic oncologic, nu au acces la screening, pentru că aceste programe au fost gândite în alte vremuri, când ținta erau strict cei de peste 50 de ani.
  5. Din faptul că nu sunt cuprinși în categoriile de vârstă din politicile publice, derivă nu doar riscuri de sănătate, ci și costuri pe care tinerii trebuie să le acopere singuri. Un studiu publicat de Academia de Studii Economice din București arată că, la modul general, pacientul oncologic este nevoit să contribuie la costurile de diagnostic și tratament cu cel puțin 10.000 de lei, doar în primul an.

În plină pandemie, Alexandra, o tânără din Zărnești, județul Brașov, a fost diagnosticată cu cancer la sân. Avea 33 de ani atunci când a aflat că suferă de aceeași boală care i-a răpit mama cu doar o săptămână înainte să-și primească propriul rezultat de la biopsie.

Vestea că nodulul pe care l-a simțit din senin era de natură malignă nu a luat-o prin surprindere. Dimpotrivă. Cumva, se aștepta ca, mai devreme sau mai târziu, să treacă, la fel ca și mama ei, printr-un diagnostic de cancer. Doar că nu se aștepta ca acest lucru să se întâmple atât de repede.

„Problema cancerului este foarte complexă pentru mine”, povestește Alexandra. Tot din cauza cancerului și-a pierdut soțul, în 2017, când bărbatul nu împlinise încă 30 de ani.

„Am experiență cu cancerul din ambele unghiuri: și ca pacient, și ca aparținător”, continuă Alexandra, acum în vârstă de 36 de ani.

Abia ce își terminase facultatea atunci când mama sa a fost diagnosticată cu cancer la sân. De atunci, a înțeles că cea mai bună variantă este să meargă regulat la controale. Doar așa putea depista din timp o problemă. Și altfel nu putea interveni precoce în cazul unui diagnostic sumbru, cum avea să și primească.

Dacă vorbești cu ea acum, la o oarecare distanță de acest șir de tragedii și șocuri din viața sa, Alexandra se consideră o norocoasă. Cancerul mamar de care suferea ea a fost depistat într-un stadiu incipient.

A decis atunci, după lungi discuții purtate cu medicul oncolog, să-și facă o dublă mastectomie, cu reconstrucție imediată. La scurt timp după ce s-a refăcut, a optat și pentru ovarectomie. Deși nu dezvoltase cancer la ovare, faptul că mama ei a făcut o a doua formă de cancer, respectiv cancer ovarian, a determinat-o pe tânără să renunțe la visul de a fi mamă.

„E o suferință a mea că nu am copii. Dar în același timp, sunt conștientă că dacă nu aș fi mers la controale, că dacă nu s-ar fi intervenit la timp, probabil că aș fi depistat cancerul într-un stadiu metastatic. Nu te gândești, atunci când ai 30 de ani și ești în plină activitate, că poți să primești un astfel de diagnostic. Dar iată că se întâmplă”, povestește Alexandra, care e director al unui centru de educație non-formală din Zărnești, județul Brașov.

Marile întrebări din spatele unui fenomen îngrijorător

Din păcate, povestea tinerei de 36 de ani nu reprezintă o excepție. În ultimul timp, tot mai multe familii, nu doar din România, ci de peste tot din lume, se lovesc de o realitate cruntă: scade vârsta celor diagnosticați cu cancer.

Spre exemplu, o analiză Financial Times a datelor de la Școala de Medicină din Washington, D.C., remarcă o creștere alarmantă a cazurilor de cancer nou diagnosticate în rândul persoanelor sub 50 de ani, în intervalul 1990-2019 și la nivelul G20, adică al economiilor industrializate. Pentru grupele de vârstă 25-34 de ani, creșterea e de aproape 20%. Asta în timp ce, în categoria de vârstă peste 75 de ani, incidența a scăzut după 2005, în aceleași țări.

În România, nu putem spune ce ne arată statisticile cu privire la acest trend observat în restul lumii, dată fiind lipsa Registrului Național de Cancer. Deși e pe agenda publică și pe lista de promisiuni de ani de zile, platforma e tot în faza de proiect.

Pentru a avea un ordin de mărime în ceea ce privește numărul pacienților cu cancer din categoria tinerilor, cu precădere a celor de 30-45 de ani, Panorama a făcut solicitări către Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) și către Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Până la publicarea acestui material, am primit răspuns doar de la INSP, datele nefiind însă defalcate pe categorii de vârstă, ci arătând un total al cazurilor de cancer aflate în tratament.

Dar unde nu sunt date, sunt oameni – pacienți și medici deopotrivă. Iar ei confirmă că și la noi scade vârsta la care se pun diagnosticele de cancer.

Chiar dacă motivele pentru care s-a ajuns aici reprezintă mari semne de întrebare în rândul membrilor comunității științifice, un lucru e cert: e nevoie de abordări diferite pe toate palierele: de la politici publice, la optimizarea programelor de prevenție, la ajustarea investițiilor și până la construirea unor campanii de informare care să țintească populația sub 50 de ani.

Știm, însă, că sistemul de sănătate românesc nu gestionează corespunzător nici cazurile clasice de oncologie, respectiv pe cele apărute la persoanele trecute de 50 de ani.

La rândul lor, specialiștii admit că e nevoie de o mai bună informare, inclusiv în rândul personalului medical, astfel încât tinerii să nu mai fie plimbați între specialități și spitale, așa cum se întâmplă în prezent. Aceste hibe și lipsa unui traseu clar definit pentru pacientul oncologic duc, la ora actuală, la întârzieri în punerea diagnosticului sau inițierea tratamentului. Iar când vine vorba de cancer, timpul face toată diferența.

„Recunoașterea simptomelor la persoane tinere poate să fie un lucru dificil de făcut de către medici, dacă nu au fost expuși genului acesta de mesaj”, admite doctorul Marius Geantă, președintele Centrului pentru Inovație în Medicină.

Cancerul, stilul de viață modern și tarele sale

Alexandra, tânăra de 36 de ani din Zărnești, povestește că la ședințele de chimioterapie era înconjurată de persoane care aveau sub 45 de ani. 

„Mai bine de 40% din cei prezenți la tratamente aveau sub 45 de ani. Cred că suntem din ce în ce mai mulți tineri care trecem prin treaba asta. E îngrijorător”, a explicat femeia care a trecut atât prin chimioterapie cât și prin ședințe de radioterapie.

Și, totuși, de ce par să fie mai multe cazuri de cancer la tineri? O primă explicație este, cu certitudine, și creșterea capacității de diagnostic, declară medicul Marius Geantă.

E incontestabil că, față de acum zece ani, oncologia stă mai bine din toate punctele de vedere. Există mai mulți specialiști în oncologie la nivel național, au fost investiți mai mulți bani în aparatură de înaltă performanță sau în programe pilot de screening.


Citește și:
INTERACTIV: Cât de sănătoși sunt românii. Radiografia sistemului de sănătate românesc

Însă, este esențial să ne uităm și spre celelalte cauze. În mod evident, în situații precum cea a Alexandrei, moștenirea genetică are o componentă cât se poate de clară. Dar în alte cazuri, în care nu există un istoric familial de boală, comportamentul individual, comportamentul social pot influența apariția cancerului.

Numărul ridicat de diagnostice de cancer în rândul milenialilor (născuți aprox. 1981-1996), de pildă, ar avea o legătură directă cu ceea ce numim stil de viață modern, apreciază oamenii de știință.

„Cancerul este o boală a genomului. Cu alte cuvinte, materialul genetic al unei persoane se modifică, celulele devin celule maligne, iar aceste modificări au loc în contextul interacțiunii materialului genetic cu diverși factori din mediul înconjurător. Pot să fie factori fizici, pot să fie factori asociați cu obiceiurile noastre: fumat, consum de alcool, consum de alimente ultraprocesate. Creșterea incidenței obezității ar fi un factor de risc. Această creștere reală a numărului de cazuri la vârste tinere e legată mai puțin de componenta genetică și mai mult de impactul pe care factorii amintiți îi are asupra materialului genetic al fiecărei persoane”, explică Marius Geantă.

O parte dintre factorii de risc care favorizează apariția cancerului sunt puși sub lupă și de experții Comisiei de Oncologie din Ministerul Sănătății, într-un document ce stă la baza controversatului Plan Național pentru Combaterea Cancerului, alt proiect ținut la sertar.

Cei trei factori asociați cu apariția cancerului

Aflăm, astfel, că rata supraponderabilității și rata obezității în rândul adulților au crescut mai mult în România decât în Uniunea Europeană, în intervalul 2014-2019, fapt ce ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă.

Nici din perspectiva consumului de alcool nu stăm prea bine: prevalența consumului periculos de alcool este cu 45% mai ridicată în România față de media Uniunii Europene, arată documentul amintit.

Iar dacă vorbim de fumat, se punctează că deși legislația anti-fumat adoptată în 2016 a contribuit la o scădere a numărului de fumători, România are în continuare un număr ridicat de consumatori de țigarete, în mare parte bărbați.

„Există deja date care ne arată că, dacă în următorii ani se păstrează trendul descendent în privința fumatului, dar, în același timp, se păstrează trendul obezității – adică din ce în ce mai mulți oameni vor fi obezi -, obezitatea va fi principalul factor de risc al apariției cancerului, depășind fumatul. Foarte importantă este componenta care asociază, de fapt, trei factori: componenta de nutriție și ponderea alimentelor ultraprocesate, componenta de activitate fizică și componenta de obezitate. Este o tripletă extrem de mult asociată cu apariția cancerului”, completează Marius Geantă, președintele Centrului pentru Inovație în Medicină.

Atunci când medicii nu recunosc simptomele

Pe lângă factorii ce țin de stilul de viață, există și o serie de cauze ce țin de sistem. Întârzierea unui diagnostic poate avea efecte dezastruoase pentru pacient, dacă nu decide să meargă să ceară și o altă opinie.

Chiar și Alexandra s-a confruntat cu o astfel de situație. A mers la medic și, în urma ecografiei la sân, nodulul nu părea anormal. I s-a recomandat să revină peste alte trei luni la control. Dar un simptom care îi era familiar din vremea în care își îngrijea mama, respectiv faptul că i s-au umflat ganglionii, a determinat-o pe Alexandra să meargă direct la oncolog.

„E un pericol pe care l-am constatat și vine din experiența ultimilor ani. Foarte mult din ceea ce înseamnă controlul cancerului în România este din zona oncologiei. Or, de fapt, ar trebui ca și medicii de familie sau medicii de alte specialități să fie implicați în programe de formare, așa încât capacitatea lor de a recunoaște simptomele să crească”, punctează medicul Marius Geantă.

Bineînțeles, contează și interesul pacientului pentru controale preventive, unde nu stăm deloc bine. Un lucru e cert: nu sunt de vină doar pacienții, ci și investițiile scăzute în prevenție și screening. Pentru că adevărul dureros e că, dacă nu e decontată de stat, prevenția poate fi foarte scumpă, caz în care cade prea des din bugetul unei persoane.

Un motiv pentru asta e că, în ceea ce privește programele de screening, un criteriu major de includere îl reprezintă vârsta. Iar programele derulate în România în momentul de față exclud din start persoanele sub 50 de ani.

Prin urmare, tinerii aparent sănătoși nu pot beneficia de screening pentru diverse tipuri de cancer. Asta în ciuda faptului că practica medicală, dar și experiențele altor țări cu sisteme de sănătate mai dezvoltate arată că vârsta pacienților diagnosticați cu cancer este într-o continuă scădere.

Spre exemplu, programul de screening pentru cancerul de col uterin nu funcționează în parametri optimi în România, iar programul de vaccinare anti-HPV, după mai multe încercări eșuate, urmează să fie extins de la finalului anului, prin includerea băieților, dar și prin compensarea vaccinurilor pentru adulți.

Prevenția la alții

Dacă ne uităm spre Marea Britanie, constatăm, de pildă, că programul de screening pentru cancerul de col uterin este de un real succes. „A ajutat în prevenirea cancerului de col uterin, dar a redus și frecvența acestui tip de cancer”, concluzionează medicul Felicia Buruiană, specializată în ginecologie oncologică. Românca își desfășoară activitatea într-un spital din Birmingham.

Văd, din păcate, din ce în ce mai multe cazuri de cancere la această categorie de vârstă (30-45 de ani, n.red.), cancerul de col uterin fiind mai frecvent decât alte cancere. Însă cancerul de col uterin este un cancer mai diferit decât celelalte, în sensul că 99% este relaționat cu prezența virusului HPV. Din acest motiv s-a putut dezvolta un program de screening, din acest motiv s-a putut dezvolta un vaccin. Este un cancer care poate să fie prezis și controlat”, explică Felicia Buruiană.

Potrivit acesteia, femeile din Marea Britanie sunt chemate la screening o dată la trei ani dacă au între 25 și 50 de ani, prin intermediul medicilor de familie. Și programul de vaccinare anti-HPV funcționează la fel de bine, completează ginecologul din Marea Britanie.

Diferența majoră este că pacientele de acolo și-au format deja un obicei în a merge la medic. „Cu toate acestea, stadiile în care se prezintă femeile cu cancere ginecologice sunt de foarte multe feluri”, arată medicul ginecolog.

„Cancerul nu mai este o boală a bătrâneții”

Diana, o altă pacientă diagnosticată cu cancer înainte să aibă 40 de ani, a simțit un nodul la sân. Inițial, a ales să-l ignore. „Dintotdeauna m-am confruntat cu noduli la sâni, din cauze hormonale. Am crezut că e același lucru, dar prietenul meu a insistat să mă duc și să-l verific”, își amintește femeia, care avea 37 de ani la momentul diagnosticării. În urma ecografiei, făcută de urgență, a aflat că probabilitatea ca nodului să fie malign era de 80%.

Biopsia a confirmat diagnosticul, moment în care a început să facă chimioterapie, șase ședințe, urmate de operație. La fel ca și Alexandra, a decis să facă mastectomie dublă. „E dificil să iei o astfel de decizie, sânii fiind un simbol al feminității. Dar, atunci când ești în mijlocul bolii, nu gândești în termeni de estetică. Instinctul de supraviețuire e prea puternic pentru a te mai gândi la așa ceva”, povestește Diana, de loc din București.

A ales să meargă în privat pentru a se opera. La fel, cele șase cure de chimioterapie, dar și cele 25 de ședințe de radioterapie indicate de medici le-a făcut în sistem privat, unde a întâlnit și alți pacienți cu cancer. Mulți dintre ei de vârsta ei sau de vârste apropiate.

„Știu că și eu, când încă nu aflasem diagnosticul și așteptam biopsia, citeam că este o boală care apare după o anumită vârstă, care are anumiti factori de risc pe care eu nu îi regăseam la mine. Cumva, încercam să mă îmbărbătez că nu e cancer. Dar, da, realitatea e un pic diferită față de statistici. E foarte clar că nu mai este o boală a bătrâneții”, punctează femeia.

Se consideră privilegiată că a avut parte de o asigurare medicală care i-a acoperit costurile de tratament. Nu toți au această șansă, însă.

Cancerul – povara economică pe toate planurile

Când nu ne adaptăm politicile publice, programele de prevenție și educația medicală la noile realități demografice și patologice, pierdem pe toate părțile, ca societate. Întâi, pierdem oameni: fiul, fiica, prietena, mama, vecinul cuiva. Dar, dacă vrem și un bilanț doar cu cifre, pierdem și mulți bani.

Un studiu derulat de Academia de Studii Economice în 2021, privind povara financiară a cancerului, evidenția că pacientul oncologic este nevoit să contribuie la costurile de diagnostic și tratament cu cel puțin 10.000 de lei. Și asta doar în primul an.

Concret, 49% din această sumă merge către investigații și tratamente care nu sunt acoperite de asigurarea medicală; 20% din bani merg către medicație și accesorii relevante tratamentului, iar 31% se duc către acces fizic la tratament, transport și cazare, arată studiul citat.

Cele cinci centre principale de oncologie din țară funcționează în București, Cluj, Iași, Timiș, Ialomița și Tulcea. În primul semestru din 2023, peste 140.000 de persoane, din toate categoriile de vârstă, se aflau în tratament într-unul din cele cinci centre amintite, a declarat Andrei Baciu, președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, instituția care gestionează programul național de cancer.

Practic, pacienții care apelează la sistemul public de sănătate pentru a-și trata boala se văd obligați să petreacă mult timp departe de domiciliu pentru punerea unui diagnostic, dar și pentru accesul ulterior la tratament.

Povara cancerului se răsfrânge și asupra pieței muncii. Conform studiului publicat de ASE, jumătate din persoanele bolnave de cancer sunt la vârsta activă.

Fenomenul are implicații nu doar asupra pacienților, cât și asupra productivității aparținătorilor. Mai exact, pierderile rezultate de diminuarea contribuției economice a persoanelor afectate a fost de 496 de euro pe cap de locuitor în 2019.

Asta în timp ce cheltuiala publică cu cancerul în România anului 2019 a fost de 160 de euro pe cap de locuitor, cea mai mică valoare din Uniunea Europeană, indică studiul ASE.

Doza de răbdare și optimism

Deși e clar că, pe viitor, incidența cancerului la persoanele active va impacta și mai mult piața muncii, nu toți pacienții cu cancer aleg sau sunt nevoiți să se oprească din lucrat după ce primesc diagnosticul. Cele două paciente cu care a stat de vorbă Panorama pentru acest material au preferat să lucreze în acea perioadă, cu toate că, potrivit legii, ar fi putut beneficia, fiecare, de un an și jumătate de concediu medical legal. Alexandra și Diana spun că au continuat munca din dorința de a se simți utile, dar și pentru a-și continua viața cât mai aproape de normal posibil.

Ambele fiind diagnosticate în pandemie, au avut posibilitatea de a lucra de acasă.

„Am hotărât să nu intru în concediu medical. Ceream cinci zile de concediu după chimioterapie. Trei zile după ce făceam perfuziile, eram ca un mort în viață. Pentru mine, a fost benefic să merg la serviciu, nu am simțit că sunt bolnavă 100%. Am crezut că dacă voi sta singură, voi intra în depresie și mi-a fost teamă de asta”, explică Alexandra.

Căutând sprijin psihologic, a aflat de Asociația ROZ (Răbdare, Optimism, Zâmbet), o organizație neguvernamentală care oferă sprijin femeilor diagnosticate cu diverse tipuri de cancer. În lipsa unor astfel de programe oferite de stat, rolul organizațiilor de acest tip este din ce în ce mai important.

Nu doar pentru că le ajută pe paciente să își împărtășească mai ușor experiențele sau temerile, ci pentru că acolo pot întâlni persoane de vârsta lor, care au trecut cu bine prin boală. „Puterea exemplului este de mare ajutor atunci când primești un astfel de diagnostic. Realizezi că nu e o condamnare la moarte, așa cum pare la început”, conchide Diana.

Articol editat de Alina Mărculescu Matiș


Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.


Claudia Spridon-Drăgodan

Beneficiară a unei burse Fulbright, Claudia are 14 ani de experiență în presa scrisă și online, fiind specializată în domeniul Sănătății. Înainte de a se alătura echipei Panorama, a făcut parte din redacția ziarului Adevărul și a scris pentru Ziare.com. A fost premiată de Colegiul Medicilor, Colegiul Farmaciștilor și de Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice. În 2012, Claudia a co-fondat asociația Observatorul Român de Sănătate. Timp de șase ani a fost membru în juriul Galei Societății Civile, la secțiunea Sănătate. Este licențiată în jurnalism și are un masterat în management media.


Urmărește subiectul
Abonează-te
Anunță-mă la
guest
1 Comentariu
Cele mai vechi
Cele mai noi Cele mai votate
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te, ca să nu uiți de noi!

Îți dăm un semn pe e-mail, când publicăm ceva nou. Promitem să nu te sâcâim mai des de o dată pe zi.

    0
    Ai un comentariu? Participă la conversație!x