Vaccinuri anticancer până în 2030? Ce speranțe aduc progresele pentru a atinge „ultima frontieră” a medicinei

Suntem la începutul anului 2023 și pandemia de coronavirus pare acum un coșmar colectiv îndepărtat. Ieșim din nou din case, indiferent de oră și de anotimp, nu mai trebuie să purtăm măști afară și nu mai avem teama de a ne vizita rudele în vârstă sau bolnave. Normalitatea a fost din nou posibilă datorită eforturilor cercetătorilor, care au reușit să ne ofere vaccinuri nesperat de repede. Sunt companii de biotehnologie și farmaceutice care au grăbit pasul, pentru ca viața așa cum o știam să-și reintre în drepturi.

Majoritatea celor care ne-am vaccinat – puțini, raportat la alți europeni –  am făcut-o cu BioNTech Pfizer sau cu Moderna, companiile care au livrat serurile cu cea mai crescută eficacitate, dar și cu cele mai reduse reacții adverse.

Recent, Uğur Şahin and Özlem Türeci, fondatorii BioNTech, au anunțat că sunt șanse mari ca până în 2030 să avem ceva și mai revoluționar: un vaccin anticancer, posibil tot cu ajutorul aceleiași tehnologii ARN mesager, folosită împotriva virusului SARS-COV-2.

Cât de mult să îndrăznim să sperăm că atingem și această bornă a medicinei și vom putea salva, astfel, nenumărate vieți? Pentru a afla mai multe detalii despre cum ar funcționa un astfel de vaccin și prin ce faze va trece până să ajungă să-i ajute pe bolnavii de cancer, boală care în România face mai multe ravagii comparativ cu țările din UE, Panorama a stat de vorbă cu cercetătoarea în studii clinice Crina Petec-Călin, stabilită în Germania, care lucrează, la rândul ei, la o cercetare pe tema distrugerii celulelor canceroase.

„Vaccin personalizat” împotriva cancerului

Panorama: Compania de biotehnologie BioNTech a anunțat că am putea avea un vaccin împotriva cancerului până în 2030. Ar urma să fie un vaccin personalizat. Să începem de aici: ce înseamnă acest lucru?

Crina Petec-Călin: De obicei un cancer apare în momentul în care există mai multe mutații la nivelul genomului, la nivelul ADN-ului. Ce înseamnă că-l personalizează? Înseamnă că iau de la bolnavul de cancer, în stadiu incipient sau avansat, două mostre: o biopsie din tumoră și celule sănătoase.

Am participat și eu la un studiu clinic – la început, cel puțin. Ei comparau aceste celule, ca să vadă exact care sunt mutațiile și, în funcție de asta, formau vaccinul. Asta înseamnă exact mostre de ADN canceros, de la nivelul tumorii, nu din altă parte. În felul acesta, după aceea, cu ajutorul ADN-ului, care este doar un template (șablon, n.r.), formează ARN-ul, un cod care are inscripționat în el codul acestui ADN modificat, cu mutații, și se formează vaccinul. Ei introduc acest ARN într-un lipid, într-o micelă, în transportor – și asta înseamnă partea nanotehnologică –, iar apoi acesta se duce prin injectare în toate celulele corpului. Însă probabil că mai introduc și altceva, nu am citit totul despre ele.

Celulele canceroase, luate în vizor și distruse automat

P: Ce efect are mai exact vaccinul asupra celulelor canceroase?

C.P.C: Corpul nostru nu elimină aceste celule, din contră, le proliferează mult mai repede decât în cazuri obișnuite și într-un număr mult mai mare. Acest vaccin dă informația la nivelul celular. Am înțeles că-l și marchează, printr-un proces numit opsonizare. Uneori, corpul nu știe care este antigenul sau virusul care intră în corpul nostru. Și atunci există procesul acesta de opsonizare, prin care aceste virusuri primesc un fel de luminiță, ca o atenționare, un fel de inscripție pe membrana lor, pe care sistemul imun o recunoaște, în felul ăsta știind că acest corp străin care a intrat în organism trebuie atacat și eliminat.  Așa îmi imaginez că fac și cu acest vaccin, el pune un marcaj pe celulele canceroase, iar sistemul autoimun se activează și atacă celulele care nu mai sunt conforme.

P: Deci vaccinul ar putea fi adiministrat în stadii incipiente de cancer, ar putea fi evitată multă suferință.

C.P.C: Da, s-ar putea, dar încă este foarte greu de găsit înainte. Se lucrează la depistarea în stadii cât mai incipiente a cancerului și uneori se poate. Dar acum, atât BioNTech, cât și Moderna au început testele clinice pentru aceste vaccinuri. Cei de la Moderna chiar au terminat studiul clinic și spun că au reușit să reducă tumorile cu 40%, ceea ce este enorm în cazul unui melanom. Și mai spun că au reușit să împiedice împrăștierea cancerului, ceea ce iarăși este foarte bine.

Se lucrează și pe cancere incipiente și avansate. După ce au vândut cu mult succes vaccinul împotriva Covidului și cu sprijinul unor companii farmaceutice mai mari, ei fiind firme de biotehnologie mai restrânse ca număr și ca putere financiară, reușesc acum să testeze extrem de multe forme de vaccin în diferite stadii și în diferite tipuri de cancer. Au demarat zeci de studii. Și în curând se vor lansa pe piață, sunt în faza întâi sau doi deocamdată.

Drumul către noi tratamente e pavat cu studii

P: Puteți să dezvoltați puțin, vă rog, ce presupun studiile clinice? Se fac pe pacienți?

C.P.C: Există studii preclinice, care se fac în laboratoare, pe animale, pe celule, pe orice numai pe om direct nu. Și există cercetarea clinică, cea care se face pe om. Se face tratamentul așa cum și-l imaginează cercetătorii că ar trebui să fie. Se caută, se descoperă doza întâi. Deci în prima fază se injectează o doză cât mai mică, dar nu pe pacienți, ci pe oameni normali, ca să vadă dacă nu se întâmplă ceva. Și dacă nu se întâmplă nimic, se testează mai multe doze – mai mici, mai mari –, dar numai pe voluntari.

P: Încă o dată, voluntari sănătoși.

C.P.C: Da, voluntari cât mai sănătoși, cărora li se explică riscurile, care stau zile întregi și testează medicamentul respectiv. Stau o săptămână-două, nu se mișcă de acolo pentru a putea fi bine supravegheați. Mulți oameni trăiesc din asta, sunt unele femei cu copii care se duc imediat să fie voluntare. Toți sunt plătiți pentru asta.

P: Ce urmează după această perioadă în care medicamentul este administrat voluntarilor?

C.P.C: Se strâng efectele adverse. „Uite, avem mai multe doze, la prima doză nu a fost nicio problemă, la a doua doză au fost niște dureri de cap”. Și, bineînțeles, se face o statistică. „La doza următoare, durerile au fost mai persistente, dar am scăpat de ele, unii au și vomitat”. Doamne-ferește, uneori, efectele pot să fie foarte grave, precum piele de crocodil sau chiar moarte. Deci nu e de joacă.  Dar, încă o dată, sunt oameni care și-au dat acordul să fie testați cu acel produs, după ce le-au fost explicate toate riscurile, bănuite, pentru că pe toate nimeni nu le poate ști.

Apoi se trece la faza a doua, în care este clar că medicamentul nu este periculos, deci putem să mergem mai departe. Aici, producătorilor li se dau aprobările cerute și, iarăși, lucrează cu medicii, cu oncologii –  în faza asta sunt studii clinice și în România – și se testează mai multe doze.

P: Acum este momentul testării pe pacienți, nu?

C.P.C: Da, se formează două grupuri. Unul primește medicația standard disponibilă la ora respectivă pe piață, testată și retestată, iar celălat grup primește și medicația de bază, și acest nou produs care trebuie să fie măsurat acum – dacă funcționează, care ar fi doza necesară și riscurile. Deci asta e faza a doua, cea care se face pe pacienți, dar și ei sunt tot voluntari. Medicul îi informează: „Avem un studiu, a fost testat în faza întâi pe oameni sănătoși, nu sunt riscuri prea mari, putem să-l încercăm pe lângă tratamentul de bază, să vedem dacă merge”.

Li se spun apoi pacienților riscurile, ei semnează un formular de consimțământ prin care declară: „Sunt de acord, îmi asum riscurile, am fost informat cu privire la balanța riscuri-beneficii”. Și apoi începe să li se administreze tratamentul cel nou, moment în care sunt foarte bine urmăriți, li se ia sânge, li se prelevă biopsii, iar la final se adună datele de pe urma acestor studii, se face o statistică și se observă datele comparativ. A dispărut cancerul în cazul celor care au luat medicamentul sau totuși tratamentul cel vechi, cel standard era mai bun decât ăsta? Dacă observă că e mai bun, că i s-a prelungit viața cu câteva luni – să zicem 6 luni – e deja enorm pentru cineva atât de grav bolnav. Atunci se poate trece la faza a treia, pe mai mulți pacienți, pentru a vedea dacă este într-adevăr riscant și dacă este eficace.

P: După toate aceste studii și teste există un moment când putem spune: „OK, de aici înainte putem renunța la terapia X, putem merge doar pe vaccin”?

C.P.C.: Dacă acest vaccin a fost dat în combinație cu un anumit citostatic, acesta va fi tratamentul aprobat mai departe. Apoi, ei vor încerca să vadă ce se întâmplă dacă e doar acesta și vor încerca să convingă prin date că „dom’le, e mai bun dacă-l dăm fără nimic în combinație”. Și fac din nou studii dacă li se aprobă, și tot așa. Dar totul se face cu studii. Sau se mai poate încerca o altă combinație, cu un alt citostatic, care poate funcționa mai bine.

Vaccinul anti-Covid, gata rapid pentru că tehnologia se studia de peste 20 de ani

P: Uğur Şahin, CEO-ul BioNTech, spunea că e posibil să avem vaccin anticancer până în 2030. Dar până acum nu am avut nimic și acum aflăm că, iată, în șapte ani, urmează un vaccin. Nu e puțin SF că în doar câțiva ani l-am putea avea?

C.P.C: Da, dar cercetarea a început acum mult timp. Cei de la BioNTech mi-au oferit, în 2011, un job, dar  i-am refuzat, că locuiam în München, iar ei erau în Mainz. Atunci mi-au spus: „Facem asta, avem nevoie de cineva care știe nanotehnolgie, care să ne introducă ARN-ul în aceste lipide”.

Deci ei știau deja foarte multe, au început acum 20 de ani studiul, dar tot timpul trebuiau să găsească finanțare. Pentru că toată cercetarea asta costă enorm, sunt zeci de specialiști care lucrează și care au nevoie de un salariu și de echipamente. De exemplu, la ora actuală, un microscop electronic poate costa și un milion de euro.

Ideea cu ARN-ul care să fie introdus într-un transportor a început acum 40 de ani, de la Katalin Karikó, o unguroaică. Dar e un cumul de informații, se fac diverse combinații, se probează aia, se încearcă cealaltă. De asta a și fost făcut vaccinul (împotriva Covid, n.r.) repede, că ei asta făceau de mai mult de 20 de ani.

P: Deci, celor care spun că vaccinul împotriva Covidului a fost făcut poate suspect de repede trebuie să le răspundem că producătorii de biotehnologie erau mai pregătiți decât știam noi. Puteți să dezvoltați acest aspect?

C.P.C.: Cercetarea cu privire la tehnologia ARN mesager a început acum 40 de ani. Ideea de a introduce ARN-ul într-o lipidă a început acum 20 și ceva de ani, iar ea, compania, s-a înființat acum 15 ani, de atunci tot făcând probe cu diverse ARN-uri, cu diverse lipide, pentru ca vaccinurile să fie viabile.

Banii din spatele succesului de „a învinge” cancerul

P: Citisem că în cercetarea tehnologiei ARN mesager, scopul pe care-l aveau în minte era vindecarea cancerului.

C.P.C.: Încercau și niște vaccinuri gripale, dar nu era primul lor focus. Acestea, pentru oncologie, erau mult mai atractive pentru ei în acel moment, pentru că li se păreau mult mai utile și mai revoluționare.

P: Bănuiesc că, fiind ceva nou și revoluționar, vaccinul ar urma să fie destul de scump.

C.P.C: Da, la început citostaticele sunt scumpe, depinde de zona respectivă, de asta se comentează adesea în America, că acolo nu sunt asigurări medicale, sau nu sunt obligatorii. În momentul în care te îmbolnăvești de cancer în America și nu ai o asigurare medicală, gata, îți vinzi mașina, casa, te muți într-o rulotă și încerci să acoperi, dacă se poate, tratamentul.

Aici, Europa are această protecție socială mai bună, pentru că, imediat, casa de asigurări îți acoperă, cu asigurarea pe care o ai, tratamentul necesar, care costă zeci de mii de euro pe an.

P: Am văzut că există și niște acuze legate de patentare. Moderna acuză BioNTech că le-ar fi furat tehnologia.

C.P.C.: Da, i-au dat în judecată că le-a furat vaccinul și acum se ceartă, sunt în procese. Cei de la BioNTech spun că cercetarea lor e originală. O să vedem, amândouă firmele sunt mai bogate acum, pot să se certe un pic… Important e ca din concurența lor să beneficiem noi.

P: Apropo de beneficiat, ar fi posibil ca acest vaccin să trateze orice tip de cancer?

C.P.C: Da, ei vor încerca pe toate tipurile de cancer. Ei iau tumora, fac o puncție – dacă se poate ajunge la loc – și iau și o probă de țesut nealterat. Văd că se concentrează pe cancerul de colon și de melanom, probabil pentru că astea sunt cele mai agresive.

Microbiologia, precum construcția unei căi ferate

P: Același Uğur Șahin, de la BioNTech, spunea într-un interviu că, în 2012, când vorbea de tehnologia ARN mesager în fața unei audiențe formată din cercetători, nimeni nu îi dădea nicio șansă, ba chiar îl descurajau. De unde atitudinea asta, mai ales că vorbim de persoane din comunitatea științifică?

C.P.C.: Erau foarte puțini cei care se ocupaseră de asta. Această cercetătoare unguroaică, Katalin Karikó, care reușise să ajungă în America, încerca de ani de zile să convingă pe cineva s-o sponsorizeze, să facă ceva, să ducă mai departe această tehnică ARN mesager. Și nu prea reușea, nu prea prindea pe nimeni, pentru că ei încercaseră la momentul ăla în America să facă niște injecții direct cu ARN mesager, niște vacinuri, și erau insuportabile durerile. De aceea, în momentul în care Șahin a citit despre ideea introducerii într-o particulă nanometrică, i-a venit această idee și a zis: „Băi, am avansa”. Pentru că se știa că după aceea, acest ARN se va insera în celulă, va ajunge la locul faptei și va duce codul necesar pentru a produce efectul biologic dorit.

Este vorba și de încercări, dar sunt făcute cu cap, iar cei care o fac, sunt foarte bine pregătiți, știu fizică, știu matematică. Și dacă nu mă înșel, Șahin a mai făcut o facultate, este matematician, nu numai medic.

„Eu acum lucrez cu un virus modificat care mănâncă celulele canceroase”

P: Companii ca Moderna și BioNTech au reușit să demareze mai multe proiecte după ce au reușit să producă un vaccin împotriva SARS-COV-2. Cât credeți că va dura acest „noroc”, al finanțărilor venite de pe urma acestui succes?

C.P.C: Ei nu vor lucra niciodată singuri, sunt prea mici. Și Moderna lucrează cu Merck, BioNTech cu Pfizer. BioNTech, pe lângă faptul că are acum finanțe proprii, ar putea să continue colaborarea cu Pfizer. Deci dacă nu mai au bani, pot să apeleze oricând la o firmă farmaceutică puternică, pentru că ele au întotdeauna finanțări pentru așa ceva.

A fost probat cu acest vaccin, neîncrederea nu mai persistă, a dispărut, cel puțin în rândul profesioniștilor. Își dau seama de incredibila atracție pentru piață de a dezvolta așa ceva. Mai sunt și alte medicamente.

Sunt foarte multe idei noi, complet altfel. Dacă până acum era vorba de toxicitate, de radiații, se duce cercetarea în cu totul alte părți la ora actuală. Cum ar fi cum să se reșușească să nu mai alimenteze cu mâncare celulele, pentru a nu mai putea crește.

Pe mine, asta ma interesează acum, competiția între acest virus herpes modificat și vaccin. Poate o combinație între cele două ar putea fi fantastică, dar nu știu, să vedem. Dar va depinde și de fiecare persoană. Sunt unii care vor reacționa foarte bine la acest nou tratament, sunt alții care nu vor reacționa deloc, depinde de sistemul imun al fiecăruia, deși ei încearcă să facă ceva cât mai personalizat, cât mai eficace.

P: Cred că toată lumea așteaptă să apară o alternativă mai ușoară la chimioterapie.

C.P.C: Va fi greu să renunțăm la chimioterapie, care distruge orice celulă, că așa ne-am obișnuit. E greu să treci de la un tratament obișnuit la unul complet nou. Pentru că toată lumea se gândește în primul rând la pacient și e foarte mult de lucru. Iar medicii cercetători intră în aceste studii pentru că își doresc cu adevărat să găsească o soluție, chiar vor să le ofere o speranță de viață pacienților lor. Și ei nu sunt plătiți în plus pentru asta, deci au mult mai mult de lucru cu aceste studii, dar își dau seama de potențialul acestor cercetări și vor să participe și să le ofere pacienților lor un tratament eficace. Își cunosc menirea totuși, nu sunt cu totul blazați.

Despre Crina Petec-Călin

Crina Petec-Călin este cercetătoare în studii clinice, stabilită în Germania. Este absolventă a Facultății de Chimie a Universității din București, cu specializarea chimie-fizică. Doctor în biochimie medicală, a urmat, între 1998 și 2002, cursuri la Grenoble CEA, Franța, cu o bursă doctorală. Ulterior, între 2003-2005, a urmat un post-doctorat în cadrul Facultății de Medicină de la Universitatea Goethe din Frankfurt am Main, Germania. Între 2008 și 2010, a lucrat alături de dr. Heinrich Haas, vicepreședintele BioNTech.